Atena Boca și cum se schimbă percepția asupra celei mai importante persoane din viața noastră: mama

Deși nu sunt mamă, mă mențin la curent de cel puțin jumătate de an cu ce se întâmplă în cea mai mare comunitate de mame din România … LaPrimulBebe. Aceasta pentru că la un moment dat aveam în plan să creez ceva pentru ea, însă deși acest lucru nu s-a mai întâmplat, am continuat să răsfoiesc postările și informațiile care se transmit din mamă în mamă, din familie în familie. Ca femeie și ca om preocupat de dinamica psihologiei minții și a sufletului de-a lungul vieții, mă interesează ce se întâmplă cu destinele altor femei după naștere. Ideea acestui interviu a venit dintr-o motivație dublă: odată pentru că Atena Boca este coordonatoarea acestei comunități și apoi pentru că ea însăși este mamă. A doi copii. Nu am anticipat nici jumătate din emoția pe care mi-o va crea realizarea acestui material.

Existăm pentru a ne ridica unii pe alții

Încă nu știu dacă a face un copil se cuvine să fie un act premediat și gândit îndelung sau din contră, o întâmplare fericită și ideal, neprogramată. La fel cum nu știu dacă înainte de a face un copil e bine să te știi, ca părinte, echilibrat și împlinit sau dacă această balansare proprie vine doar după ce devii părinte.

Părerile diferă la toate nivelurile și pe toate planurile. Am ajuns să cred că lista subiectelor de nenegociat sunt trei: afinitățile politice, religia și cum să-ți crești copiii. Și e bine că e așa, nu trebuie să gândim la fel.

Faptul că avem nevoie să ne acceptăm ca diferiți este ceea ce Atena Boca încearcă să învețe zi de zi în cea mai mare provocare pe care și-a lansat-o ei însăși: „să învăț să accept că fiecare om este, trăiește, gândește diferit de mine și că avem cu toții dreptate”. Greu. O misiune tare grea. Dar extrem de ambițioasă. Așa cum, de altfel, a învățat ea să fie încă de mică, alături de părinții care i-au oferit libertate totală de acțiune și de asumare a unui instinct nativ de a fi oaia din afara oricărei turme.

Atena crede despre ea că este altfel … și este. Se chinuie zi de zi cu tentația de a refuza ceea ce nu îi place, iar această lipsă de acceptare se balansează perfect cu ceea ce înțelege ea prin bunul simț: să te uiți la tine, nu la alții.

Cea mai mare provocare o reprezintă educația propriilor săi copii. Poartă cu ea temerea de a nu fi cea mai bună mamă pentru copiii ei, iar perioada de distanțare socială prin care trecem acum a forțat-o să se întrebe dacă:

„Voi reuși să învăț să ajung la inima copiilor mei spre binele lor cel mai înalt? ”

Sunt cuvintele unei mame extrem de lucide, prezente, puternice și totodată sensibile, care se asumă și care vede în fiecare zi o nouă ocazie de a evolua.

Din motivația despre care aminteam anterior, am întrebat-o așadar, pe Atena, un iubitor de munte, de sat românesc, de libertate, de scris și de petrecut timp în familie, dacă ea crede că se schimbă valorile unei femei odată ce ajunge mamă. A fost minunat modul în care a știut să surprindă esența acestei transformări pe care ea o vede ca pe o nouă perspectivă a ceea ce credem că este valoros și important.

Vezi lucrurile dintr-un alt colț al camerei. Ți se oferă o mare șansă să înveți să ajungi la tine.

Prima comunitate de mame educate din România

Fondată în 2012, comunitatea a crescut rapid și a ajuns în scurt timp în vizorul Facebook care a propulsat-o la vizibilitatea mondială.

Comunitatea se bazează pe credința fondatorilor că mamele au nevoie să fie percepute la adevărata lor valoare și să le fie întru totul respectate rolurile de a naște și crește copii, familii și ultimativ, societatea.

Acum, Atena Boca este singura româncă premiată, formată și recunoscută de Facebook drept unul dintre cei mai de impact 100 lideri de comunități din lume.

Alături de ceilalți 99 de lideri mondiali a aflat că oamenii simpli ca ea, ca mine și ca tine, cititorule, suntem cei care putem face lumea să se miște. Dacă ne dorim suficient.

Comunitatea LaPrimulBebe numără acum peste 135.000 de membri în 23 județe din toată țara. Este o mișcare care și-a luat misiunea de a sprijini mamele după naștere, care își propune să le ofere orice tip de suport au nevoie, care să le audă, să le vadă, să le recunoască nevoile emoționale din poate cea mai complicată si dezechilibrată perioadă din viața unei femei.

Căror mame li se adresează această comunitate, mai exact?

Mamelor educate, așa cum chiar sloganul brandului spune. Adică acelor femei independente financiar, pentru care învățarea și autoeducarea continuă și după finalizarea studiilor, care sunt deschise la feedback și doritoare să devină versiuni mai bune ale lor înșile, care nu sunt autosuficiente și care își doresc și mențin o viață profesională sănătoasă.

Acesta este grupul al cărui profil se mulează pe personalitatea fondatoarei și reprezintă segmentul de public către care se poate adresa oricând în mod empatic, autentic, firesc, pentru că îl înțelege. Și pentru că este a doua ei natură.

Cum ar fi dacă lumea ar vedea în noi ce văd mamele noastre?

Vorbind cu Atena Boca, mi-am amintit de un comediant american care la un moment dat a surprins esențialul umanității, astfel: mamele sunt cele care fac omenirea. Fabulos gând, miraculos fenomen, bogată perspectivă, cu atât mai mult cu cât surprinde responsabilitatea pe care o au mamele în fața viitorului nostru pe această planetă. Ele ne dau viață, ele ne imprimă primele valori care apoi ni le formează pe viitoarele, tot ele ne sunt ancore în momentele de cumpănă și adesea, tot lor trebuie să le mulțumim ori de câte ori nu știm de unde ne vine puterea de a ne continua viața, în ciuda fricii.

Sunt persoanele care ne pregătesc pentru viață și ne ghidează înspre desprinderea emoțională și financiară.

Au circulat o sumedenie de campanii care ne-au pus mamele pe primul loc al vieții noastre. Vă invit să le urmăriți pe câteva aici, aici, aici și aici.

Chiar și așa, însă, mamele nu trăiesc singure. Au nevoie de alți ochi în care să se uite, de alte voci pe care să le audă și care să le vorbească, de mâini pe care nu doar să le mângâie, dar care să le întoarcă mângâierea. Au nevoie de ancore, de un univers care să le echilibreze și alături de care să se completeze. Pentru Atena, el este format din sufletul ei pereche născut în aceeași zi a aceluiași an, din copiii ei, din prietenii și comunitatea apropiată și din misiunea personală denumită LaPrimulBebe.

Lucrurile încep întotdeauna cu un om și un vis

Antreprenoriat? Hobby? Poveste personală? Nevoie sau dorință? Toate la un loc. Fiecare își are rolul său în motivația de început și în ceea ce s-a dezvoltat în 8 ani dintr-un om și un vis. Căci de acolo începe totul.

Atena Boca, după ce a cutreierat lumea ca angajat în diverse multinaționale de top în domeniul lor de activitate, după ce a muncit și locuit în mai multe colțuri ale acestei lumi a ajuns să constate că nicăieri nu sunt „doar aur și roz și unicorni. Peste tot există câte o provocare, diferă doar forma ei”.

Așa că a ales să rămână în România dintr-un simț lăuntric al faptului că nu ne naștem întâmplător într-un anume loc. Simte că misiunea ei este să se dedice oamenilor din România și doar alături de oameni de aici.

Un om și un vis au format cea mai mare comunitate de mame din România, un job full time combinat cu pasiune și misiunea personală de a fi cine este. Un grup de suport cu esență antreprenorială, comunitatea reprezintă pentru Atena un antreprenoriat social blând, empatic, autentic și de neoprit. Grafic, el ar cuprinde un trio simbolic:

Nu o sperie infinitul din care, prin rugăciune, învață că este parte.

Crede că oamenii ajung să uite să-și dorească ceea ce au în timp ce au pentru că nu le este clar de la început ce își doresc și pentru că au internalizat definiții ale succesului din afara lor și provenite fie din familie, de la școală sau prieteni.

Atena Boca: „Oamenii sunt formați din lumini și umbre”

Să credem că normalitate înseamnă ce vedem în casa copilăriei noastre este cea mai mare capcană pe care o avem ca și copii.

Din punctul ei de vedere, momentul în care ieșim din casa părintească este cel în care ne trezim și avem curajul de a ne construi viața după propriile modele și nevoi.

Crede din toată inima că acei părinți care au șansa de a avea copii primesc darul de a-și vindeca propriile răni, pe fondul dorinței reale de a fi buni părinți. Acele răni sunt blocaje pe care le purtăm cu noi fără să vrem, din diverse motive și care nu ne lasă să iubim, să trăim, să evoluăm. Tocmai identificarea acestor răni evolutive sunt semnalul cu care vine pe lume fiecare copil: semnalul că părinții sunt gata să lucreze cu ei înșiși.

Incursiunea în dialogul cu Atena lasă să transpară foarte ușor și diafan dorința ei autentică de a se pune în slujba smereniei, autenticității, intenției de a citi printre rânduri și în ciuda pragmatismului, de a savura misterul simbolurilor.

Se spune că un copil se naște pe maximul de potențial al părinților lui, așadar fiecare generație pleacă de la maximul nostru în sus. Poate așa se explică și distanța dintre generații. Fiecare generație se uită spre viitor, însă poate evolua cu adevărat doar când își dă timp să se uite spre trecut și să îl înțeleagă, integreze, vindece.

Atenei îi place ce vede în generația copiilor ei, de 2 și 7 ani. Vede curaj, o inteligență superioară nouă, cu o determinare fantastică de a nu se lăsa puși jos doar pentru că sunt mici și cu o mare nevoie de iubirea noastră, a adulților de azi.

Pornind de la ideea Atenei cum că fiecare om este format din lumini și umbe, LaPrimulBebe este „locul în care lumina se poate manifesta și în care umbrele au șansa să se vindece, să fie înțelese, integrate și recunoscute“.

Umanitatea este contagioasă

Nu crede în răspunsurile pe care le oferă testele de personalitate, deși sondează continuu în ea și încearcă să se afle, să se descopere prin tot ceea ce învață și face. În mod cert, rezultatul la un test îngrădește, etichetează, limitează și face uz de cutiuțe.

Pentru un om a cărui primă nevoie este cea de libertate, de lipsă de norme și de ieșire din turmă, pare cel puțin firesc să își caute răspunsurile altundeva: la mentorii construiți în peste 15 ani de muncă și în ancorele de zi cu zi: natura, familia, misiunea personală, rugăciunea. O irită profund orice tip de acțiune pe care o percepe ca pe o nedreptate.

Atena Boca și-a găsit cea mai bună agora pentru propria-i umanitate în LaPrimulBebe care îi ridică zilnic zeci de mii de oglinzi cu rolul de a o responsabiliza, încurajeaza, stimula. Este cel mai bun mod în care ea evoluează și care îi permite să vadă viitorul României un pic mai bun, deși încă departe de cum poate el să fie.

Adaptarea la contextul de mamă este unul complicat pentru femeie, iar, din perspectiva Atenei, România nu știe încă să facă față nevoilor pe care le are această comunitate.

Acolo unde mamele nu primesc sprijin în această perioadă a vieții lor, nu au cum să dea mai departe flori și miere. O mamă nefericită, împovărată, apăsată, nevăzută, neauzită, nerespectată nu are cum să crească, copii bine cu ei.

Ca în orice în viață, este esențial cum începi, iar din această perspectivă primii trei ani din viața copiilor sunt absolut esențiali pentru modul în care li se dezvoltă atașamentul față de mamă și de care va depinde întreaga lor viață emoțional-socială. Învățămintele din acești primi trei ani ne vor călăuzi în viitoarele noastre relații de iubire, de colegialitate, de prietenie și vor da tonul posibilelor răni cu care putem sângera toată viața.

Rolul primordial al unei mame este să-și apere propriul copil, însă dacă ea nu-și are grija propriilor răni pe care le poate proiecta în copil, riscă să nu dezvolte un viitor adult maturizat psihologic. Cu atât mai mult, păstrarea echilibrului emoțional al unei mame care trece prin profunde transformări fizice și spirituale este crucial, căci buna ei stare va avea un inevitabil efect de domino în timp.

Atena Boca, de la construcția de sine la reconstrucția percepției despre mame

Cariera Atenei în organizare de evenimente și acțiuni publicitare, imobiliare și acum în LaPrimulBebe i-au oferit o panoplie de formări tehnice și despre viață, în general. Vede în bani un efect direct proporțional al pasiunii cu care îți faci treaba.

De la conducerea echipelor, la training-uri extraordinare, cutreieratul lumii și învățarea continuă a trecut la misiunea vieții ei: „să stea pe Facebook cu alte mame”, cum îi spuneau foștii ei colegi sau să empatizeze și ajute acolo unde unde vindecând local, tratează un neam, cum face, de fapt.

