Agustin Montero, un spaniol cu suflet de român

Agustin Montero este un altfel de Don Quijote de la Mancha, care cutreierând pământuri românești, s-a îndrăgostit de tradițiile, limba, gastronomia și Bisericile noastre. Dar și de o fată frumoasă, care i-a devenit soție! Poartă clop, ie, vorbește și cunoaște limba română mai bine decât mulți români și ne promovează țara cu cele mai alese gânduri și cuvinte.

 

Agustin Montero, „românul” de la Mancha

Agustin Montero este originar din localitatea Abengibre, regiunea Castilla la Mancha. Satul său natal este foarte mic, nu sunt mai mult de 800 de oameni în ziua de azi acolo. Un loc liniștit, cu oameni harnici și primitori, ba chiar tradiționali, ne spune Agustin.

În satul său natal, asemeni românilor, se creșteau găini, iepuri, porci, se tăiau înainte de Crăciun și se adunau vecini pentru a ajuta. Părinții mergeau la muncă, iar copiii se jucau pe stradă.

Își amintește și de faptul că în sat era o șezătoare în care se adunau femei și croșetau haine pentru copii, soți, frați și povesteau. Oamenii erau mai simpli, mai uniți, aveau timp să își viziteze prietenii, familia și se ajutau între ei.

Agustin spune cu mâna pe suflet că a avut o copilărie fericită și s-a bucurat de acel stil de viață simplu pe care i l-a oferit bunul Dumnezeu.

A plecat de acolo la vârsta de 14 ani, împreună cu părinții săi și s-au stabilit la Barcelona.

Aș vrea să menționez că acolo la mine în sat aproape toată lumea a emigrat în alte zone ale Spaniei, dar și în străinătate, lucru care mă face să mă gândesc la oamenii care au plecat din România și trăiesc în diaspora. Cred că așa a rânduit bunul Dumnezeu să mă nasc într-o zonă de oameni emigranți și cum nimic nu este întâmplător în viața aceasta, am cunoscut România, printr-o astfel de conjunctură!

 

Prima întâlnire cu România

Întâmplător sau nu, Agustin a făcut cunoștință cu România prin prisma unor informații găsite și a românilor din diaspora. A constatat o oarecare asemănare cu țara sa, dar a găsit în români un popor luptător și frumos, care deși a fost uneori nevoit să părăsească plaiurile natale, nu s-a dezrădăcinat.

Pe 19 iulie 2004, Agustin Montero a vizitat prima dată România. A venit cu mașina și a intrat prin vama Nădlac, iar de acolo a mers către Cluj, Sighișoara, Brașov.

Când a ajuns în Bran și a văzut peisajele de acolo, a crezut că se află în mijlocul unei povești, că nu se putea să fie real.

Nu îmi venea să cred ceea ce văd! Am rămas impresionat de frumusețea peisajelor, de atmosfera din acea zonă și de atunci, am știut că România va deveni țara mea de suflet. Pe perioada a 3 săptămâni am vizitat anumite zone ale României cum ar fi: Cluj, Sighișioara, Brașov, Sinaia, Tulcea, Constanța, iar de acolo am mers către Bucovina. Nu știam absolut nimic de mănăstirile ortodoxe din Bucovina și am vizitat Voroneț, Humor, Putna, Arbore, Sucevița, Moldovița, etc. Când am intrat și am văzut cu ochii mei mănăstirile, am rămas impresionat plăcut, iar faptul acesta a provocat în mine curiozitatea și dorința de a merge la biserica ortodoxă la întoarcerea mea în Barcelona, unde locuiesc actualmente.

Din Bucovina a ajuns în paradisul din Maramureș, cum îi place lui să îi spună acestei zone. A vizitat bisericile de lemn și obiectivele turistice – Mănăstirea Bârsana, Cimitirul Vesel din Săpânța sau Valea Izei.

Pentru Agustin Montero, Maramureș este o zonă diferită, el având impresia că acolo oamenii parcă trăiesc cumva în trecut, căutând un echilibru cu vremurile actuale.

În Maramureș se simte că oamenii au o conexiune specială cu natura, cu tradiția, cu Dumnezeu și este un sentiment atât de frumos, încât nu aș putea să vă povestesc în cuvinte ce am simțit cât am stat acolo.

După această primă călătorie a ajuns din nou în Barcelona, dar cu o mentalitate schimbată. Și-a dat seama că nu prea știa multe despre România. Singurele sale cunoștințe despre țara noastră se legau de Dracula, Nadia Comăneci și un pic despre Ceaușescu. Aș îndrăzni să adaug, că aceste cunoștințe le au și egiptenii! Doar că ei mai cunosc câțiva fotbaliști celebri precum Hagi și Popescu.

Din 2004 și până în 2012, Agustin Montero a tot continuat să meargă în vacanțele sale prin România. De multe ori, a mers singur, dar nu a găsit în acest lucru nici un impediment, deoarece oamenii l-au primit mereu cu ospitalitate și cu brațele deschise. Când rămânea pe drumuri, oamenii îl invitau să rămână la ei peste noapte, acest lucru impresionându-l și mai mult pe spaniolul nostru drag.

Eu cred că lucru aceasta, nu îl mai găsim atât de ușor în ziua de azi, nicăieri în lumea asta. Oameni atât de primitori și cu bun simț ca românii, nu am mai întâlnit până atunci. Am învățat limba română vorbind cu oamenii acolo în Romania. Mi-a fost foarte ușor, deoarece îmi este o limbă dragă, pe care, uneori, o găsesc chiar mai frumoasă decât limba mea maternă.

Totuși, Agustin Montero, socotește că mai are multe de învățat, dar va învăța cu mult drag, tot ce se impune. El consideră că oamenii nu trebuie să vorbească aceeiași limbă pentru a se înțelege, ci trebuie să fie oameni, iar Dumnezeu va face totul pentru a fi bine.

 

S-a legat de România prin sfânta taină a cununiei cu o româncă

În anul 2013, din cauza unor probleme de sănătate, Agustin nu a putut merge în concediu în România, deși avea bilet cumpărat între 5-26 august. Astfel că a decis să rămână acasă, la țară în Spania.

Pe data de 15 august a fost la biserica ortodoxă din localitatea Villarrobledo din județul său natal, iar acolo i s-a dat să i se întâmple minunea vieții sale. A cunoscut-o pe soția sa Mariana, originară din Prundu Bărgăului, Bistriță-Năsăud.

Pot să spun că în ziua aceea, viața mea s-a schimbat în bine deoarece am cunoscut o persoană deosebită, o persoană care reprezintă ceea ce consider eu că este poporul român în toată profunzimea și frumusețea sa. O persoană credincioasă, sufletistă, umană, harnică, cinstită și luptătoare, iar pentru acest lucru, trebuie să îi mulțumesc mereu bunului Dumnezeu. Mi-a dăruit o persoană atât, atât de specială!

Pe 19 iulie 2015, exact când s-au împlinit 11 ani de când a călcat prima oară pământul românesc, Mariana și Agustin Montero și-au unit destinele, chiar la Prundu Bărgăului. Agustin a considerat că se cade o nuntă în stil tradițional în satul natal al soției sale, ca semn de respect și recunoștință față de poporul român și socrii săi, oameni minunați, care au organizat toată nunta, cu mult drag și iubire.

A descoperit cu acest prilej că și Bistrița-Năsăud are o frumusețe aparte și că și acolo trăiesc oameni harnici, credincioși, oameni mândri de originea lor.

Acum aș putea spune că acolo este casa mea și acolo locuiește permanent sufletul meu, pe meleaguri bistrițene.

 

Din dragoste pentru români, a trecut la ortodoxism

În anul 2014, după mulți ani de mers la biserica ortodoxă română în diferite zone ale Spaniei, a simțit că trebuia să facă un alt pas important și a trecut la religia ortodoxă, pe care o simte ca fiind religia sa și Raiul creștinesc unde și-a găsit liniștea și pacea sufletească. A fost un sentiment foarte special pentru el și a fost conștient tot timpul că a făcut acest pas pentru a urma credința cea dreaptă.

Agustin Montero socotește că datorită bisericilor ortodoxe, a românilor și preoților din disapora, mulți străini care le trec pragul găsesc astfel calea cea dreaptă a religiei ortodoxe.

Totodată, Agustin Montero ține să menționeze importanța pe care o au preoții în diaspora ca pastori și ca liant de comunicare între românii aflați în alte țări. Misiunea preoților din diaspora nu este ușoară pentru că ei se luptă pentru a uni comunitățile românești din diaspora.

Este un lucru constatat că acolo unde credința este mai puternică, oamenii merg mai mult la biserică, iar comunitatea este mult mai unită. De aia zic că datorită vouă, românilor, mulți străini am găsit drumul nostru spiritual și am trecut la religia Ortodoxă. De aia, eu gândesc că Dumnezeu a coborât de multe ori pe pământul românesc și a rânduit să vă trimită pe voi, ca să ne arătați drumul cel drept.

 

A creat la Barcelona un colț de românism autentic

Deoarece iubește România, tradițiile și tot ce este românesc, familia Montero a decis să creeze la Barcelona micuțul lor colț autentic românesc.

Ne-am aranjat o cameră tradițională cu foarte multe lucruri și haine tradiționale foarte vechi. Eu obinuiesc să îmbrac straie populare când merg la biserică, deoarece pentru mine este o mândrie să îmbrac portul tradițional românesc și pentru că este un semn de respect pentru poporul român. Totodată, pe vremuri, oamenii îmbrăcau straie populare la cele mai importante sărbători religioase, iar eu vreau să duc mai departe acest obicei. Aici, dar nu doar aici, mulți români se feresc să îmbrace straiele populare, dar eu nu îi judec. Poate nu toată lumea are straie populare. Totuși, cine ar simți cu adevărat și ar avea dorință, ar găsi o cămeșă sau un costum tradițional. Nu este așa de greu și este o bogăție culturală pe care o putem arăta străinilor, îmbrăcând aceste frumoase haine tradiționale.

 

Promovează România pe pagina sa și oriunde i se oferă ocazia

Deoarece consideră că țara noastră este un adevărat colț de Rai, Agustin Montero și-a făcut o pagină unde promovează România. Le povestește străinilor despre faptul că ar fi frumos să viziteze țara fără un tur organizat, deoarece astfel nu vor pierde esența și spiritul poporului român.

Eu recomand străinilor să aibă toată încrederea și să meargă în România fără nimic planificat. Totodată, le spun să vorbească cu oamenii – nu contează dacă știu româna sau nu, deoarece oamenii se înțeleg dincolo de orice limbă dacă își doresc cu adevărat, iar românii cu siguranță îi vor înțelege! Le mai spun să umble pe toate coclaurile, să se bucure de liniște, de frumusețea și de magia României, iar când se întorc acasă să se gândească foarte profund dacă ceea ce au văzut este imaginea pe care o aveau despre România și să încerce să o dea mai departe și altor oameni.

De la un timp, ne spune Agustin, pasiunea sa a devenit viața de la țară și „lumea bătrânilor”, o lume atât de frumoasă și uneori neprețuită, încât ar fi păcat să uitam de ea, deoarece este pe cale de dispariție, din păcate.

Pentru Agustin Montero, bătrânii înseamnă totul! De la ei a învățat tot ce știe despre România, despre istoria, cultura și tradiția acestui neam. De câte ori merge în România, își petrece foarte mult timp printe ei.

Este o bucurie care nu se poate povesti, atunci când te duci pe la ei și te primesc de parcă ai fi fiul lor. Deși ești un străin, ei nu fac diferență și îți oferă tot ce au mai bun. Mereu îi întreb despre viața lor, cum văd ei vremurile în care trăim și mereu găsesc același răspunsuri – sunt oameni simpli, care trăiesc în conexiune cu pământul, animalele, vecinii și care se mulțumesc cu tot ce le-a oferit bunul Dumnezeu. Vorbesc cu ei la telefon tot timpul și mă interesez de ei, dar cel mai mult, mă uimește și mă bucură nespus, când mă sună ei și se interesează de mine. Plâng de bucurie, de emoție și de dor! Mă întreb de multe ori dacă noi am face lucru ăsta, să sunăm în străinătate pe cineva care nu face parte din familia noastră, fară să ne gândin cât ne-ar costa să sunăm și vedeți, acești bătrâni ne oferă altă lecție de viață: nu este mai important banul decât omul. De aia, nu am cuvinte să vă povestesc ceea ce simt pentru acești oameni frumoși.

 

Agustin Montero, mai apropiat de poporul român decât de cel spaniol!

Când se întoarce în Spania, Agustin spune cu mâna pe inimă că se simte străin în țara sa. Vede o diferență enormă și deși multă lume crede că viața în străinătate este mai frumoasă și mai bună, el nu simte așa.

Pentru el, a avea o viața mai bună nu înseamnă o mașină mai puternică, o casă mai mare sau haine de marcă. Sunt lucruri superficiale pentru care trebuie să plătim un preț exagerat de mare, trăind într-o o societate de stres, în care nu avem timp să ne odihnim deoarece trebuie să mergem la lucru și nu avem timp de nimic. 

Nu avem timp să mergem la sfânta biserică, nu avem timp să ne vizităm familia, prietenii, nu aveam timp de noi înșine, pur și simplu uităm să trăim în căutarea unei stări materiale mai bune. Cu tot respectul meu, pentru mine asta nu înseamnă o viață mai bună.

Uneori, în calea sa, Agustin a întâlnit români care denigrează România și acest lucru l-a durut și l-a afectat foarte mult. El consideră că nu exista pădure fară uscături și că peste tot în lume sunt lucruri mai bune și mai rele, dar asta nu trebuie să ne facă să uităm rădăcinile, strămoșii, oamenii care s-au sacrificat pentru noi, părinții și cei care ne-au educat.

Cum bine zice vorba aia, un popor care nu își cunoaște trecutul va fi un popor fară viitor, iar părinții și țara nu se vorbesc de rău! Românii aflați în diaspora sunt cei mai buni ambasadori pe care îi are România, iar ei ar trebui să știe acest lucru și să se folosească cât mai bine de asta! Ei sunt cei care pot oferi o imagine pozitivă despre țara România și pot ajuta străinii să își dorească să cunoască mai bine România și poporul român!

Agustin ne sfătuiește să fim mândri de ceea ce suntem și să nu ne fie niciodată rușine de originea noastră, iar el, ne mulțumește din suflet tuturor și fiecăruia în parte, deoarece datorită nouă, a ajuns pe meleaguri românești, într-o țară deosebită, în care el se simte acasă!

Este o bucurie când observă că din ce în ce mai mulți străini ajung în România, că unii se stabilesc acolo, iar alții, după ce o vizitează se întorc din nou și din nou. El consideră, că încetul cu încetul, datorită nouă, românilor din diaspora, dar nu numai, România este cunoscută tot mai mult, iar poporul român este respectat așa cum ar fi meritat el dintotdeauna!

 

Cuvânt de încheiere

Pe 15 iulie a fost ziua lui Agustin Montero. Am încercat să finalizez acest reportaj ca să i-l pot dărui cadou de ziua sa, dar nu am reușit. Totuși, îmi doresc să știe că el însuși este un cadou binecuvântat nouă, românilor și ne bucurăm că într-o zi de iulie, mai precis pe 19 iulie 2004, Divinitatea i-a adus pașii pe poteci românești. O mare, mare și neașteptată bucurie și întâlnire, cu un om neprețuit, de o frumusețe și simplitate sufletească, fără cusur!

Ne bucurăm de asemenea că viața i-a unit destinul cu inima unei minunate doamne de pe plaiuri românești. Le dorim mulți ani împărătești și luminoși împreună, să adune multe clipe fericite, iar Dumnezeu să le stea mereu alături.

Agustin Montero este poate cel mai neașteptat personaj despre care am scris vreodată. Un personaj de poveste reală, dar parcă desprinsă dintr-un basm de demult, din timpurile în care oamenii erau mult mai frumoși, mai demni și mai umani. Cu adevărat un Don Quijote pe tărâmuri românești!

Un Don Quiote care se luptă cu morile de vânt ale schimbării, sperând ca tradițiile și rădăcinile să rămână ceea ce trebuie ele să fie: liantul dintre românul de astăzi și cel care a fost el dintotdeauna! Veriga de ADN care, oriunde am fi, să ne amintească de faptul că a fi Român este ceva cu care te naști și care nu se poate schimba, niciodată!

Mulțumesc din suflet drag Domn, pentru lecția de Românism și frumos pe care ne-ai dăruit-o cu atâta emoție și frumusețe! Dumnezeu să te binecuvânteze, Român Bun!