Chef Jakob Hausmann, Mica Elveție: ”Restaurantul meu e precum propria sufragerie”

Chef Jakob Hausmann a venit pentru prima oară în România în anii ‘90 și s-a îndrăgostit de loc și de oameni. A înființat acum mai bine de 20 de ani restaurantul Mica Elveție și gătește cu pasiune pentru oaspeții săi, exact cum ar face-o pentru familie și prieteni. Autor a 4 cărţi de bucate, a avut de-a lungul vremii numeroase apariții în presă și colaborări cu reviste de specialitate și show-uri gastronomice.

Pasiunea cu care gătește și multiplele specializări, printre care una în gastronomia moleculară și o alta în bucătăria fusion, i-au adus numeroase premii, însă cel mai drag îi este ”Distincția pentru arta culinară – Mihai Eminescu”, prin care i s-au recunoscut meritele pentru întreaga activitate.

Susține valorile simple, de care ne îndepărtăm pe zi ce trece tot mai mult. Mâncarea bună și bucuria de a o savura alături de cei dragi trebuie să fie niște constante în viața noastră, a tuturor. Întoarcerea la tradiție, la mersul la piață, utilizarea ingredientelor locale, de sezon, în locul celor importate de peste mări și țări, sunt tot atâtea mesaje pe care chef Hausmann dorește să le transmită tuturor celor ce-i calcă pragul.

Așa a luat naștere campania #masăbunăîmpreună, în cadrul căreia personalități cu vizibilitate în mediul online și offline vin la Mica Elveție pentru a lua cina cu familia și prietenii, arătându-și astfel susținerea și oferind un exemplu de urmat.

Jakob Hausmann s-a născut la Steckborn, în Elveția. Bucătăria a avut întotdeauna un rol important în familia sa. Mama avea obiceiul să gătească cu o sumă mică de bani, o mâncare gustoasă din ingrediente de sezon.

Pentru tatăl lui, în schimb, nu era atât de important prețul, ci doar să pregătească un preparat special, fiind un mare gurmand. Chef Jakob Hausmann își amintește:

Tata era genul de om care putea să conducă sute de kilometri într-o zi, doar ca să se bucure de gustul inegalabil al peștelui proaspăt pescuit din Thurgau, de savoarea unui risotto și a polentei în regiunea lacului Ticino și de un saucisson de veau (cârnat de vițel) la Lausanne.

Chef Jakob Hausmann: ”Să fii bucătar e o meserie grozavă: poți să aduci atâta bucurie în viața oamenilor”

Duminica era ziua când familia Hausmann primea prieteni în vizită, iar părinții găteau împreună pentru musafiri.

Îi vedeam pe ai mei cât de bine se simțeau pregătind mâncarea și ce aprecieri primeau de la invitați atunci când o aduceau la masă. Uitându-mă la ei, m-am găndit că să fii bucătar e o meserie grozavă: poți să aduci atâta bucurie în viața oamenilor și să fii lăudat pentru asta.

Așa a învățat Jakob Hausmann să aleagă, să curețe și să prepare ingredientele proaspete pe care le cultivau părinții în grădina. Tatăl lui Jakob făcea și din momentul servirii un adevărat spectacol, iar mulțumirea mesenilor era pentru el cea mai mare răsplată.

Visul tatălui meu a fost întotdeauna să fie un mare bucătar și să aibă propriul restaurant. Însă acest lucru nu era posibil pentru cineva cu posibilități financiare limitate, cum era familia noastră. Numai cursurile ar fi costat niște zeci de mii de euro. Pasiunea lui, însă, s-a răsfrânt asupra mea, astfel încât n-am avut nici un moment de îndoială când a trebuit să-mi aleg profesia. Iar niște ani mai târziu, tata și-a văzut visul împlinit, prin mine.

Drumul unui mare chef, de la producție de mobilă și fotbal până la adevărata pasiune

A urmat scoala de bucătari în Elveția și și-a făcut ucenicia în mai multe restaurante, încercând să învețe cât mai mult de la toți cei cu care lucra.

Cel mai mult m-a impresionat un bucătar foarte bun, Anton Mosinenn, prieten al șefului meu din vremea aceea. El călătorea prin toată lumea, era peste tot bine primit și iubit pentru felul excepțional în care își făcea meseria. Este și astăzi unul dintre cei mai buni bucătari din lume. De la el am învățat că gătitul este, mai presus de orice, o artă.

S-a căsătorit devreme, la 21 de ani, și a avut doi băieți cu prima soție, Thomas și Sascha. Responsabilitățile erau mai mari, familia avea nevoie de mai mulți bani și de mai mult timp.

Ca orice artă, gastronomia cere sacrificii. Și, uneori, prețul pare prea mare.

Ca bucătar, lucrezi în fiecare week-end, ai mai puțin timp pentru familie și prieteni. Când ești tânăr, libertatea e mai importantă decât meseria, așa că o vreme am plecat din gastronomie.

A fabricat și a vândut mobilă. Ulterior s-a orientat spre vânzări, ajungând să dețină propria firmă în domeniu. În paralel, juca și fotbal semiprofesionist.

Nimic nu-i oferea bucurie asemeni gătitului, însă deschiderea unui restaurant în Elveția ieșea din discuție: visul costa peste 100.000 de euro.

De la marea Elveție, la Mica Elveție

În 1991, un cunoscut i-a propus sa investească în România. Din păcate, nu a fost o experiență profitabilă, dimpotrivă. A revenit în Elveția și, pe fondul neînțelegerilor iscate de problemele financiare, în 1995 a divorțat.

Cu puținul capital rămas, s-a întors în România și a deschis o afacere de import-export, fără prea mult succes, însă.

Eram obișnuit cu seriozitatea elevețiană și așteptam același lucru de la cei cu care lucram. Însă, în fiecare lună, nu primeam decât facturi pe care trebuia să le acopăr, nici vorbă de profit. Mi-am dat seama că voi ajunge la faliment dacă nu schimb ceva, așa că am început să caut un om de vânzări.

Un amic i-a prezentat-o pe Crenguța. Avea experiență în vânzări, așa că i-a cerut 1000 de dolari salariu.

N-am vrut să-i dau atâția bani, așa că i-am propus 100 de dolari și comision. A acceptat imediat. După prima lună mi-am dat seama că am făcut o afacere proastă. Era atât de pricepută, încât o plăteam câte 2-3000 de dolari lunar. Mi-am spus că cineva care se pricepe la finanțe atât de bine, nu trebuie pierdut. Așa că am cerut-o de nevastă…

Crenguța a acceptat și, după căsătorie, având mereu casa plină de prieteni pentru care gătea, vechea pasiune a lui Jakob Hausmann a reînviat.

Îmi era clar că n-am să reușesc într-o afacere în care nu-mi pun sufletul, iar eu simțeam că trăiesc cu adevărat numai în bucătărie. Acolo nu mă gândesc niciodată la bani, ci doar la ce îmi place să fac.

A găsit un partener și așa a deschis restaurantul, unde a lucrat cot la cot, încă de la început, alături de soția lui. El cu gătitul, ea cu toată partea administrativă.

Nu a durat mult și li s-a dus vestea, astfel încât întreaga comunitate elvețiană din București – și nu numai – venea să mănânce la Jakob Hausmann. Tocmai de aceea, nu putea exista un nume mai potrivit decât ”Mica Elveție”.

Chef Jakob Hausmann: ”De fiecare dată când pregătesc Raclette, îmi vin în minte mirosul și gustul copilăriei mele”

A încercat să aducă ceva nou pentru clienții români, iar aceștia au îmbrățișat imediat bucătăria elvețiană. Cele mai multe rețete din meniul Mica Elveție sunt moștenire de familie.

De fiecare dată când pregătesc Raclette, îmi vin în minte mirosul și gustul copilăriei mele. Familia mea nu avea mulți bani, așa încât adesea înlocuiam carnea cu brânză. Dar asta nu înseamnă că era mai puțin savuros.

Raclette, fondue, carne pe piatră încinsă sau tartarul pregătit în fața oaspeților sunt preparate – semnătură ale chef-ului care a gătit de-a lungul anilor pentru o mulțime de VIP-uri precum Wesley Snipes, Jean Claude van Damme, Pink, Steven Segal sau Roger Federer.

Prima oară când van Damme a venit la Mica Elveție era înconjurat de bodyguarzi și a vrut neapărat să stea într-un separeu. Regula în restaurantul meu este ca nimeni să nu facă fotografii vedetelor, așa încât nu a fost deranjat. Am mers să-l salut, așa cum fac cu toți oaspeții mei, iar el mi-a spus că auzise că la noi găsește cea mai bună carne din oraș. Cred că nu l-am dezamăgit pentru că, la puțin timp după acea vizită, a venit într-o seară fără bodyguard, iar apoi a venit ca invitat la ziua mea.

Când vine vorba să gătească, însă, chef-ul de la ”Mica Elveție” o face cu aceeași bucurie pentru vedete sau oameni nevoiași. Restaurantul se află chiar lângă biserica Sf. Anton, astfel încât enoriașii veniți la rugăciune au primit adesea o farfurie de mâncare pregătită de chef Jakob Hausmann, pentru a-și încălzi trupul și sufletul pe durata pelerinajului

Viața este un permanent schimb: dai și primești. Dacă te abați de la regula asta și doar aștepți să ți se dea, strici echilibrul și, de cele mai multe ori, rămâi fără nimic.

Chef-ul care ne invită la #masăbunăîmpreună

Experiența i-a arătat lui Hausmann care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață. Vacanțele alături de copii și nepoți, casa plină cu masa-ntinsă în ceasurile de sărbătoare, sunt momente care, puse împreună, alcătuiesc fericirea pentru Jakob Hausmann.

Multă lume m-a întrebat cum de am rămas în România. Ei bine, pentru români, familia e mereu pe primul loc, iar asta a contat foarte mult pentru mine. Am putut prinde rădăcini și e firesc ca ”roadele” să le culeagă tot țara care m-a adoptat acum mai bine de 20 de ani.

Cel mai important este să ne oprim puțin din goana în care pare să ne trăim viața, să ne bucurăm de un fel de mâncare simplu, dar gustos, pregătit cu ingrediente de sezon și să transformăm fiecare masă într-o sărbătoare, având alături prietenii și familia.

Așa s-a născut campania #masabunăîmpreună. Multe vedete și personalități publice aleg să se alăture demersului, să uite de orice obligație de serviciu pentru câteva ore dintr-o seară obișnuită din timpul săptămânii și să ia cina alături de cei dragi, oferind astfel un exemplu de urmat.

Restaurantul meu e precum propria sufragerie, iar toți cei ce-i calcă pragul sunt oaspeții mei. Adesea văd oameni care cu o mână mănâncă, cu alta trimit e-mailuri. Atunci mă duc la masa lor, le iau mâncarea și le spun: ”Văd că sunteți ocupați și e păcat să las mâncarea aici, se răcește. O aduc după ce terminați.” Mulți sunt șocați, dar majoritatea înțeleg mesajul. Până la urmă, viața este despre mâncare și dragoste – una hrănește trupul, cealaltă sufletul. Și e bine să ne luăm timp pentru a ne bucura de amândouă.

Cu o meserie care-l face fericit și prin care-i face fericiți și pe alții, un restaurant care e mereu plin și unde toți se simt ca într-o mare familie, e loc însă și pentru lucruri pe care chef Hausmann le-ar face diferit acum, dacă ar avea ocazia:

M-am implicat foarte mult în tot ce ține de restaurant, nu doar de bucătărie, și nu aș mai face asta. M-aș dedica artei gastronomice, aș călători mult pentru a cunoaște alte culturi și pentru a integra apoi specificul lor culinar în bucătăria mea și a putea oferi oaspeților nu doar feluri de mâncare bine gătite, ci experiențe gastronomice desăvârșite.

* Interviul cu Chef Jakob Hausmann a fost realizat de către Alina Cristea, PR Account Manager Tudor Communication