Cristina Neagu

Handbalul feminin românesc a produs câteva dintre cele mai bune jucătoare din istorie, precum Mariana Târcă, Vali Cozma, Steluța Luca, Simona Gogârlă, Carmen Amariei, Luminița Huțupan sau Lidia Drăgănescu. Însă, niciuna nu a atins nivelul la care a ajuns Cristina Neagu.

 

Singura persoană din istoria handbalului, atât la feminin, cât și la masculin, decorată de patru ori cu titlul de cea mai bună jucătoare din lume a anului, a fost numită de noi, cei neinițiați în cele mai adânci taine ale acestui sport, „Messi a handbalului”. O etichetă care o deranjează dintr-un motiv foarte simplu:

Nu sunt nici Messi, nici Cristiano Ronaldo. Sunt Cristina Neagu și îmi doresc ca atunci când un copil se apucă de handbal să își spună: Vreau să fiu precum Cristina Neagu! Acel copil nu o să spună că vrea să fie Messi de România pentru că dacă vrea asta, o să se apuce de fotbal!

Cu toate acestea, Cristina demonstrează că se pricepe foarte bine și la fotbal, mai ales când îi caracterizează pe cei doi:

Îmi plac și Messi și Ronaldo. Amândoi sunt foarte buni, dar au stiluri diferite și fiecare iese în evidență cu ceva diferit de celălalt.

Cristina Neagu și handbalul: dragoste de la prima vedere

Născută pe 26 august 1988, la București, Cristina Neagu a fost atrasă de sport încă de mică, bucurându-se din plin de toate jocurile copilăriei, care, astăzi, par că nici nu ar fi existat vreodată, cum chiar ea însăși afirmă. Un copil foarte activ, care juca fotbal și baschet în fața blocului, Cristina și-a început povestea de dragoste cu handbalul în clasa a patra, când prima sa antrenoare, Maria Covaci, a invitat toți copiii din școală la un antrenament.

Deloc impresionată de felul în care i-a fost descrisă această disciplină, Cristina Neagu a fost de-a dreptul fascinată din momentul în care a văzut cu ochii ei ce înseamnă cu adevărat handbalul. Pentru început, și-a spus că va încerca să vadă cum se descurcă să alerge printre toate jaloanele înșirate în sală.

După primul antrenament, i-a plăcut atât de mult că nu s-a mai despărțit de handbal până astăzi. Și asta chiar dacă atunci, abia dacă avea câte un tricou de joc, pe care își scria numărul cu marker-ul.

Totul se întâmpla în anul 2000. Un an mai târziu, când avea doar 13 ani, și-a propus să devină cea mai bună jucătoare din lume! A reușit să își transforme visul în realitate, deși nimeni nu o luase atunci în serios:

Prietenii și colegele au început să râdă. Mi-au spus: Ia-o ușor, abia faci de un an de zile. Dar eu, în sinea mea, îmi fixasem lucrul acesta!

 

Când faci totul pentru a-ți atinge visele, nimic nu este imposibil

Cristina Neagu nu a luat-o deloc ușor. La doar patru ani distanță, în 2005, era desemnată cea mai bună jucătoare la Europenele de Juniori din Austria, unde a cucerit medalia de argint.

Apoi, în 2006, a primit titlul de MVP al Campionatului Mondial de Tineret din Canada, unde a luat bronzul alături de naționala României, iar un mai târziu, în 2007, își mai trecea în cont un bronz la Europeanul de Junioare.

De aici încolo, Cris a început să tot adune trofee individuale care încep toate, invariabil, cu „cea mai bună”. Adică, exact ceea ce își propusese la scurt timp după ce a pus pentru prima dată mâna pe o minge de handbal.

Cristina Neagu

Cele mai importante realizări personale au venit în 2010, 2015, 2016 și 2018, când a primit titlul de cea mai bună handbalistă a anului din partea Federației Internaționale de Handbal (IHF), echivalentul Balonului de Aur în fotbal.

Lucrul acesta mă face să fiu foarte mândră pentru că nu oricine poate să îl obțină în fiecare zi. În spatele acestor titluri, se află foarte multă muncă, transpirație, foarte multă durere, momente grele, în care spui: nu mai suport, dar apoi o iei iar de la capăt și revii cu gândul de a fi din nou cea mai bună. Ar trebui să ne apreciem mai mult valorile! Am citit cum unii spuneau, după ce am devenit pentru a patra oară cea mai bună jucătoare a lumii, să vină și al cincilea titlu! Lucrurile acestea nu vin așa, pur și simplu, și nu vin oricum și la oricine!

Fiecare asemenea triumf a avut însemnătatea sa: în 2010, a fost visul devenit realitate. Visul unui copil de 13 ani care își dorea să fie cea mai bună jucătoare din lume. A fost ceva de genul, după cum chiar Cristina Neagu declară: Băi, ai reușit! În pofida tuturor oamenilor care nu au avut încredere în tine, ai ajuns acolo!

 

Cristina Neagu, o campioană unică în handbalul mondial

Apoi, a venit anul 2015, cel mai bun an al carierei sale, în care a câștigat Liga Campionilor cu Buducnost, medalia de bronz la Campionatul Mondial cu naționala României și numeroase titluri individuale, pe lângă cel de cea mai bună jucătoare a lumii.

Trofeele din 2015 și 2016 au fost speciale și pentru că au venit după accidentări foarte grave, după o perioadă de aproape trei ani în care Cristina nu a jucat handbal, în care a avut foarte multe gânduri și s-a simțit înconjurată de oameni care nu mai credeau în ea.

Dar ea a continuat să creadă că mai poate nu doar să joace handbal, ci și să ajungă din nou cea mai bună jucătoare din lume. În 2016, Cristina Neagu și francezul de origine croată Nikola Karabatic deveneau singurii handbaliști cu trei titluri de Jucătorul Anului din istorie.

Cristina Neagu

Însă, Cristina avea să devină cu adevărat unică în 2018, deși nu a câștigat niciun titlu important, nici cu echipa de club, nici cu echipa națională. Totuși, Federația Internațională de Handbal a răsplătit-o pentru sezonul foarte bun, în care a contribuit foarte mult la locul trei obținut de CSM București în Final Four-ul Champions League și la poziția a patra ocupată de naționala României la Campionatul European din Franța.

Ar fi putut fi și mai bine dacă nu mă accidentam, dar a fost un an bun. Și primind vestea câștigării titlului de cea mai bună jucătoare într-o perioadă în care îmi este foarte greu, în care mă recuperez după cea de-a treia accidentare foarte gravă a carierei mele e o motivație suplimentară să trag și mai tare ca să-mi revin și să fiu la cel mai înalt nivel.

 

Nu știi niciodată cât ești de puternic decât atunci când să fii puternic este unica ta opțiune

Și pentru o campioană adevărată, la un moment dat, s-a întâmplat să nu se mai întrevadă luminița de la capătul unui tunel foarte întunecat. Dar ceea ce impresionează cel mai mult la Cristina Neagu este forța interioară, care pare fără margini. Asta a ajutat-o să revină mai puternică după fiecare lovitură primită și să fie chiar mai bună după fiecare accidentare ce amenința să îi pună în pericol chiar cariera.

Mereu s-a ridicat cu o putere mentală cât Himalaya, fără să mai privească în urmă și să își propună cucerirea unui vârf și mai înalt decât cele atinse deja în trecut.

Sportul îți scoate la iveală caracterul și cred că asta s-a întâmplat și cu mine. Am fost mereu o fire ambițioasă, am fost genul de om care a vrut să facă întotdeauna lucrurile bine, indiferent de domeniul în care activa. Pot să spun că accidentările acestea m-au făcut și mai puternică. În primul rând, am vrut să-mi demonstrez mie că pot fi la același nivel, să revin acolo unde eram înainte. Și am vrut să reușesc și pentru cei apropiați, pentru oamenii care m-au încurajat și susținut în momentele mai grele.

Și acum, Cristina Neagu traversează un moment mai delicat, fiind în plin proces de recuperare după accidentarea suferită în decembrie 2018, la Europenele din Franța. Cu o precizie de ceas elvețian, poate și ca urmare a faptului că tenismanul Roger Federer este sportivul său preferat, Cris anunță răspicat obiectivele sale imediate: Liga Campionilor cu echipa de club și Olimpiada de la Tokyo și să fie puțin mai bună decât înainte de accidentare.

Un titlu cu naționala României este tot ce îmi lipsește și obținerea acestuia ar însemna încununarea carierei mele.

 

Tokyo 2020, ultima șansă la aurul olimpic?

Dacă tot se aduce în discuție atât de des comparația cu Lionel Messi, se poate spune că naționala feminină de handbal a României este dependentă de Cristina Neagu precum Barcelona de starul argentinian. Însă, dacă perioada Messi este cea mai glorioasă din istoria grupării catalane, echipa României nu a știut să valorifice la maximum faptul că o are în componență pe cea mai valoroasă handbalistă a ultimului deceniu.

Cristina Neagu

 

Astfel, în ciuda strălucirii sale de geniu, Neagu are doar două medalii de bronz cu naționala de senioare, una la Europeanul din 2010 și cealaltă la Mondialul din 2015.

Îmi doresc ca echipa națională să aibă un sistem foarte bine pus la punct, așa cum îl are Barcelona, de exemplu, iar Messi vine cu acea sclipire de care echipa are nevoie. Cred că este nevoie și de puțin noroc, de o formă maximă la o competiție majoră, nu pe durata a trei sau cinci zile, ci a două săptămâni, cât durează un turneu final.

Există, însă, un meci pe care nimeni nu îl poate câștiga, nici măcar o super-campioană precum Cristina. Cel cu timpul care trece nemilos peste noi. De aceea, ea este conștientă că ediția din 2020 a Jocurilor de la Tokyo ar putea fi ultima șansă la o medalie olimpică, mai ales că încă poartă în suflet durerea turneului ratat de la Rio de Janeiro din 2016.

Nu am reușit să trecem de grupe și să ne calificăm în sferturile de finală, în condițiile în care ne antrenasem patru ani cu gândul la acea competiție și îmi doream foarte tare să obțin o medalie olimpică cu echipa națională. Am suferit foarte mult atunci. După ce am ieșit din competiție, a trebuit să mai stăm la Rio încă o săptămână și au fost câteva zile în care, efectiv, nu am ieșit din cameră. Eram foarte tristă. Nu mă gândesc la retragere, dar cred că ar fi mai realist să câștig o medalie de aur la Tokyo, în 2020, decât la Paris, în 2024.

 

Muntenegrul are un loc special în inima Cristinei Neagu

Palmaresul Cristinei este plin de trofee cucerite cu echipele de club unde a evoluat, Rulmentul Brașov, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Buducnost Podgorica și CSM București. Astfel, ea a câștigat șase titluri de campioană a României și patru în Muntenegru, două Cupe ale României și patru ale Muntenegrului și două Supercupe ale României.

Mai presus de toate, stă trofeul Champions League obținut în 2015 în fața lui Larvik. Cristina a răzbunat, atunci, finala de Cupa Cupelor, pierdută în 2008 cu Rulmentul tocmai în favoarea grupării norvegiene, dar și înfrângerile din ultimul act al Champions League din 2010 și 2014.

Cristina Neagu

Dacă 2015 reprezintă cel mai bun an al carierei pentru că a fost acea Cristina Neagu care își dorea să fie, eșecul din 2010 reprezintă și astăzi o puternică sursă motivațională. Deși a câștigat tot ce era posibil la nivelul echipelor de club, Cris are încă o foame uriașă de trofee.

Se spune că, mai importantă decât destinația, este călătoria în sine, iar Cristina a văzut partea frumoasă a drumului său în fiecare etapă parcursă. Ea păstrează un loc special în sufletul său pentru experiența Buducnost, nu doar din punct de vedere sportiv, ci mai ales, uman.

A fost echipa care mi-a dat o mână de ajutor în acea perioadă foarte grea pentru mine, când m-am accidentat grav a doua oară și eram fără echipă. Nu știam încotro să o iau, dar s-a văzut mâna destinului care m-a făcut să ajung în Muntenegru, unde am dat peste niște oameni senzaționali. Ei au avut răbdare cu mine și m-au ajutat să revin la cel mai înalt nivel. Acolo, am învățat foarte multe lucruri chiar și despre handbal, să am o viziune mai bună asupra jocului, nu doar pentru mine, ci și pentru colegele mele.

 

A umplut sălile la revenirea în țară

Imaginați-vă ce ar însemna ca Messi sau Cristiano Ronaldo să se întoarcă pentru a juca la o echipă din Argentina, respectiv Portugalia. Un impact asemănător l-a avut și revenirea Cristinei Neagu în România, unde nu îi mai este atât de simplu să iasă pe stradă precum în Muntenegru pentru că oamenii o recunosc imediat.

Ea a simțit din plin dragostea suporterilor pretutindeni în țară, unde a jucat mereu cu sălile pline, iar oamenii stăteau la coadă pentru o poză sau un autograf. Însă, există și o latură care o deranjează vizibil, aceea legată de discuțiile continue despre felul în care este remunerată.

Se vorbește prea mult despre bani și bani publici, mai ales. Este o reacție a oamenilor la care eu nu m-am așteptat când am semnat cu CSM pentru că am venit cu dragă inimă. Oamenii și-au dorit să vin aici și nu este vina mea că este un club de stat. A devenit cumva un can-can și nu mi-aș dori să văd asta în sportul pe care îl practic.

 

Toate accidentările au făcut-o o jucătoare și mai bună

Este un aspect care face parte, invariabil, din viața unui sportiv de performanță, lucru de care trebuie să știe toți copiii care încep handbalul și visează să calce pe urmele Cristinei.

Este un sport complex, în care trebuie să iei decizii foarte rapid într-un timp foarte scurt, ai nevoie de o atenție distributivă pentru a lua cele mai bune decizii. În plus, este un sport colectiv, care te ajută să devii mai sociabil, să îți faci prieteni, în care dezvolți aptitudini de lider. Când alegi să faci sport de performanță, este un drum greu pentru că este un sport de contact, cu antrenamente intense. Dar cred că este un sport care te ajută să îți depășești limitele, atât cele fizice, cât și cele psihice.

Cristina Neagu

Într-o carieră în care a înfruntat obstacole cât niște zgârie-nori, Cristina Neagu pare să aibă doar albastrul cerului drept o limită. Ea privește înainte cu speranță că poate fi și mai bună decât până acum și spune că nu ar schimba absolut nimic din toate experiențele trăite, fie că au fost dulci sau amare.

Acele accidentări m-au ajutat să depășesc anumite limite pe care nu mulți pot să le depășească și m-au făcut o handbalistă și o persoană mai bună din toate punctele de vedere. Am stat trei ani în afara terenului și când m-am întors, am obținut niște performanțe incredibile. Așa că nu aș schimba nimic. Chiar dacă au fost înfrângeri dureroase, trofee pierdute, mult timp în afara terenului, multe nopți nedormite, în care am plâns, în care am avut dureri, nu aș schimba nimic pentru că ele m-au făcut omul și jucătoarea care sunt astăzi.

Tot ceea ce îi dorim de acum încolo Cristinei Neagu este să nu mai aibă parte de nicio accidentare pentru a ne demonstra că poate fi și mai bună. Ne-a arătat-o deja de atâtea ori și, cu siguranță, va fi și mai bună de acum încolo!

 

surse foto: cristina-neagu.ro, paginile oficiale de Facebook, Twitter și Instagram ale Cristinei Neagu.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *