Bogdan Mitrea

Când l-am cunoscut pe Bogdan Mitrea, mi-am pus instinctiv o întrebare care poate părea stupidă. Există oare termenul de „countrytrotter”? Cuvântul se referă, în mod evident, la faptul că Bogdan a locuit prin foarte multe locuri ale țării. Însă mai e ceva.

 

A trecut prin experiențe de învățare atât de diverse, iar astăzi are un profil atât de interesant, încât te gândești dacă există vreo provocare pe care să o refuze vreodată. Să le luăm, așadar, pe rând…

 

O călătorie prin România, de vreo 23 ani…

Bogdan Mitrea s-a născut în Brașov, în data de 8 iulie 1988. Ca mulți alți copii de la începutul anilor 90, orizontul său s-a format în fața blocului unde locuia, un Univers care îi oferea cam tot ce-și putea dori la acea vreme.

O primă schimbare majoră venea pe la vreo 10 ani, când tatăl său decidea să se mute cu serviciul în zona sa de origine. Astfel, Bogdan se vedea nevoit să se mute în comuna Dumbrăveni, județul Vrancea, locul din care avea să îmbrățișeze anii adolescenței.

A urmat colegiul cu profil economic „Mihail Kogalniceanu” din Focșani. Un liceu bun pe vremea aceea, extrem de strict, care, tocmai datorită acestei stricteți, a jucat un rol esențial în formarea lui Bogdan.

Apoi, după liceu, într-o zi, s-a decis să își continue studiile la o universitate privată de drept din Focșani. O glumă proastă pe bani mulți, îmi spune Bogdan, unde toată lumea la examene transcria pur și simplu informații din diverse surse pe foaia de examen…

A renunțat imediat și s-a reorientat către școala de subofițeri-jandarmi „G.A.Ghica” Drăgășani, Vâlcea, datorită unui fost coleg de liceu care vorbea entuziasmat despre acea școală. Doi ani, și i-a petrecut în județul Vâlcea.

Așa a ajuns Bogdan să-și găsească meseria pe care o practică și astăzi, aceea de Subofițer operativ la Gruparea Mobilă de Jandarmi „Tomis” Constanța. Pentru că, da, la finalul celor doi ani de școală de subofițeri jandarmi, dintre toate marile orașe unde se putea duce, Bogdan Mitrea a ales litoralul.

Nu vă mai spun că planul inițial era ca, după fiecare 3-4 ani, să schimbe unitățile ca să poată locui în toate marile orașe…

Adevărul e că nu am avut niciodată un plan bine conturat în minte despre ce aș dori să fac ulterior. Poate și din cauza tuturor acestor schimbări. Ce am observat însă, că majoritatea stărilor pe care le avem sau simțim și credem că sunt doar ale noastre – le regăsim ulterior și la alții. Poate nu atunci pe moment, dar schimbând locuri și cunoscând oameni noi, ajungem să le regăsim.

 

Și totuși, lectura și mai apoi scrisul au rămas o constantă în viața lui Bogdan Mitrea

În paralel cu tot acest periplu, cărțile au rămas mereu o constantă în viața lui Bogdan. S-a bucurat de șansa ca tatăl său să aibă o bibliotecă plină, iar el a parcurs pe nerăsuflate cam tot ce avea un titlu interesant sau… o copertă faină.

În același timp, cam de când a învățat să scrie, are o atracție pentru exprimarea ideilor pe hârtie. I se pare că așa le poți organiza cel mai bine și doar prin scris poți spune pe deplin și corect tot ceea ce ai în minte.

Stii cum văd eu legătura dintre citit și scris? E ca atunci când stai mult timp lângă unul care pune faianță. Dacă îți și place chestia respectivă, după un timp vei putea și tu să pui faianță, probabil nu la fel de bine, dar tot va ieși ceva. Scrisul se invață, se perfectionează, e o evoluție continuă. Cred că sunt pe undeva pe la 10% din cât ar trebui.

 

A scris deja peste 1000 articole, în doar 7 ani!

Pentru Bogdan Mitrea, scrisul a fost mereu un hobby, o activitate plăcută, un stimul pentru creativitate. Recunoaște însă și se bucură că hobby-ul s-a transformat totuși într-o meserie part-time, atâta vreme cât își poate exprima creativitatea, făcând și ceva bani din asta.

Primul proiect l-a câștigat prin 2012, când a fost angajat să scrie articole SEO pentru site-ul unei companii ce se ocupa cu decorațiuni interioare.

Habar n-aveam ce înseamnă SEO la momentul acela… Habar nu aveam despre decorațiuni interioare și îmi părea o chestie foarte dificilă să folosești niște cuvinte strict în forma care ți se dau, pentru a face cu ele un text coerent și oarecum atractiv pentru public. Însă m-am documentat câteva zile, am învățat chestii noi și după vreo 2 săptămâni am reușit să duc la capăt proiectul.

Pasul următor a fost colaborarea cu Focus Web Design, o companie de la care a învățat cam tot ce știe astăzi despre SEO, web, content și copywriting, chiar promovare. Iar proiectele au început să curgă…

Texte, prezentări, articole, lucrări de licență, analize complexe, proiecte de mari dimensiuni, traduceri… Astăzi se mândrește cu peste 1000 articole în circa 30 nișe pentru persoane fizice, site-uri și companii!

E un sentiment plăcut să știi că acele cuvinte pe care tu le-ai scris undeva într-un colț al web-ului sunt citite poate de mii de oameni în fiecare zi sau ajută la vânzarea unui bun sau serviciu.

 

Cum a ajuns Bogdan Mitrea să realizeze portrete pentru Elita României

Desigur, pașii sunt evidenți. A văzut anunțul de recrutare, i s-a părut interesant, a aplicat. Nu a fost deloc simplu, deoarece Bogdan nu mai scrisese niciodată în acest stil.

Mi-am spus că dacă pot face un text interesant despre un produs pe care l-am văzut doar într-o fotografie…cu siguranță pot face unul mult mai bun despre o persoană cu care pot vorbi.

Eu, când am văzut aplicația lui Bogdan, am cam ezitat ca să fiu sincer. Nu părea genul pe care îl căutam, deși avea un portofoliu impresionant de colaborări pe content writing.

Nimic însă la capitolul interviuri. În plus, în mintea mea cel puțin, echipa era cât de cât formată și nu prea mai erau locuri disponibile.

Nu prea îmi explic ce m-a împins să îi dau un telefon, dar am făcut-o. Dacă-mi aduc bine aminte, simțeam nevoia să echilibrez un pic balanța dintre femei și bărbați. Erau deja 5 doamne și 2 domni și, a propos, doar 2 se mai țin și astăzi de ceea ce au promis… Iar Bogdan, din fericire, este al treilea…

L-am invitat să scrie un reportaj „de probă”. Și ce capodoperă a ieșit… M-a surpins cu o poveste uimitoare, căreia împreună i-am ales titlul, exact așa. Uimitoarea poveste a sculptorului Adrian Bunduc.

A fost unul din primele articole publicate în Elita României, și chiar și astăzi este în topul preferințelor mele. Abia recent am aflat ce efort colosal a depus…

Am schițat niște întrebări, am vorbit vreo 3 ore la telefon și am scris 18 pagini față-verso! Am organizat răspunsurile, a ieșit ceva, doar că trebuia să sune a reportaj… Atunci mi-am descărcat ghidul de jurnalism al lui Mihai Coman, am citit toate cele 600 pagini în două zile și m-am pus pe treabă. Precizez că între timp m-am mai documentat!

Nu mai intru și în alte detalii, deși ar mai fi. Cert e că astăzi, Bogdan Mitrea relaționează cu personalități tot mai marcante ale României. Are o ușurință remarcabilă de a scrie și impresionează prin modul coerent în care își construiește articolele.

Se ține cu strictețe de structura pe care știe că mi-o doresc, și nu întâmplător folosesc acest cuvânt – strictețe…

Pentru mine este un lucru extraordinar, chiar o onoare să pot descoperi și discuta cu români ce fac zilnic lucruri atât de minunate. Să le pot arăta și altora că acești oameni există. Că sunt oameni plini de ambiție, oameni muncitori, oameni ce au depășit prejudecățile astea românești (că la noi nu se poate, că la noi trebuie să cunoști pe cineva ca să reușești, etc).

 

Ce ar mai fi de spus?

Atât cât îl cunosc pe Bogdan Mitrea, îmi permit să spun că este un exemplu pozitiv al contrastelor.

Un tip aparent dur, pasionat de chitară și care dorește să învețe să cânte la pian. Un personaj călit prin Jandarmeria Română, de o sensibilitate neașteptat de mare și foarte priceput în bucătărie.

Bogdan Mitrea

Un redactor de succes, căruia îi place să se dezvolte în continuare. Să citească, să învețe programare, să urmeze o facultate de marketing…

Am lăsat pentru final mesajul lui Bogdan pentru un aspirant în ale scrisului. După 7 ani de experiență, mii de texte scrise, în cele mai variate domenii, am convingerea că vorbele sale pot avea greutatea pe care o merită:

„Cred că studenții la jurnalism ar trebui să înțeleagă pe deplin importanța și valoarea profesiei pe care au ales să o urmeze. Din perspectiva mea, jurnalismul oferă un lucru extraordinar: oportunitatea unică de a cunoaște oameni de mare valoare din o multitudine de domenii și din a căror experiențe ai întotdeauna ce învăța.

Astfel de cunoștinte și idei, o dată dobândite, sunt neprețuite. Idei care te inspiră, idei și informații care, înglobate în mintea ta, te vor transforma ulterior într-un om mai pregătit și mai performant pentru orice ți-ar rezerva viața.

Cred că jurnalismul în esență nu înseamnă de fapt a scrie. Scrisul este doar un mijloc, o cale de comunicare. Jurnalismul înseamnă de fapt a descoperi… a cunoaște…a asimila… și a transmite mai departe cunoștințe.

Însă odată cu acest beneficiu vine și o imensă responsabilitate. Responsabilitatea de a informa corect, de a respecta profesia, indiferent de afinități politice sau apartenențe la diferite trusturi de presă și de a avea drept „șef” doar propria conștiință.”

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *