Nicoleta Fotău

Nicoleta Fotău poartă dragoste oamenilor mici și mari. Prețuiește viața. Iubește să scrie și până la apariția primei cărți nu a durat mult timp. De mică a visat să devină scriitoare. Este mamă full-time și reușește să îmbine cu stoicism treburile casnice cu cele ce țin de partea profesională. Vreme de un deceniu s-a perindat prin mass-media. A scris la revistele ”Salut”, ”Claudia”, ”Heloo”, ”Story”, ”Eva” și altele. Realiza multe interviuri cu vip-uri și treptat a intrat pe impresariat și organizare de evenimente.

 

Jurnalismul nu a atras-o atât de tare încât să o determine să continue, dar s-a dedicat scrisului total și scrie pentru copii. A așezat nouă povești în file pentru copiii de școală primară. Al zecelea titlu semnat cu numele său „Mamă în secolul XXI” se adresează celor mai mari cititoare cu scopul de a ajuta și inspira din propriile experiențe.

Rolul său de scriitor a fost inițial parte din cel de mamă. Toate cărțile au fost scrise cu copiii lângă ea, iar inspirația a venit de la prețioșii băieți, Antonio și Iulian. Titi, eroul din „Nu Vreau”, „Am curaj”, „Nu Pot” sau „Nocturn și copilul neastâmpărat”, dar și Andreea din „Micuța învingătoare” sunt personajele lor preferate.

„Fiecare carte este o parte din mine, este ca și copilul meu” mărturisește Nicoleta Fotău. Să intrăm în universul său.

 

Fetița Nicoleta nu asculta povești, dar azi le scrie

Până a fost dată la școală, a locuit în satul Budrea, din județul Buzău. Trecerea a fost foarte grea, o speriau oamenii și prefera să nu vorbească prea mult.

S-a acomodat foarte greu în oraș și aștepta cu nerăbdare sfârșitul de săptămână sau vacanța pentru a merge înapoi la bunici. Acolo, se simțea cel mai bine în pielea sa.

Erau doar vreo trei case în dealul acela, în mare parte bătrâni, așa că eram mai mult înconjurată de animale, decât de oameni. Îmi plăcea natura, mergeam cu caprele toată ziua pe dealurile acelea. Nu mă jucam deloc cu copiii, nu era zona mea de confort. Presupun că nici alor mei nu le-a fost ușor. Ei sunt foarte sociabili, iar eu eram cam sălbatică.

Timidatea s-a păstrat și acum un strop, adult fiind. A fost o fetiță cuminte, timidă și suferea permanent de singurătate. Vorbea mult singură, inventa personaje, iar povești nu asculta foarte des. În casa bunicilor cărțile nu erau foarte obișnuite. Pe vremea aceea erau doar discurile de vinil.

Nicoleta Fotău se menține vie acum, pentru că a ales întotdeauna să se exprime liber, să gândească creativ și să se descătușeze de toate emoțiile prin cuvinte așezate în rânduri pe pagini. Când era la școală, și-a dat seama că iubește să scrie mai mult ca orice materie. În momentul când i se impuneau compunerile, nu suporta ideea. Ea când scrie, așterne pe hârtie fără să zăbovească prea mult timp.

Când am învățat să scriu, am început să economisesc pentru a-mi cumpăra tot felul de caiete și carnețele frumoase, ale căror pagini le umpleam așa cum știam eu mai bine la vârsta aceea. Cumpăram ziare, decupam poze, la care atașam apoi o poveste scrisă de mine. Scriam absolut orice, nici măcar nu era important dacă povesteam o întâmplare sau dacă făceam o cronică la un eveniment sportiv.

 

Tatăl a fost farul său întrucât Nicoleta Fotău a luat în calcul să facă Jurnalism

Adolescența i-a fost marcată de această plăcere pentru scris. Ba ținea un jurnal, ba citea cărți, ba scria texte. A intrat în mass-media încă din perioada liceului, colaborând la două posturi de radio locale, apoi, când s-a dus la facultate, a intrat în presa scrisă.

Deși a absolvit un liceu de profil filologie, s-a îndreptat către facultatea de Ziaristică Hyperion îndrumată fiind de tatăl său. Făcuse o pasiune pentru psihologie la acea vreme, dar îi mai trebuia un dram de curaj pentru a-și depune dosarul la o facultate ce oferă cursuri pe această zonă.

Când tata a văzut că nu mai termin cu scrisul, a luat decizia să dau la facultatea de Jurnalism. Pe atunci nu m-ar fi băgat nimeni în seamă dacă spuneam că vreau să public cărți, așa că am acceptat ceea ce a decis tata: trebuia să am o profesie.

După zece ani în care a profesat această meserie, a renunțat. Acest domeniu i-a dat multe, iar Nicoleta Fotău a răspuns făcându-și treaba cât mai bine, cât mai autentic și cât mai sincer.

Jurnalismul i-a oferit ocazia să cunoască foarte mulți oameni de la care a avut o mulțime de lucruri de învățat. Totuși, s-a orientat în altă direcție, poate pentru că era o meserie cronofagă sau prost plătită.

La un moment dat am descoperit că pot câștiga mai mult cu mai puțin efort. Mi-a plăcut ideea să fac PR și m-am angajat într-un centru de remodelare corporală. Aveam ocazia să scriu în continuare, dar puteam învăța și lucruri noi. Treptat, m-am îndrăgostit de acel domeniu și am ajuns să îmi deschid și eu o afacere asemănătoare. A fost o decizie proastă, pentru că ulterior s-a dovedit că nu îmi aducea deloc satisfacții.

 

Cărțile au devenit afacerea fostei jurnaliste Nicoleta Fotău

Iubește să scrie și s-a dedicat total cu ceva ani în urmă. La început, copilul său a fost singura sursă de inspirație. Se confrunta cu o serie de probleme de atitudine și căuta permanent metode care să funcționeze.

Rezolvând singură anumite situații cu proprii copii, a știut că și altor părinți le vor fi de mare ajutor învățămintele pe care urmau să le extragă din cărțile sale.

„Într-o zi o să scriu eu o carte pentru tine i-a spus, undeva prin 2017, Nicoleta fiului său, Antonio, care nu era atras deloc de ele. În 2018, ideea a prins viață, iar prima poveste s-a aranjat singură în pagini. Toate ingredientele au fost puse în ea, iar titlul pe care l-a primit a fost „Nocturn și copilul neastâmpărat”.

Când a venit acasă primul exemplar, a fost o mare surpriză pentru toată lumea, mai ales pentru Antonio. M-am bucurat ca un copil când a spus că e o carte diferită de ceea ce e pe piață și că îi place mult. Din acel moment am prins curaj, editura m-a susținut și iată că acum sunt deja în vânzare 9 titluri de carte pentru copiii de școala primară.

Le iubește pe toate la fel. Guvernează în jurul lor. Cărțile pentru scriitoarea Nicoleta Fotău reprezintă un vis împlinit. Reprezintă lumea ei magică pe care ar dori să o facă cunoscută câtor mai mulți oameni. Tot timpul și energia ei se duc în această direcție.

Luna aceasta a fost pusă în vânzare cea de-a noua poveste pentru copii „Învăț din greșeli”, iar pe viitor am o mulțime de idei care nu-mi dau pace și pe care abia aștept să le transform în realitate.

 

I s-a spus că nu poate trăi din scris, dar și-a ascultat inima

Scriitoarea se hrănește cu ceea ce face și iubește fiecare carte în parte pentru că sufletul ei întreg se găsește în oricare dintre ele. Nu înseamnă, în schimb, că a fost fără efort.

Începutul a fost stavila cea mai mare de când există cu acest proiect. Nu știa detalii despre ce înseamnă publicarea unei cărți și nu voia nici să aleagă greșit editura. S-a documentat o perioadă, apoi a decis să își asculte inima.

A dat peste oameni care au ajutat-o să se îmbunătățească, dar și peste vocile celor apropiați care, din dorința de a o ocroti, o îndemnau să nu înainteze considerând că sunt atâtea cărți pe piață, încât nu ar mai fi niciun suflu nou de adus.

Uneori, din dorința de a ne proteja, au obiceiul să ne descurajeze. Mulți din cei apropiați nu știu despre ce scriu și nu au avut curiozitatea să mă citească.

Andy Barcan de la Editura Hoffman a fost primul la care a ajuns povestea Nicoletei. A fost cel care a îndrumat-o și a ajutat-o să scoată prima carte, care părea inițial mai degrabă o broșură. A urmat să aibă lângă ea o echipă completă: aranjare în pagină, ilustrator etc.

Scriitoarea Nicoleta Fotău îi poartă recunoștință lui Cosmin Barcan care este implicat 100% în activitatea de la editură. Neriah este cea care se ocupă de partea grafică și cărțile sunt atât de frumoase datorită ei, adaugă Nicoleta.

Am doi contabili minunați Adrian și Aurelia, care îmi dau mereu sentimentul că sunt pe mâini bune, o am pe Simona, fără de care nu ar exista publicitate, pentru că mie îmi place anonimatul, persoanele care ambalează cărțile etc. Mai nou am și o micuță ilustratoare, Marta Cană, cu care am început să colaborez.

 

Nicoleta Fotău lasă mesaje în cărți, dar și aici, pentru toți cititorii

Nicoleta Fotău are o relație frumoasă cu familia, a dezvoltat o conexiune bazată pe iubire, armonie și echilibru cu ai săi copii, iar din pasiunea sa îi întreține. Găsește inspirație peste tot.

Ideile pentru noi povești îi curg permanent. A învățat să-și dozeze bine timpul și nu simte că sacrifică nimic.

Odată cu vârsta și experiențele vieții, a înțeles că nu e de bun augur o comparație între valoarea unui obiect și valoarea unui sentiment, căci acesta din urmă va avea mereu de câștigat. A crescut într-o familie frumoasă, echilibrată, în care dreptatea și onestitatea primau, valori pe care le dă mai departe copiilor.

Nu judecă, ajută pe oricine oricând, a învățat să ierte, apreciază lucrurile mărunte și se mândrește cu cele temeinice ieșite de pe mâna sa.

Încerc să îmi învăț copiii să fie buni, corecți, să aibă mereu bun simț, respect și înțelegere pentru oameni, dar mai ales să fie fericiți. Orice vor alege să facă în viață, important e să știe să își asume deciziile. Să se iubească pe ei înșiși și să facă alegerile care îi fac fericiți. Deciziile se iau ușor, dar nu întotdeauna poți trăi ușor cu ele. Sper să învețe de la mine un singur lucru: pasiunea pentru creșterea permanentă.

Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le lasă scriitoarea Nicoleta Fotău lui Antonio și Iulian, prețioșii săi băieți. De luat aminte de către noi toți.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *