Adrian Cutinov, scriitor de cuvinte destinate celor cu un dram de emoție
Cuvintele ne duc în locuri pe care nu ni le-am fi imaginat niciodată, stârnesc gânduri și idei, aprind pasiuni efemere, sau pot dărâma munți. Cuvintele evocă deopotrivă sensibilitate și tărie, dragoste și ură, alinare și durere. Despre arta de a imortaliza gânduri, despre cărți și oameni cu scriitorul Adrian Cutinov.
Adrian Cutinov și-a descoperit singur talentul de a pune pe foi cuvinte care să ajungă la sufletul și inimile celor ce îl citesc. Deși nu cunoaște printre cei apropiați persoane care să-i împărtășească această înclinație și fără a urma o tradiție de familie în acest sens, crede totuși că diversitatea și comportamentul celor din jurul său l-au ajutat să observe anumite realități pe care să le poată transpune ulterior în scris.
A moștenit iubirea pentru cărți de la părinții săi, în perioada copilăriei văzându-i pe aceștia destul de des cu o carte în mână. Este foarte important ca un copil să crească înconjurat de cărți, și nu de ecranele televizoarelor. Asta, bineinteles, dacă părinții vor să-i insufle această dragoste.
Scrie din pură pasiune, exteriorizându-și nevoia de a se exprima prin acest tip de artă. Cred că face acest lucru cum nu se poate mai bine. Plin de modestie, afirmă că i se pare ciudat să se numească scriitor, acest apelativ fiind rezervat numelor mari din literatură: Marin Preda, Mircea Eliade, Eugen Barbu și alții.
De multe ori îmi este jenă să mă autodenumesc scriitor. Consider că umerii mei nu sunt suficienți de dezvoltați pentru a susține greutatea unei astfel de etichete. Sunt mai degrabă un om care încearcă să exprime frânturi din gânduri și suflet într-un mod vizibil, și anume pe hârtie.
În activitatea sa de autor a fost influențat mult de filozofie și în special de cea orientală, dar mai ales de oameni. Își alege cu grijă subiectele inspirându-se din poveștile lor, din speranțele și dezamăgirile acestora, ilustrând totul prin cele mai frumoase cuvinte posibile.
Mă inspiră oamenii. Cu poveștile lor. Cu speranțele și dezamăgirile trăite. Mă inspiră frumusețea unei femei. Mă inspiră soarele de primăvară. Mă inspiră toți cei care au devenit mari plecând de la nimic. Mă inspiră fuga dupa himere a oamenilor. Mă inspiră lacrimile de fericire a celor care-și cladesc visele.
Nu împărtășește părerea artiștilor ce afirmă că talentul se naște exclusiv prin muncă. Talentul este o precondiție a oricărui lucru măreț. Cât de mult sau cât de puțin talent ai și cum îl gestionezi, asta o faci singur ca scriitor. Munca îl șlefuiește. Îl adâncește. Îi dă o direcție. Îl înfrumusețează. Dar fără talent, este puțin probabil să poți deveni un scriitor bun.
La fel cum nu poți deveni un dansator de excepție dacă ești afon și nu simți muzica în sânge. Ritmul. Acolo este secretul. Hemingway spunea: “Pastrează-ți tenacitatea. Nu-ți pierde ritmul”
Deși are deja două cărți publicate și un blog extrem de popular printre cititori, Adrian Cutinov afirmă că se află încă la început de drum.
Le recomandă celor ce își doresc cu ardoare ca prin cuvintele lor să lase urme adânci in sufletul cititorului, să scrie foarte mult până își vor deprinde un anumit stil. Să citeasca tot ceea ce le cade în mână, cărți bine scrise și cărți nu foarte bine scrise. Să înțeleagă motivația unui anumit scriitor de a trata un subiect și unde anume vrea acesta să ducă cititorul.
Fiecare carte este o dimensiune aparte, iar dacă scriitorul este mare, citind-o vei face parte din acel loc. Dacă scriitorul este extraordinar, nici nu vei realiza când s-a produs translația și ai ajuns in lumea lui.
Citind cât mai mult, cel care dorește să devină un maestru în arta cuvintelor va întelege că sunt scriitori atât de profunzi încât este nevoie să citești multe alte cărți inainte de a te apuca să-i studiezi pe aceștia. Altfel nu-i vei putea întelege.
Pentru a ajunge la publicul interesat de cărți este nevoie însă de promovare. Altfel nu există nicio șansă. Mai ales la noi în țară. Adrian Cutinov nu crede să fi vazut niciodată o promovare a vreunei carți la TV. Probabil, cu zeci de ani în urmă erau agenții guvernamentale specializate în promovarea autorilor români, căci limba unui popor este un izvor important al acestuia.
Așadar o persoana pasionată de scris va trebui să se promoveze pe banii săi.
Eu sunt sigur că dacă ar mai trăi încă ascuns pe undeva marele Oscar Wilde și ar scrie o carte sub un alt nume, deci o carte foarte bine scrisă, nu ar fi citită de nimeni fără o promovare adecvată.
Femeia și sufletul feminin sunt subiecte tratate atent atât în cele două cărți publicate de Adrian Cutinov cât și în articolele pe care scriitorul le postează zilnic pe blog-ul personal.
Vede femeia ca fiind un mister și consideră că dacă lucrurile ar sta diferit bărbatul s-ar plictisi și nu ar mai face tot posibilul să-i intre în grații. Sufletul feminin poate fi intuit, nu înțeles. A înțelege implică mintea. A intui implică inima.
De asemenea este convins de faptul că mulți bărbați ar putea ști ce vor partenerele lor cu adevărat dacă ar fi atenți la gesturile și la privirea acestora. Limbajul corporal este mult mai elocvent în cazul unei femei decât în cazul unui bărbat.
Adrian ne răspunde cel mai bine la întrebarea de ce iubim femeile citând dintr-un articol publicat pe blogul său:
“Atunci când ne dorim să vorbim mai mult cu ele, ne par atât de inabordabile…!
Ne par perfecte atunci când le vedem îmbrăcate în rochițele frumos colorate în acele nuanțe ciudat de fermecătoare și ale căror denumiri noi nu prea știm să le pronunțăm.
Privirea lor misterioasă ne ține mereu în suspans. Ni se pare că au tot timpul un secret foarte bine ascuns și, oricât de mult am încerca să-l deslușim, dăm greș.
Vocile lor sunt mieroase și muzicale, dar nu dintr-o ipocrizie voită așa cum procedezi când dorești ceva fără să oferi nimic în schimb, ci dintr-o naturalețe specifică numai lor. Chiar și așa, fără să ceară, nimeni nu le-ar putea refuza nimic…
Atingerea lor lasă urme oricât de ușoară ar fi aceasta. Căci urmele lăsate de ele nu rămân în carne, ci în suflet…!
Acolo unde noi nu prea pricepem anumite lucruri, ele-și folosesc intuiția. Este o formă de a înțelege fenomenele și viața. O formă pe care noi nu vom ști s-o abordăm vreodată.
Avem nevoie de ele în viața noastră pentru a ne înțelege mai bine propriile alegeri și propriile decizii. Căci orice decizie luată de un bărbat, este influențată în mod subtil de o femeie din viața lui. Indiferent de tipul de relație dintre ei.
Uneori, ele ne dau impresia că ne abandonează, dar fără să ne dăm seama, ne susțin chiar dacă sunt departe de noi…
Asta pentru că femeile nu s-au născut pentru a fi jumătăți ale bărbaților. Ele s-au născut pentru a completa lipsurile și spațiile pe care le găsim în jurul nostru.”
După o perioadă destul de lungă în care femeilor li s-a interzis dreptul la liberă exprimare, acum trăim o nouă eră. Bărbații au inceput să recunoască toate acele calități ale femeilor care erau puse în umbră de societate până nu de mult.
Scriitorul crede că femeile au fost puternice dintotdeauna, numai că în aceste vremuri ele conștientizează mai mult acest lucru. Asta nu înseamnă că nu există și bărbați puternici. Secretul constă în echilibrul dintre ei și nu în manipularea unuia în avantajul celuilalt.
O femeie și un bărbat ar trebui să se completeze într-un mod armonios pentru a da naștere unei relații frumoase, căci fiecare dintre cei doi parteneri are calități native, dar și lipsuri.
Conform spuselor sale, prima carte – “Și frunzele ascund emoții” a scris-o dintr-un imbold de a pune pe foaie o poveste despre oameni. Acesta se adresează în egală măsură bărbaților cât și femeilor. Este o carte care are la bază dorința sa de a face oamenii mai conștienți în privința propriilor alegeri.
Este povestea unei frunze care călătorește printre oameni pentru că-și dorește foarte mult să evolueze. În urma acestei călatorii ea devine înțeleaptă. Astfel, ajunge să cunoască iubirea, speranța, bucuria și deznădejdea.
Prin ea afirmă că încearcă să scoată în evidență frumusețea lumii și faptul că noi, ca oameni, ne putem alege oricând o altă experiență de viață care să ne facă fericiți.
Cea de a doua lucrare, “Cuvinte pentru femei scrise de un barbat” este cartea care a luat naștere în urma sutelor de întrebări pe care le-a primit prin intermediul secțiunii “Discută cu mine” a site-ului pe care l-a fondat, www.desprerealitate.ro.
Asta deoarece a observat că multe femei diferite și-ar dori să primească răspunsuri cam la același tip de “furtuni interioare”.
Am incercat să adun în această carte cel mai des întâlnite intrebări. Subiectul, însă, nu este nici pe departe de a fi epuizat. Lumea interioară a femeilor este complexă și nu cred că există vreun bărbat care să poată atinge înțelegerea absolută în acest sens.
Pentru cei ce au plăcerea să îl citească, Adrian Cutinov va avea în curând o surpriză. Speră ca până la jumatatea lunii septembrie să poată fi răsfoită cea de-a treia carte a sa, care va fi un roman. Autorul afirmă că aceasta este pentru el o mare provocare și speră să nu-și dezamăgească audiența.
Adrian Cutinov ne vorbește despre o realitate tristă. Conform statisticilor, un român cheltuie anual doar 3 euro pe cărți. Piața de carte este de 60 de milioane de euro iar dacă împărțim la o populație de 20 de milioane, cam acesta este rezultatul. Din aceste 60 de milioane, 30 sunt cheltuite pe autori străini. Deci, mai departe tragem concluzia oficială, că un român cheltuie pe cărți scrise de autori români cam 1,5 euro. Anual!
În Slovenia, de exemplu, o țară cu două milioane de locuitori, există o piața de carte de 75 de milioane anual. Nu mai comparăm cu alte țări care depășesc 2 miliarde de euro anual ca și consum de carte.
Din păcate, suntem ultimii din Europa și la capitolul educație.
Care să fie cauzele acestui fenomen?
În mediul urban încă se mai citește, dar în mediul rural carțile noi nu au contact cu oamenii decât dacă se achiziționează online. Distribuție de carte practic nu există!
Cauzele sunt diverse: neimplicarea statului, superficialitatea care ne definește tot mai mult, numărul de librării și edituri foarte mic raportat la numărul de locuitori. În definitiv, piața de carte este o afacere iar oamenii de afaceri nu sunt dispuși să investească banii în edituri. Nu ar scoate mai nimic.
Toate acestea fac ca un bestseller la noi să însemne 2000 de exemplare vândute, comparativ cu Franța, de exemplu, unde un bestseller poate însemna și 700.000 de bucăți vandute. Asta ca să vă puteți face o idee despre condiția scriitorului român.
Pe alte meleaguri scriitorii mari sunt priviți ca niște zei, iar la noi ca niște neadaptați social. Să nu mai vorbim că scriitorii mari sunt respectați pentru faptul că generează idei care pot schimba masele și asta ajută enorm societatea. Sunt gânditori.
Există posibilitatea ca și din cauza exploziei rețelelor sociale să citim atât de puțin. S-a demonstrat însă că piața de carte din țările civilizate nu a scăzut decât foarte puțin din cauza exploziei internetului. Este probabil o chestiune de obișnuință, de valoarea si de respectul pe care le acordăm unei cărți.
Adrian Cutinov crede că singura soluție pentru a ieși din acest impas ar fi ca un mare iubitor de cărti care să fie și foarte potent financiar să înceapă să investească în piața de carte din România.
Poate atunci vom vedea la TV și o reclamă la cartea unui autor român. Probabil, țara ne vrea needucați. Era o piesă foarte bună a trupei Sarmalele Reci – “Țara te vrea prost”.
În ciuda neîncrederii prietenilor săi, în anul 2012 scriitorul realizează primul blog personal, Despre Realitate. Timp de 3 ani publică periodic articole mai mult ca o formă de refulare. Începând cu luna martie a anului 2015 se hotărăște serios să meargă pe acest drum punând în construirea lui tot ceea ce are mai bun – sufletul său.
Recenziile și aprecierile venite din partea cititorilor l-au făcut să continue. Aici pot fi descoperite zilnic gânduri frumoase și cuvinte pornite din suflet.
Blogul este și va ramâne o interfață a mea cu cititorii, însa eu imi doresc să fiu scriitor, deci energia mea se va canaliza în cărți și mai puțin în articole. Sunt tehnici de scriere și de abordare diferite.
În momentul de față site-ul se bucură de o mare popularitate fiind foarte apreciat de audiența aflată într-o continuă creștere.
Dincolo de activitatea sa literară Adrian Cutinov se consideră un om obișnuit. Se trezește dimineața pentru a se duce la lucru iar odată ajuns acasă încercă să-și atingă potențialul artistic. Citește și scrie, ascultă multă muzică, uneori în timp ce scrie. Chiar dacă uneori acest lucru îl face să rămână treaz la ore târzii în noapte, nu se plânge. Arta cere sacrificii!
Se spune că Universul ne răsplătește eforturile, nu scuzele. Când faci ceea ce-ți place transformi efortul în bucurie pură. Este ca o alchimie internă. Mă bucur să pot vedea și simți atâta frumusețe și armonie în artă.
Călătorește destul de mult deoarece munca sa implică uneori și deplasări, iese cu prietenii și face sport, pentru că puțină mișcare te ajută să-ți păstrezi un corp sănătos și o minte focusată.
Își dorește ca într-o bună zi să poată trăi exclusiv din scris, să-și poată întâmpina cititorii cu cel puțin o lucrare pe an și să pătrundă încet și pe piața de afară prin traduceri. Deși recunoaște că acest lucru va fi destul de greu datorită costurilor imense pe care promovarea le implică.
Adrian Cutinov este călăuzit în viață de vorbele marelui poet Oscar Wilde și ne recomandă tuturor să fim noi înșine în orice situație. Doar așa vom putea fi pe deplin împăcați cu propria persoană. “Be yourself; everyone else is already taken.”, Oscar Wilde
Va informam ca acest site utilizeaza cookies. Prin utilizarea acestui site, sunteti de acord cu utilizarea acestora. Va rugam sa va informati in prealabil despre datele colectate de acest site citind Politica de confidentialitate.