Are încredere în oameni și crede că toți suntem combinații de lumini și umbre aranjate în funcție de scopul care ne este dat la naștere. Oricât ar încerca să-și imagineze o mamă ideală, este imposibil și nu asta este ideea. Acceptarea imperfecțiunilor este un apanaj al celor care vor să crească tocmai pentru că înțeleg nevoia de mai bine și de a nu se opri la ceea ce doar pare întreg, complet, perfect.

Educația timpurie corectă ne poate elibera pe toți de neputințele, frustrările și blocajele de reparat mai târziu. Fie că e vorba de educație școlară, fie că este vorba de cea de acasă (ele împletindu-se), învățarea rămâne un aspect esențial al vieții.

Dacă ar fi să modifice cu ceva curicula existentă din școli, Atena ar introduce psihologia adevărată cu ajutorul căreia să învățăm devreme să ne cunoaștem emoțiile și educația sexuală pentru a fi responsabili cu noi și ceilalți. Bullyingul este un alt element prea des întâlnit în școli și rememorat de Atena sub forma unei amintiri a fizicii cu care s-a chinuit în liceu și care a fost subiect de ironii la adresa ei de către colegi și profesor. Într-un final, a învățat să nu mai pună la suflet și să se orienteze spre materiile care îi plăceau.

Empatia se regăsește în forme și doze diferite la bărbat și femeie, însă pentru a conduce o comunitate de mame, Atena crede că este obligatorie experiența personală, singura care te poate scoate din zona de spectator unde ești martor la evenimente și te transformă în actor. Doar așa poți pătrunde în sufletul celor care vin înspre tine.

Atena Boca: „Ne dăm voie atât de rar să avem timp și să ascultăm…”

Atena este cea mai proactivă și rapidă în decizii bazate pe instinct persoană pe care o cunoaște. Se repliază rapid, înțelege pe repede înainte și face. Își cunoaște limitele, știe ce o ține pe loc și își cunoaște ca pe propria-i palmă laturile întunecate ale personalității legat de care face eforturi conștiente pentru a le depăși.

Are luxul, ca noi toți de altfel, să trăiască vremuri de pace, nevoi de bază satisfăcute, un sistem democratic în care avem drepturi, așadar contextul optim în care să își dedice timpul întrebărilor mari și evoluției proprii.

Chiar dacă viața i se petrece pe repede înainte, Atena își cunoaște prioritățile și știe că acasă este și va fi mereu familia. Visătoare în cel puțin aceeași măsură în care este și pragmatică, își păstrează timpul și energia doar pentru relațiile și interacțiunile care îi oferă gânduri noi.

Consideră că lumii i-ar folosi extrem de tare un roboțel capabil să ne citească și descripteze rănile pentru ca apoi să ne ofere o rezolvare, o listă de acțiuni vindecătoare și care să ne permită tuturor să fim bine cu noi, conștienți, echilibrați, în acceptare. Nimeni care a ajuns acolo, nu are cum să facă rău.

Toți am fost la un moment dat copii și cu siguranță că nu ne-a plăcut să facem ce trebuia. Ei bine, Atena și-a creat obiceiul de a înțelege de unde vin refuzurile copiilor ei, constatând că de multe ori ele nu au nici o legătură cu ce le cere să facă.

Extrem de preocupată și doritoare de a avea controlul, și-a propus să se lase vindecată de el prin copii.

Lipsa controlului, este pentru cei mai mulți dintre noi frica de moarte, de fapt. Apariția copiilor este fabuloasă în vindecarea acestui control. Dacă te lași vindecat.

Conștientă că nu-și poate diminua așteptările pe parcurs, atunci când știe de la început să nu va primi ce își dorește, Atena Boca își propune să și le seteze la niveluri suficient de joase, încât să evite orice dezamăgiri.

În privința relației cu copiii ei, alături de tatăl lor încearcă să se conecteze în mod real cu viața, dorințele și nevoile celor mici pentru a preîntâmpina ceea ce vede la alți copii: cum gașca le devine noul părinte.

Conectarea la cei din jurul său și prețul mare pus pe empatie mi-a atras atenția în mod special odată cu povestioara din Brașovul copilăriei sale, când a întâlnit la un moment dat o bătrânică ce vindea flori. S-a așezat lângă ea și i-a ascultat povestea.

O chema Berta, și nu am putut să stau deoparte. Mă gândesc cu drag și cu tristețe la acel moment. Ne dăm voie atât de rar să avem timp și să ascultăm…

Convinsă că nașterea este cea care ne face unici, Atena Boca are un vis atât de înalt, încât până și ei îi este teamă de el: să învețe să se iubească și să se accepte pe deplin.