Antreprenor la 18 ani: Luca Știrbăț face mai ușoară viața bicicliștilor

Au trecut 2 ani de când adolescentul Luca Știrbăț pedalează printre jaloanele antreprenoriatului. Are partener de afaceri, echipă de dezvoltare, finanțare prin crowdfunding și primele produse în stoc, gata de livrare. A pornit cu dreptul și nu e nicio îndoială că va avea mare succes. Cât de reprezentativ este însă el pentru tinerii de liceu din zilele noastre? Care este rolul școlii, al părinților, al său personal și ce trebuie să se întâmple ca România să descopere cât mai multe talente similare? Sunt o parte din dilemele la care încercăm să aflăm astăzi răspunsul.

Când îl vezi pe Luca Știrbăț, îți vine să uiți de toate problemele sistemului de învățământ din România. Un tip hotărât te întâmpină cu un zâmbet larg și o siguranță de sine care nu dezvăluie deloc o vârstă atât de fragedă.

Felul în care vorbește, ideile clar structurate, planurile de viitor sau viziunea îndrăzneață – toate dau dovada unei maturități ieșite din comun.

Mereu s-a bucurat de susținerea familiei, ceea ce într-adevăr nu este la îndemâna oricui. Părinții au fost responsabili cu educația, cu pasiunea pentru tehnologie, cu modelarea unui caracter. Restul însă reprezintă doar curiozitatea lui Luca, mintea și ochii larg deschiși în fața oportunităților.

Mândria de a duce lucrurile la bun sfârșit

Un sentiment înălțător, nu-i așa? Ei bine, Luca l-a trăit pentru prima dată în clasa a 2-a, când hârbul său de calculator nu mai putea rula jocurile video preferate…

Ce caută un copil de 8 ani la calculator, o să mă întrebați? Își strică ochii? Pierde vremea? Devine antisocial? Nici pe departe! Pentru Luca a fost o etapă de dezvoltare care, iată, și-a dovedit utilitatea foarte devreme. A învățat să se documenteze singur pe internet, a găsit ce piese îi trebuie, le-a montat personal… Totul pentru a-și ușura traiul din timpul liber. Și totul, repet, la doar 8 ani!

Cred că timpul pe calculator ar trebui utilizat cu moderație, cu anumite limite. Așa înveți copilul să își împartă timpul mai bine. Îi oferi și acces la informație prin calculator, dar îl și deconectezi și îi oferi alternative: mersul în parc, citit, LEGO etc.

Treptat, Luca singur și-a îndreptat atenția către idealuri mai mărețe. Prin clasa a 5-a deja se uita în primul rând la povestea din spatele unui joc, la felul în care este construit. În paralel, a participat mereu la olimpiade – matematică, informatică, chiar limba română. Iar în clasa a 7-a, Luca Știrbăț devine câștigătorul primei ediții a Olimpiadei Naționale de Robotică!

Așadar, dragi părinți, nu interziceți calculatorul copiilor, dacă observați o aplecare către tehnologie! S-ar putea să le fie util – cam asta ne învață exemplul lui Luca Știrbăț.

Pe urmele marelui Google

În clasa a 9-a, nu am avut medie de Tudor Vianu și am intrat la Colegiul Național ”I.L.Caragiale”. A fost cel mai bun an de școală. Am întâlnit peste 1200 oameni, colegi, profesori, oameni interesanți din afara liceului, de la care am învățat tot ce știu azi.

Pe la sfârșitul clasei a 9-a, Luca era deja antreprenor! Alături de prietenii săi, Călin Ungurean și Mihai Cătălin, și-a făcut un mini-service de calculatoare… în propriul garaj! Sună cunoscut? Da, Luca Știrbăț & Co au pornit pe urmele gigantului Google, iar ei sunt tare mândri de asta!

Toată vacanța de vară au reparat calculatoare, le-au și vopsit – promisiunea lor de valoare, felul în care se diferențiau. Până când, într-o zi, tatăl lui Mihai le-a povestit despre Arduino – plăcuțele de dezvoltare bazate pe microcontrolere, de tip do-it-yourself.

Aceste plăcuțe vin la pachet cu limbaj de programare și pot fi folosite la absolut orice. Luca și-a dat seama imediat că poate face și el asta foarte ușor, trebuia doar să găsească nevoia perfectă.

Și așa a apărut haina cu LED-uri…

Prin clasa a 10-a, Luca Știrbăț, acum elev la Tudor Vianu, trece prin experiențele oricărui adolescent. Se distrează, ascultă tot timpul rock alternativ în căști, se îndrăgostește și… suferă din dragoste. Este părăsit după o relație de nici 3 luni și, cum se spune, cade în butoiul cu melancolie. Băiatul plin de viață se transformă într-unul depresiv, trist, căruia nimeni și nimic nu îi mai puteau face pe plac. Nu mai avea chef de școală, de muzică, de prieteni, ce să mai vorbim de proiecte revoluționare. Până când una din plimbările zilnice cu autobuzul îi schimbă viața…

Stăteam în autobuz, în drum spre casă, și priveam în gol. Fără muzică în căști, doar cu gândul la ea. Am simțit nevoia să închid ochii. În fundal auzeam muzica din autobuz, iar în fața ochilor au început să mi se plimbe o grămadă de luminițe. Atunci mi-am dat seama – ce tare ar fi să port tot timpul cu mine aceste luminițe!

Într-un suflet i-a povestit revelația prietenului său Călin Enache – la rândul lui mare fan de muzică electronică. S-au înțeles imediat, au pus cap la cap informațiile, plăcuțele Arduino și, în câteva zile, a apărut Ledj X. Băieții purtau la brâu o centură de circa 2.5 kg, supraîncărcată cu baterii AA și conectată la o haină cu 1000 LED-uri.

Au programat LED-urile în funcție de ritmul muzicii, s-au filmat și au început să se prezinte cu invenția lor la câteva competiții. Oamenii au început să afle despre ei, iar un profesor de la Politehnică i-a invitat la Innovation Labs – competiția de proiecte inovative.

Am fost singurii liceeni printre studenți de mare perspectivă. Ne-au spus că ideea e bună și am ajuns în finală. Au fost 6 luni în care am învățat antreprenoriat și tehnologie de la cei mai buni profesori. Cea mai bună școală de până acum!

Pasionați de muzică, li s-ar fi părut cool ca această haină să fie purtată de DJ-i. O piață faină, dar cam limitată, iar cool nu înseamnă că rezolvă o problemă reală…

De acum, și bicicliștii pot semnaliza!

Programul Innovation Labs le-a oferit mai mult decât instrumentele necesare conducerii unei afaceri. La final, produsul era îmbunătățit, marketabil. Nu mai exista o centură de brâu grea și incomodă. Unul dintre profesori a sugerat un alt nume, și așa a rămas: BLINKR – smart strap-ul de care orice biciclist are nevoie!

BLINKR este o vestă pe care ți-o legi de spate când te urci pe bicicletă. Este controlată cu un set de butoane prinse de ghidonul bicicletei, astfel încât să poți semnaliza direcția cu 50 de metri înainte. Cu ajutorul senzorilor, reacționează la frâne sau la gropi din asfalt, astfel încât ceilalți participanți la trafic să știe că nu se trezesc cu tine în fața roților.

Dacă Luca Știrbăț a rămas creierul acestei aventuri, Călin Enache și-a urmat pasiunea – muzica electronică. Astăzi, partener în această poveste este Călin Ungurean, cel care a venit cu ideea de a ataca segmentul bicicliștilor.

I-am spus că e cea mai groaznică idee pe care am auzit-o vreodată. Muncisem atât de mult și știam exact cum să abordăm DJ-ii. Însă m-a făcut să înțeleg că nu e vorba de cât efort depui, ci de câtă valoare aduci, ție și oamenilor din jur.

În foarte scurt timp, Luca Știrbăț s-a transformat în liderul unei adevărate mișcări creative. Alături de Călin Ungurean, a strâns în jurul său 13 colegi de liceu, pasionați de tehnologie. I-au ajutat cu programare, video, decupat și lipit materiale textile – tot felul de activități necesare unei lansări ca la carte.

Au obținut cu succes finanțare prin crowdfunding, ceea ce a însemnat, printre altele, că 15 bicicliști au pre-comandat primele veste BLINKR. Lumea începe să audă de ei, iar telefonul sună în continuu, pentru noi și noi comenzi.

Am produs 15 veste în circa două săptămâni. Totul făcut de noi și de o doamnă croitoreasă care ne-a ajutat la cusut. Mai avem mult de lucru pentru a îmbunătăți acest proces, dar știm ce avem de făcut.

Luca Știrbăț: „Vrem să ajungem primul gigant tech din România!”

BLINKR este doar începutul, iar timpul este mai mult decât generos cu Luca Știrbăț și echipa sa. Nu am nici cea mai mică îndoială că această viziune măreață se poate îndeplini!

Urmează alte și alte proiecte creative. De exemplu, o aplicație care localizează toate Food Truck-urile din București e și ea gata de lansare. O imprimantă 3D revoluționară, dezvoltată de Ovidiu Șandru, „cel mai tare băiat de la noi”, tocmai ce a luat aurul mondial la Infomatrix 2018 pentru că știe să mute obiectele din tavă și poate printa nesupravegheată 24/24…

Deocamdată însă, Luca se concentrează pe BLINKR și pe primul an de studiu la The Entrepreneurship Academy. Cred sincer că a făcut cea mai bună alegere posibilă. Noi ne-am întâlnit chiar la sediul academiei, într-o pauză. Mă uitam în jur și vedeam viitorul României, așa cum mi-l doresc eu – tineri cu priviri inteligente, curioase, un mediu modern, departe de culoarele învechite ale universităților din București. Exact cum ar trebui să arate un hub propice dezvoltării unor talente incontestabile.

Cred că ține mai mult de noi decât de școală. Orice elev de liceu cu ochii deschiși, atent la nou și la oportunități, poate avea succes. Dacă trăiești în stereotipuri gen universitatea tradițională, sau ”Bill Gates nu a urmat o facultate”, foarte probabil să nu reușești. Este doar o scuză, frica de a ieși din zona de comfort.

Cam așa gândește un tânăr absolvent de liceu, la doar 18 ani. Nu are nimic mai mult decât oricine altcineva. Doar că își folosește curiozitatea în mod proactiv, e deschis să cunoască oameni de toate tipurile, să înțeleagă viața reală.

Luca Știrbăț merită toată aprecierea noastră, măcar și pentru că știe cum să adreseze o mare necesitate. Pentru că dezvoltă proiecte inovative. Și pentru că face parte cu siguranță din elita adolescenților români!