Aidan Andon

Se spune că pentru a-ți împlini visurile este nevoie de încredere, stăruință și multă nebunie. Aidan Andon a jonglat cu cifre în contabilitate, până într-o zi când a simțit că locul lui nu este acolo și a luat o decizie curajoasă către o altfel de viață. A plecat în Asia, ca mai apoi să se întoarcă în București să picteze portretele a mai mulți oameni celebri. Azi, Aidan Andon este antreprenorul care a construit împreună cu soția sa, o pensiune rurală de la zero.

 

A visat să fie aviator, milițian, gunoier, dar a ajuns antreprenor

Aidan Andon s-a născut în Brăila, dar a locuit până la 12 ani într-un orăşel mic de lângă Bucureşti. Apoi a mai prăpădit încă vreo 10 ani prin Bucureşti, spune el, până într-un moment când a început să călătorească prin lumea largă.

Copilăria a fost destul de grea, din păcate fără un tată să-mi fie aproape. Cred că eram prea mic ca să înţeleg cu adevărat problemele adulţilor din acele timpuri, dar destul de mare ca să fac diferenţe între perioada comunistă şi haiducia de imediat după. Copilăria pentru mine a fost un zbucium şi o alergătură încotro vedeam cu ochii. Făceam toate trăznăile posibile şi intram în toate buclucurile pe care le întâlneam.

Aidan Andon nu ştie dacă l-au marcat şi nici dacă a învăţat ceva din toate aceste experienţe. Sigur nu le-a uitat şi probabil în viaţă i-au fost de folos, având termene de comparaţie pe pielea sa.

În acele vremuri, toţi băieţeii ne doream să fim aviatori (din păcate purtam ochelari şi un baiat mai răutăcios m-a apostrofat că nu primesc „chiori” la avioane… aşa că s-a dus repede visul), apoi miliţian (era la mare modă să joci Hoţii şi Vardiştii, iar eu fiind micuţ de statură, ochelarist, este lesne de înţeles de ce ajungeam destul de repede hoţ, aşa că mi-a trecut şi de asta), apoi mi-am dorit să fiu gunoier (şoferul de pe maşina de gunoi ne lăsa să ne legăm săniuţele iarna de maşină, iar logica îmi spunea că dacă eşti gunoier te poţi da cu săniuţa toată iarna).

Mama sa însă, l-a luat pe lângă ea și fiindcă avea o firmă de contabilitate, l-a învățat arta contabilității și să folosească cifrele. Acum, dacă ar fi să se întoarcă în timp, și-ar şopti să fie tare, deoarece lucrurile bune şi faine vor veni, doar să aibă răbdare şi să meargă pe drumul său.

Aidan este ca orice tată ce-şi iubeşte copilul, orice soţ ce-şi adoră soţia sau orice artist ce-şi doreşte ca ce iese din mâna lui să fie de apreciat. Nu alerg după mai mult şi sunt extrem de mulţumit cu viaţa mea şi ce pot oferi celor din jurul meu.

 

În Asia a făcut cârnați românești, iar în România a pictat tablouri pentru Robbie Williams, Armand Assante sau Maia Morgerstern

În Asia a făcut de toate, de la petreceri pe iahturi până la dormit pe plajă sub palmieri, de la fotografie la preparat de cârnaţi româneşti, de la croitorie şi cusut paiete până la management turistic, de la barman până la instalator sau electrician. Practic, orice era nevoie.

Asia este magică, descoperi minunăţii la orice pas şi-ţi dă o stare de relaxare şi împăcare cu tine, un zen aparte. Cu toate acestea, mi-era dor de ţară, de familie şi îmi doream mult să încep o afacere în România, legat de ce învăţasem în Asia.

Revenit în țară, Aidan realizează că aceasta nu s-a schimbat mai deloc. Oamenii erau la fel de agitaţi, blocurile la fel de gri… poate doar el se mai liniștise şi a început să treacă totul prin alt filtru. Așa că și-a făcut o mică afacere în croitorie şi cumva pictând pe hainele croite de el, a ajuns să picteze şi pe pânză.

Pictura este un fel de exprimare tăcută a semntimentelor, spune Aidan, și acest lucru l-a făcut să fie cât mai exigent cu sine. Ce lucra ieri, azi putea îmbunătăţi, iar mâine cizela cu adevărat.

Totul a început cu o ambiție. Și-a dorit să încerce să reproducă o lucrare achiziționată de un prieten, să vadă cât de greu poate fi să realizeze un tablou. Nu a ieșit chiar ce își dorea, însă i-a plăcut procesul de a construi așa ceva. În doar câteva luni, Aidan renunța la croitorie și se concentra exclusiv pe pictură.

Și nu a pictat oricum sau orice. A dat naștere la mai multe portrete în alb și negru ale unor personalități din lumea artei, teatrului, muzicii și nu doar.

Aidan Andon: „Tablourile făcute pentru Robbie Williams, Armand Assante sau Maia Morgerstern îţi pot schimba viaţa şi implicit îţi pot aduce şi puţină faima artistică.”

 

A decis să pună pensula în cui și împreună cu soția sa Roxana s-a retras la „Stâna lui Aidan”

Aidan ne spune că pensula nu-i chiar în cui, dar este puţin pusă de-o parte, iar eu îl cred pe cuvânt, deoarece el a fost mereu omul schimbărilor și al deciziilor.

Aidan și soția lui s-au mutat la Cluj şi au început un mic proiect. Au pus bazele unui sat românesc autentic, cu o primă căsuţă ţărănească în care primesc oaspeţi, o cârciumă în care gătește împreună cu soţia sa doar preparate tradiţionale româneşti, o fermă cu multe animăluţe pentru bucuria şi joaca copiilor care îi vizitează.

Amplasată pe malul unui lac, Stâna lui Aidan reprezintă de fapt dorința celor doi soți de a trăi o viață simplă, la țară, în cea mai bună comuniune cu natura. Nu s-au conectat la nicio rețea de servicii națională sau privată, iar curentul electric de exemplu îl produc cu ajutorul unui sistem de panouri fotovoltaice. Sau apa – o scot din pământ și o tratează pentru uz intern. 

Turiştii sunt încântaţi despre faptul că pot fi în aşa bună comuniune cu natura dar în acelaşi timp să aibe şi un maxim de confort şi relaxare. Se simt minunat la noi şi deja au început să se reîntoarcă, lucru ce ne bucură enorm, înţelegând din asta că suntem pe drumul cel bun.

Dorinţa cea mai mare este să construiască toate căsuţele din plan şi o micuţă bisericuţă. Din păcate, costurile sunt mari şi prea puţini investitori înţeleg importanța unor asemenea proiecte tradiţionale şi ecologice. Sunt gândite fix pentru viitorul pe care ni-l dorim copiilor noştri şi, mai mult de atât, un viitor de care avem şi mare nevoie.

Gândesc că toţi ar trebui să stăm puţin şi să medităm la ce ne dorim de la viaţă şi unde ne socotim că vom fi peste 10, 20 sau 30 de ani. Noi asta am făcut şi am realizat că peste 20 de ani ne doream o fermă, unde să ne bucurăm de natură şi de tot ce ne înconjoară. Cumva am furat startul, n-am aşteptat să ieşim la pensie şi ne-am creat fix ce ne doream mai mult.

 

Cuvânt de încheiere

Era un citat frumos: „Mai e un lucru care îmi place la Dumnezeu! Care e acela? Obiceiul Lui de a-mi distruge planurile, înainte ca planurile să mă distrugă pe mine!”. Nu întâmplător l-am scris acum și aici. Consider că în toate deciziile și frumoasa nebunie, în toată îndrăzneala lui Aidan, a fost un pic mai mult și din mâna Domnului.

Aidan Andon are poate una dintre cele mai frumoase și sugestive povești pe care le-am scris până acum. Un copil marcat de viață, cu vise la fel de marcate ca el, a devenit mai apoi contabil, ca să înțeleagă că locul lui nu este acolo!

Din păcate, creativ vorbind, contabilitatea îţi ucide toate ideile şi gândurile faine, te transformă într-un roboţel cu probleme şi soluţii clare matematice.

Și, a ieșit din pătrățele, din cifre. A decis să își coloreze viața și să o facă interesantă! A îndrăznit!

Vedeți? Mereu spun: Îndrăzniți! Încercați! Împingeți-vă limitele! Căutați-vă talentele interioare, emoțiile și lăsați-le libere. Apoi, urmați-le! Nu se știe niciodată unde vă vor duce acele căi și cărări.

Iată, pe Aidan Andon l-a purtat departe de casă, l-a redat cumva sie și l-a readus acasă. Acasă, într-un loc frumos, pe malul unei ape, într-o stână, unde alături de familie, a modelat o întreagă lume. Un Univers! Universul lui Aidan!

Toți putem avea un astfel de univers, dar pentru asta, trebuie să credem în noi și să ne urmăm visurile!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *