Cadmiel Boțac, pianistul de elită al României

La doar 21 de ani, Cadmiel Boțac este una dintre marile speranțe ale pianului din România. În prezent e student în ultimul an la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Premii și diplome a obținut multe de-a lungul anilor, dar poate cel mai important e faptul că iubește muzica și cântă la pian de când era mic. Mulți l-au cunoscut și s-au convins de valoarea sa urmărindu-i prestația la emisiunea ”Românii au talent”.

Tânărul muzician a ajuns să studieze pianul pentru că îi plăcea de mic să cânte. Era fascinat de orice jucărie care scotea vreun sunet. Chiar cânta cu vocea la grădiniță, destul de bine pentru un copilaș de 2-3 anișori, spun cei care îl cunoșteau încă de pe atunci. Părinții și-au dat imediat seama de faptul că are o înclinație spre muzică. Așa a ajuns ca la vârsta de 4 ani să înceapă studiul pianului cu regretata profesoară Chifor Monica, de la Școala de Muzică din Sighetu Marmației.

Orele de pian erau mai mult scurte ședințe de joacă la instrument deoarece la vârsta respectivă îi era greu să rămână mult timp concentrat la pian. Cu toate acestea, profesoara sa a avut foarte multă răbdare cu el, în toți cei 10 ani în care au colaborat.

Neavând posibilitatea de-a studia pianul în Sighet după ciclul gimnazial, Cadmiel Boțac a continuat în Cluj-Napoca. La pian a fost îndrumat de binecunoscutul pianist și profesor Daniel Goiți. Un muzician rafinat, un pianist extraordinar, un om deosebit de la care Cadmiel a învățat și încă învață multe lucruri. Colaborarea celor doi a rămas aceeași până în ziua de azi, una cu multe roade.

Pianistul cu o continuă sete de învățare

Îl cunosc pe Cadmiel ca un tânăr aparte, foarte modest, cu mult bun simț, dornic mereu de a învăța lucruri noi și a se dezvolta pe toate planurile. În primul rând, a învățat ce înseamnă pianul, ce e muzica, acest univers infinit și incredibil de frumos. A mai învățat faptul că poți ajunge la lucruri frumoase doar cu foarte multă muncă, oricât de mult talent ai avea.

A învățat și că în muzică, la fel ca în alte domenii, nu câștigă mereu cei mai buni. Totul ține de împrejurări. Trebuie să te lupți în orice etapă a vieții cu un zid de interese, de oameni ignoranți poate, sau de multe alte probleme care nu au nimic de-a face cu frumusețea muzicii.

Cadmiel Boțac are convingerea că muzica se interpretează și prin prisma propriei vieți, a experiențelor din viața personală. De aceea spune că orice experiență, orice carte citită sau muzică ascultată, orice pictură privită, orice om de la care a avut de învățat, l-au influențat în interpretarea și înțelegerea muzicii.

Pentru el, valorile creștine sunt baza pe care își clădește viața. Credința în Dumnezeu ocupă cel mai important loc în viața sa, și crede că muzica e un dar de la Dumnezeu.

Pe lângă muzică, Cadmiel e foarte pasionat de arta fotografică și de fotbal. Din păcate, sportul său preferat nu-l prea poate practica prea des deoarece trebuie să se ferească de eventuale accidentări.

Cadmiel Boțac și marile premii care i-au confirmat valoarea

În mai 2014, Cadmiel Boțac termina concursul “Astana Piano Passion”- Kazahstan pe locul 1. Dintre 120 de tineri pianiști înscriși în concurs, doar 30 au fost selectați pentru a participa. Acolo a avut ocazia să îl cunoască pe rusul Denis Matsuev, președintele juriului, unul din cei mai mari pianiști ai lumii. Pentru Cadmiel, un adolescent de 17 ani din România, acel premiu a fost o frumoasă confirmare că munca sa nu e în zadar și că e pe drumul cel bun. Încrederea acumulată la acel concurs i-a dat putere să lupte în continuare cu toată inima și cu toată puterea.

Un alt premiu important l-a obținut în Zagreb – Croația. Avea doar 10 ani în acel moment, iar în concurs evoluau pianiști cu vârste până la 20 de ani. Spre surprinderea tuturor, Cadmiel a obținut Marele Premiu, oferit pentru cel mai bun participant din tot concursul! Tânărul pianist recunoaște că la vârsta de 10 ani nu realiza foarte bine ce i se întâmplă, dar simțea că e un moment special în viața sa.

La doar 14 ani, Cadmiel Boțac a fost invitat de către Ambasada României în Luxemburg să susțină un recital la Conservatorul local. A fost de asemenea selectat să participe la cursuri de măiestrie la Mozarteum International Summer Academy de la Salzburg şi International Summer Academy de la Viena, unde profesori i-au fost mari artişti precum Robert Levin şi Boris Berman. Nu în ultimul rând, prezența lui Cadmiel la Concursul Internațional George Enescu în 2018 este o nouă confirmare a valorii sale.

Premiile sunt doar un bonus pentru pasiunea mea de a cânta la pian.

American Dream

Un alt premiu important a venit în 2010 – Locul 1 la concursul “Dinu Lipatti”. Din acel moment a început o frumoasă colaborare cu Radio România Muzical. Chiar în această perioadă, a primit din partea conducerii radioului o sesiune de înregistrări solo, iar în curând vom vedea și un disc cu piesele înregistrate.

Competiția te face mai puternic, mai motivat, te expune publicului, și de aceea, cât timp voi putea, voi participa la astfel de evenimente. Concursurile fac parte mereu din proiectele mele. În viitorul apropiat îmi doresc să finalizez acest proiect început cu Radio România Muzical, realizarea unui CD.

Un mare vis al său, ca al oricărui muzician, este să cânte la Carnegie Hall New York într-o bună zi. Cadmiel crede că participarea sa la un concert în New York l-ar putea ajuta să cunoască oameni influenți în domeniul muzicii. Un oraș atât de important te face cunoscut în fața publicului avizat, de aceea o astfel de ocazie nu trebuie ratată.

Chiar dacă încă nu a ajuns pe celebra scenă newyorkeză, a cântat totuși pe tărâm american. În urmă cu aproape 8 ani a primit o bursă de merit în SUA, care a constat într-o tabără de vară în Boston. Această tabără nu a fost legată de muzică, ci mai degrabă de sport, fotografie, arte plastice. Organizatorii, aflând de pasiunea sa, i-au organizat un recital solo în Boston la un club privat de artă. Emoțiile unui adolescent de 13-14 ani sunt intense într-un astfel de moment, iar succesul acelui recital a fost o nouă etapă parcursă în evoluția sa ca pianist.

Cadmiel Boțac nu s-a văzut niciodată făcând altceva în afară de muzică. Toate premiile de mai sus sunt pietre de aducere aminte în viața sa, pe lângă multe altele. Premiul din Kazahstan a fost însă punctul zero, fiind copleșit de importanța momentului. Atunci a știut cu adevărat că va face pian toată viața.

Marile probleme ale unui pianist student în Cluj

Cu toate că a avut multe oportunități de a pleca din țară, a ales să continue deocamdată în România, deoarece încă are lucruri de învățat de la profesorul său. A ales să rămână deocamdată în România pentru că își iubește țara. A dezvoltat relații frumoase cu oameni minunați, a început colaborări de lungă durată.

Cu toate astea, și-ar dori ca anul viitor să studieze la o universitate de prestigiu din Europa. Prima ușă deschisă e în Viena. Crede că orice tânăr muzician român are nevoie de această schimbare, pentru că nivelul din școlile europene e mult mai ridicat decât în România. Dacă această mutare nu e posibilă, cu siguranță va încerca să păstreze legătura cu mediul bun din străinătate.

Cadmiel Boțac consideră că prima provocare din viața oricărui student care vine în Cluj e să își găsească o locuință bună. Pentru pianiști, lucrurile se complică puțin, pentru că nu pot studia la instrument oriunde, depinzând foarte mult de pianele conservatorului de muzică. Programul la conservator începe la 6 dimineața, iar ca să ai siguranța unei săli cât mai bune, trebuie să fii prezent în fața academiei începând cu ora 5. În timpul anului universitar se dă o adevărată bătălie pentru sălile din conservator, dar acest lucru îi ajută să fie foarte bine organizați și disciplinați.

Cadmiel Boțac și jazz-ul

În ultima vreme, Cadmiel Boțac a devenit preocupat și de Jazz. E un domeniu atât de complex și frumos, încât necesită o dedicare exclusivă. Din păcate, timpul nu îi permite să aprofundeze și jazz-ul, dar își dorește mult ca în viitor să îi poată acorda mai multă atenție.

Cadmiel Boțac a și compus muzică, mai mult ca un exercițiu. E foarte interesant să experimentezi din mai multe laturi ale muzicii, acest lucru te pune în contexte diferite și te ajută să înțelegi complexitatea muzicii. Cu toate astea, simte că partea de compunere a muzicii nu e domeniul lui.

Aș vrea să vă mulțumesc pentru invitația dumneavoastră, și vreau să vă spun de la bun început că experiența mea e mult prea mică și umilă, dar din puținul meu, îmi doresc să împărtășesc lucruri frumoase și, sper eu, ziditoare pentru alții.