Anamaria Popa și Cetatea faptelor bune din Arad

Anamaria Popa este președinta Asociației Cetatea Voluntarilor și face parte din Federația Volum. La 31 de ani, Anamaria a mobilizat o întreagă comunitate și a reabilitat Secția Boli Infecțioase Copii din cadrul Spitalului Județean Arad. A înființat „Banca de scutece” și a realizat cea mai mare „inimă umană” din Europa, prin care Aradul trăgea un semnal de alarmă de Ziua Internațională a Bolilor Rare.

 

Anamaria Popa – o fată simplă cu dorințe mari

Născută într-o familie cu șase copii, Anamaria a primit încă din copilărie primele lecții de „responsabilitate socială”. Crescuți doar de mama lor, cei șase copii au învățat devreme ce înseamnă responsabilitatea, bunătatea, iubirea aproapelui.

Dintotdeauna a avut o mare dorință. Aceea de a lăsa ceva în urma sa, ceva bun pentru cei mai neputincioși și mai mici dintre noi – copiii.

Ca mamă, înțelege cât de important este să își știe copilul sănătos, iar dacă se întâmplă să ajungă cu el într-un spital, să poată fi tratat în condiții decente.

Dincolo de ce se vede este o luptă grea. Cu mine, cu cei din jur, cu sistemul, cu neîncrederea celorlalți uneori. Însă ce se vede la exterior este victoria. Faptul că pot lupta cu tot ce ar putea să mă oprească să fac fapte bune, să implic comunitatea, să „mut munții din loc”. Dincolo de ce se vede și ce nu am ascuns niciodată este situația mea familială.

A intrat în familia voluntarilor pe la 14 ani, după ce ani la rând a acționat ca voluntar în taberele de copii. A activat în diverse asociații, urmând ca la 23 de ani să dea viață la ce reprezintă azi CETATEA VOLUNTARILOR Arad.

Drumul a fost și încă este asemenea unei curse de motagne-russe, dar trebuie să văd mereu partea bună în oameni și să le răspund cu bunătate. Primim ceea ce oferim. Chiar dacă nu pe moment.

 

Cetatea Voluntarilor, asociația faptelor bune

Anamaria Popa are onoarea de a face parte din Federația Volum, Federația Organizațiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. De altfel, arădeanca este un abonat fidel al premiilor dedicate filantropiei.

Pe lângă multe alte distincții, proiectul „Cu drag pentru viitor” a câștigat premiul cel mare la Gala Națională a Voluntarilor. Totodată, Anamaria a fost finalistă la Gala Global, din California, o gală dedicată celor care susțin copiii cu boli rare. 

Succesul proiectului a venit pentru că Anamaria le-a dat oamenilor posibilitatea de a fi parte din proiect. I-a implicat, iar arădenii au răspuns pe măsură. De la mic, la mare.

A vândut turtă dulce, mărțișoare sau bilete la spectacolele pentru copii. Arhiepiscopia Aradului a contribuit cu 20000 de euro. Primul restaurant Spartan care se deschidea în Arad, le-a donat toate încasările de la deschidere. Au urmat apoi câteva cafenele și tot așa, fapta bună s-a dat mai departe.

Cetatea Voluntarilor este familia mea. Este motivația de a mă ridica la fiecare piedică și de a merge înainte când drumul este anevoios. Asociația a luat naștere din dorința de a face mai mult pentru cei din jur fără a aștepta de la cei care ne conduc să se țină de promisiuni. Am vrut să avem o Cetate a noastră, fără culoare politică și fără promisiuni care să nu fie respectate. Suntem o mare familie începând chiar de la membri familiei mele, prieteni, oameni simpli și companii private. Eu singură nu fac nimic. Insă NOI, comunitatea arădeană facem multe.

Dacă vă întrebați pentru ce, ei bine, Cetatea a renovat și reabilitat grădinițe, spitale, secții după secții sau a avut grijă de copiii abandonați cu hrană și produse de igienă. Clădesc munți formați din mii de cadouri pentru copii și familii mai puțin norocoase. Umplu bănci de scutece, în general sunt prezenți acolo unde este nevoie de ei.

 

Pionieratul în România aparține comunității!

În România (și nu numai) pioneriatul este privit cu ochi buni și laude de cei care beneficiază de pe urmele proiectelor. Pentru cei care ne conduc este o corvoadă, este o amenințare la fotoliul pe care stau, este o rușine (sperăm noi) că ceea ce nu sunt ei în stare să facă deși au toate pârghiile necesare, facem NOI, comunitatea. Și atunci, de ce să nu ne pună piedici, de ce să nu încerce prin orice mijloace să ne oprească apelând la orice resurse.

Bineînțeles că au fost și piedici, acuze nefondate sau răutăți gratuite. Au fost situații în care cei din jur îi spuneau să plece în străinătate, acolo unde voluntariatul este mult mai respectat.

Cum aș putea să plec, să părăsesc țara în care am prins rădăcini atât de adânci?!? Dacă ar fi să plec cândva, ar fi doar pentru a putea învață ceva mai nou și mai util, ca să pot reveni în România și să implementez.”

Iată deci, ni se întărește încă o dată faptul că lucrurile bune, nu rămân nepedepsite de către cei care dacă nu pot, măcar să încurce sau să arunce pata. Și este grav! Este grav că oamenii de atitudine nu sunt încurajați și susținuți.

Anamaria Popa este dovada vie a faptului că se poate renova o secție întreagă, pe paliere, de la subsol, până la ultimul etaj. Ba chiar cu un copil mic în brațe, cum aflăm imediat.

 

Anamaria Popa, mamă de Ilinca și Atlas al comunității

Ilinca a făcut voluntariat încă din pântece. Deși am fost acuzată că nu pun totul pe hold ca să mă dedic 100% copilului, eu am terminat două etaje ale secției de Boli Infecțioase Copii din Arad cu ea în pântece și apoi în brațe. Fiica mea a venit când ne așteptam cel mai puțin, ca un dar, exact când am terminat primul etaj al secției. Când am terminat al doilea etaj am născut, iar cu ea în brațe facem cel de-al treilea etaj. Nu știu cum ar fi făcut alți părinți, dar noi am știut atunci că trebuie să facem tot ce ne este cu putință, având un motiv în plus de ambiție și dorință.

În timp ce unii ne plângem că nu avem timp liber, alții și-l ocupă și pe cel dedicat propriului copil. Tot pentru copii. Ai noștri. Și pentru Ilinca, deoarece când va crește mare, se va putea mândri cu faptele bune ale mamei sale și ale comunității micuțe, dar cu suflet mare, unde s-a născut.

 

Cuvânt de încheiere

Anamaria Popa este un alt exemplu clar al faptului că se poate, dacă ne dorim ceva foarte mult. Și nu este greu, când ne punem sufletul în tot ceea ce facem. Când ne implicăm și îi implicăm și pe cei din jurul nostru.

Nu știu cum a găsit ea poțiunea magică, dar a realizat magia faptei bune. A trezit o comunitate și practic a ridicat din temelii etaje întregi ale unui spital. Le-a ridicat, deoarece a înțeles că oamenii și în special copiii, merită să se bucure de spațiu de tratament adecvat, de condiții optime și standarde europene.

Anamaria a creat un altfel de standard. Un standard al voluntariatului, al faptelor bune și al comunității. Le-a pus sub sigla Cetății și le-a sigilat cu inima ei mare, cât un Univers!