Bogdan Socol

Pentru cine nu urmărește sportul, Bogdan Socol este om de televiziune, comentator sportiv. Are la activ peste 2500 meciuri de fotbal comentate și se distinge printr-un talent unic de a ne face pe noi, microbiștii, să tresărim la fiecare ocazie de gol. Este, dacă vreți, un Ilie Dobre mult mai realist, mai documentat și mai adaptat zilelor noastre.

 

1 februarie 2019. Prin jurul prânzului, o notificare pe ecranul telefonului mă face să tresar. Aplicația de email mă anunța că Bogdan Socol lăsase un mesaj în pagina de contact a site-ului…

Mi-a luat câteva secunde să ajung în corpul emailului, timp în care în urechi îmi răsuna doar vocea sa inconfundabilă. Prin minte îmi circula cu repeziciune gândul că Bogdan Socol nu e un nume atât de comun încât să mă înșel.

Din mailul respectiv, aveam să descopăr a doua veleitate a lui Bogdan. Cea de scriitor.

Nu am idee de unde a știut, ce a simțit, însă chiar în acele zile căutam soluții să dezvoltăm secțiunea de sport a platformei noastre. Propunerea lui Bogdan a venit exact la momentul potrivit și nu aveam cum să o refuz.

Datorită inspirației sale și a faptului că a fost atras de micul nostru proiect, astăzi sunt în măsură să vă povestesc cum un băiat pasionat de sport poate ajunge un jurnalist de top în România!

 

Când părinții spun ceva, dar tu o ții pe a ta…

De fiecare dată, aveam o plăcere nebună să strig GOOOOOOLLLL de știau toți vecinii că joc fotbal!

Născut la Brașov în 10 august 1980, Bogdan și-a petrecut o mare parte din copilărie alături de străbunici, în comuna Șinca Veche de lângă Făgăraș. A fost pasionat de mic de fotbal, în primul rând de latura statistică a jocului. Nu exista caiet de școală care să nu conțină file întregi de echipe, scoruri sau formule de joc!

Când era pe teren cu băieții, el juca și comenta, în același timp. În casă, când trecea la fotbal cu nasturi, povestea unui public imaginar tot ce se întâmpla în acel meci pe viață și pe moarte…

Totul în viața lui Bogdan Socol se învârtea în jurul comentariului sportiv, iar asta se întâmplă de la vârsta de șapte ani!

Momentul SUA 94 l-a prins pe Bogdan la sfârșitul clasei a șaptea, iar micul microbist nu avea cum să rateze acele nopți fierbinți de vară. Pe lângă performanța istorică a naționalei noastre, Bogdan a fost fermecat de comentariul marelui Cristian Țopescu, de cum aducea el în casele românilor atmosfera toridă a campionatului mondial.

Destinul său a fost scris în acele nopți albe, ascultându-l pe Țopescu. Dar…

Mama și bunicii nu au prea fost de acord și m-au îndrumat spre o clasă cu profil real. Așa am intrat la Liceul Teoretic Eugen Lovinescu, mate-fizică, intensiv engleză, în speranța că voi abandona această idee și că voi urma, până la urmă, o facultate și, ulterior, o meserie „mai serioasă”! Numai că nicio clipă nu m-am mai gândit că aș putea face altceva. Ba din contră, am început să merg în fiecare săptămână la meciuri, să citesc tot mai multe cărți și reviste de sport, astfel că nimic nu mai putea sta în calea visului meu. Acela de a deveni comentator sportiv.

 

Spre televiziune, prin arta scrisului

Din fericire, Bogdan a înțeles rapid pașii corecți pentru a ajunge acolo unde își dorea. Să fii om de televiziune nu e chiar la îndemâna oricui, așa că trebuie cumva să te faci remarcat.

Bogdan Socol

Cum consuma zilnic ziarele de sport ale vremii, și-a dat seama că i-ar plăcea și lui să scrie. Iar un moment care i-a oferit încrederea că se poate a venit pe la vreo 16 ani, când a participat la o selecție făcută de Sportul românesc. Atunci, a trecut proba scrisă și a ajuns să dialogheze cu oameni ca Alin Buzărin, Cătălin Tolontan sau regretatul Vali Damian.

Spre sfârșitul clasei a 10-a, primul articol semnat de Bogdan Socol vedea lumina zilei, într-o revistă în mare vogă în acea perioadă. O dată pe lună, Sport Magazin publica un articol scris de un cititor. Bogdan le-a trimis textul cu titlul „Extraterestrul”, despre „Il Fenomeno” Ronaldo, redacția l-a selectat și l-a publicat. Abia atunci a înțeles și familia că acela trebuie să fie drumul lui Bogdan.

Apoi, în clasa a 11-a, a urmat cursurile de jurnalism ale Melaniei Vergu de la Adevărul și a colaborat cu două reviste pentru tineret – Salut, Generația Pro, respectiv Pur și Dur.

Televiziunea a apărut abia în anul 1 de facultate când, cu sprijinul lui Radu Naum, Bogdan a intrat în redacția sport de la TVR.

Îmi aduc aminte și acum că fiecare zi la TVR era ca o vizită la Disneyland sau la fabrica de ciocolată pentru un copil. Eram fascinat de tot ceea ce vedeam și învățam acolo, în primele luni. Plecam dimineața și mă întorceam seara târziu și abia așteptam să vină următoarea zi.

 

Moștenirea lui Bogdan Socol

Astăzi, Bogdan Socol este cunoscut în primul rând pentru munca lui în televiziune. A fost desemnat Comentatorul anului în 2010 de revista Fanatik. În 2012, a fost votat de public „Cel mai bun comentator sportiv TV” pe site-ul exclusivnews.ro.

În decembrie 2018, a fost singurul jurnalist român prezent la finala Copei Libertadores, cel mai fierbinte moment al rivalității Boca Juniors – River Plate. Este un vis mai vechi de-al lui Bogdan, împlinit parțial deoarece meciul s-a jucat la Madrid, nu la Buenos Aires așa cum și-ar fi dorit.

Am scris la sfârșitul acelei experiențe cu adevărat unice că dacă El Superclasico este meciul pe care trebuie să-l vezi pe viu măcar o dată în viață, atunci, pot muri liniștit! Cât mai târziu posibil!

A intrat în conștiința oamenilor prin vocea și comentariile sale. Mulți îi citează și acum comentariul din memorabilul meci Steaua și Ajax – probabil cel mai intens moment din viața lui de jurnalist.

Bogdan îmi spune cât de mult înseamnă pentru el mesajele celor care l-au ascultat la microfonul Digi Sport. Îmi povestește cum, odată, un telespectator a solicitat companiei RCS-RDS să îi trimită un ringtone pe telefon cu strigătul său la un gol înscris de Real Madrid!

Pentru mine, nu a existat niciodată o altă variantă decât jurnalismul. Pentru că simt că nu e vorba doar de o meserie, ci o vocație. Și chiar și în perioadele grele de la începutul carierei, când mi s-a întâmplat să nu îmi primesc salariul vreo trei luni la rând și să nu mai am bani nici de o gogoașă (pe bune!), tot îmi spuneam că dacă ar fi să aleg din nou, tot asta aș face în 10 cazuri din 10!

 

Oceanul – o mulțime infinită de picături

Putea să se mulțumească cu toate aceste momente de satisfacție, însă și-a dorit mai mult. Urmărind scăderea vizibilă a calității presei, știind că este capabil să scrie, și-a spus că poate face ceva în această direcție.

Noi, jurnaliștii, avem misiunea de a culturaliza cititorii, de a le oferi o alternativă la așa-zisa presă în căutare de senzațional și clickbait, care se ascunde mereu în spatele scuzei că asta cere publicul. Nimic mai fals! Publicul se educă, dar asta solicită muncă, timp și răbdare, cam ceea ce lipsește societății noastre.

Întâi, și-a creat propriul său blog, unde postează articole pe care și-ar dori să le citească în presa scrisă. A scris deja trei cărți – „Jurnalul unui iubitor de fotbal”, „100 de fotbaliști legendari”, „Jurnalul Cupei Mondiale 2018”.

Acum, lucrează la cea de-a patra, care speră că va fi gata până în toamna acestui an. Din punctul meu de vedere, Bogdan și-a asumat o responsabilitate imensă – aceea de a evidenția 100 sportivi legendari, din orice disciplină și din toate timpurile.

Însă, pentru un pasionat de statistici și de sport, nu am nicio îndoială că se va ridica la înălțimea așteptărilor, în ciuda criticilor de servici care vor spune că i-a omis pe x sau y.

Important este că face exact ceea ce îi place. Le reamintește unora sau aduce la cunoștința altora de marii campioni, marile momente din istoria sportului, unele uitate, altele neștiute. Cu siguranță, exact această bucurie de a scrie despre oameni ne-a adus pe noi doi, în același loc.

Chiar dacă suntem o picătură într-un ocean, ce este, până la urmă, oceanul, dacă nu o mulțime infinită de picături? Și dacă noi suntem așa, mai pot fi și alții.

 

Oameni din viața lui Bogdan Socol

În afară de Cristian Țopescu, îi apreciază pe Felix Drăghici sau Emil Grădinescu, deși nu poate spune că are un stil de comentariu apropiat de al lor. Îi plac mult comentatorii sud-americani și englezi, chiar dacă stilurile lor sunt la poli opuși.

Este de asemenea fanul lui Henry Winter, șeful secției sport de la The Times, pentru felul său unic de a scrie cronica unui meci. Chiar a avut plăcerea să îl întâlnească de câteva ori la meciurile pe care Bogdan le-a comentat de la fața locului, în Premier League și Champions League.

L-am remarcat atunci când mă pregăteam de bacalaureat și profesoara mea de engleză de la meditații mi-a dat să aleg un text din Daily Telegraph pe care să-l traduc. Evident că m-am îndreptat direct spre secția de sport și așa l-am descoperit pe Henry Winter cu cronica meciului dintre Arsenal și Dinamo Kiev. Țin minte exact titlul acelui articol: Șoc cultural pentru Arsenal, iar traducerea textului o mai am și acum.

Bogdan Socol

În anii de facultate, la Școala Superioară de Jurnalistică, a învățat de la nume imense din presa românească: Jeana Gheorghiu, Robert Turcescu, Sorin Ovidiu Bălan, Ovidiu Ioanițoaia, Cristi Brancu, Ilie Șerbănescu… Atât de mult i-a plăcut facultatea încât, în special în primul an, mergea de două ori la același curs ca să fie sigur că nu ratează niciun cuvânt!

În toată facultatea, am avut o singură restanță, la Turcescu, pentru că nu mă interesa politica. Apoi, la reexaminare, am luat 8 și mai am și acum impresia că meritam mai mult!

Nu în ultimul rând, Bogdan Socol face două mențiuni speciale – doi oameni de presă cu care a avut șansa să lucreze.

Florian Petrică – datorită principiului său de bază pentru constituirea unei redacții, acela ca oamenii să fie de bun-simț, în primul rând, dincolo de pregătirea profesională. Și Sergiu Toader, un lider adevărat, care te făcea să dai tot ce ai mai bun în tine, pur și simplu, rugându-te frumos. Știa să se impună fără a vorbi urât sau pe un ton ridicat. Un adevărat profesionist, care venea primul la serviciu și pleca printre ultimii, care știa cum să te motiveze și care a promovat mulți jurnaliști, chiar dacă mulți acum i-ar întoarce spatele. Un om cum nu prea mai există în organismele de presă de astăzi. Poate și de aceea, presa română a ajuns în această situație acum.

 

Ce urmează?

În primul rând, se va întoarce la Digi Sport, cel mai probabil în septembrie 2019. Chiar dacă a comentat cam tot ce se putea comenta, tot asta se vede făcând și mai departe. Încă nu și-a pus semnătura pe vreun meci de Cupă Mondială și speră că va ajunge să transmită evoluția naționalei României de la un turneu final.

Voi încerca mereu să-l fac pe omul din fața televizorului să trăiască aceleași senzații ca și când s-ar afla pe stadion, să îl țin în priză, să simtă că vorbesc pentru el.

În rest, va scrie în continuare despre oameni pe care îi apreciază. Își dorește să realizeze un documentar sau să scrie o carte despre marile derby-uri din lume, dar și una despre rivalitatea dintre Steaua și Dinamo.

Mai sper eu că, printre atâtea deplasări, cărți sau rolul de tată, să aibă timp în continuare să discute cu marii sportivi ai României și să construiască reportaje pline de învățăminte pentru noi toți, aici, în Elita României!

Un lucru este însă deja cert. Bogdan Socol este el însuși un exemplu de român de succes. Și-a urmat visul și a reușit, oricât de greu a părut. Totul exclusiv din pasiune, fără să accepte niciun compromis.

Pentru că, așa cum foarte frumos spune, „demnitatea, talentul și onoarea sunt lucruri pe care nimeni nu are dreptul să le ia, nimănui”.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *