Cosmin Jurcan s-a născut la Salonta, judetul Bihor pe 1 decembrie 1975. A absolvit Universitatea „Emanuel” din Oradea, Secția Teologie Asistență Socială și are un master la Universitatea București, în „Politici sociale europene”. A înființat Fundația Licinium, este Motivational Coach & Speaker, Consultant independent în Parlamentul României.
Dacă este să recitiți ceea ce am scris mai sus despre Cosmin Jurcan Liciniu, poate că nimic nu v-ar reține atenția la prima vedere. Ar fi doar ascensiunea unui tânăr și urmarea propriilor visuri. Și totuși!
Cosmin Jurcan a suferit în copilărie 2 operații pe creier și a demonstrat în numeroase ocazii că limitele fizice pot fi depășite și că nu există „nu se poate”!
Cosmin Jurcan: „Nu cred în probleme, ci doar în provocări.”
Dacă părinții mă priveau ca pe o problemă, eu nu existam astăzi. Deci, provocările mele au început la vârsta de circa 2-3 luni când persoana care mă îngrijea m-a scăpat din brațe și nu le-a comunicat asta părinților mei. De la acea căzătură s-a format un cheag de sânge, care în timp s-a tranformat într-un chist. Fiind la o vârstă fragedă, dizabilitatea nu s-a observat imediat și s-a presupus că este din naștere. La vârsta de 10 ani am început să fac crize de epilepsie, iar la 16 ani aveam deja la activ 2 operații pe creier. Timp de peste 17 ani am cunoscut țara prin prisma centrelor sau spitalelor de recuperare, fie că a fost Baile Felix, 1 Mai, Derna, Dezna sau Călan. Am reușit să îmi recuperez mobilitatea în proporție de 80%.
Cosmin Jurcan le este recunoscător părinților săi deoarece au avut curajul să creadă în potențialul său. Alături de sora și fratele lui, i-au oferit o copilărie, în ciuda tuturor sfaturilor pe care le primeau și în care li se spunea să aleagă alte soluții.
Datorită lor am devenit omul care sunt, învățându-mă că nu trebuie să renunț la vise, transformându-mi recuperarea din corvoadă, în joacă, învățându-mă să joc tenis, baschet sau să merg pe bicicletă. Țin minte că încă de la vârsta de 8 ani, tatăl meu mă încuraja să citesc, spunându-mi că dacă termin de citit biblioteca familiei devin om, iar mama, draga de ea, a plâns la fiecare suferință a mea, a râs la fiecare reușită și m-a însoțit oriunde am fost la recuperare, luminându-mi clipele prin prezența ei.
Așa, înțelegem de ce pe Cosmin Jurcan îl definește cuvântul „provocare”. Viața sa a fost din primele clipe o provocare pentru cei din jurul său, iar el a fost crescut în această paradigmă, călăuzindu-se după câteva principii care în timp s-au transformat în convingeri!
Convingerile mele au devenit pilonii viselor vieții mele! Sportul m-a format într-un spirit de competiție și onestitate! Cărțile au fost cele care au pus bazele unei personalități puternice, determinată să reușească și să ceară totul de la viață! De 23 de ani : Inspir, Motivez, Provoc!
Cosmin Jurcan are expertiză în: Accesibilizare urbană, Atragere de fonduri, Consultanță în angajarea persoanelor cu dizabilități, Organizarea de evenimente, Speaker motivațional și inspirațional, Marketing social, creativ și de gherilă.
Cum a reușit? De unde a avut această determinare și putere? Cosmin ne spune că a găsit răspusnul într-o rugăciune simplă:
„Doamne dă-mi :
Înțelepciunea de-a iubi
Puterea de a trăi
Îndrăzneala de a risca
Credința de a sluji”
Un răspuns mai frumos, mai decent, mai simplu, nici că am fi putut primi. Probabil că nici nu l-am așteptat să vină așa, răspunsul, deoarece noi, cei care nu trecem prin astfel de încercări, avem darul de a extrapola orice problemă și orice soluție. De a dramatiza! Iată însă, că dacă am privi totul prin prisma lui Cosmin, viața ar deveni un Rai.
Fundația Licinium susține performanța și luptă pentru integrarea reală a persoanelor cu dizabilităţi
Fundația Licinium a luat ființă în anul 2000 la inițiativa unui grup de tineri cu și fără dizabilități, care au hotărât că împreună pot și trebuie să lupte pentru o integrare reală a persoanelor cu dizabilități din România, susținând o viață activă prin integrarea socială și profesională a acestora.
Imediat după terminarea facultății și-a dat seama că dacă dorește să înceapă o schimbare vizavi de persoanele cu handicap, trebuie să se mute în București.
Astfel, între 18-19 februarie cu puțină nebunie am hotărât să particip si să susțin un discurs la Palatul Parlamentului în fața a 1300 de reprezentanți din 42 de județe unde am cerut respect și acceptare evidențiind că în România trăiesc în jur de 800.000 de persoane cu handicap. Surprinderea auditorului a fost că o persoană cu handicap reușește să susțină un discurs articulat, logic și liber. Începând cu acel moment, am început o acțiune de destructurare a imaginii de veșnică povară sau victimă a persoanei cu handicap.
A devenit primul speaker motivațional cu handicap din România la vârsta de 21 de ani, provocând prin discursurile sale elevi, studenți, angajați, persoane cu dizabilități pe câteva direcții: să prețuiască clipele, să își identifice și să trăiască visele. Eșecul este doar o trambulină spre împlinire, limitările sunt doar o provocare pentru a-ți valorifica potențialul individual.
Fiecare om trebuie să aibe un vis, să împărtășească o viziune și să ofere o moștenire umanității.
Viziunea sa este simplă: să provoace oamenii sa înțeleagă că persoanele cu sau fără dizabilități pot ajunge la performanță, nimeni neavând vreo scuză pentru care să renunțe la scopurile lor.
Din 2013 a început organizarea conferințelor motivaționale care se desfășoară sub denumirea „Performanța nu are limite” .
Realitățile crunte de care se lovesc persoanele cu dizabilități în România
Cosmin Jurcan spune că o primă soluție și una din cele mai importante, ar fi accesibilizarea spațiul urban și institutional:
Ca unul din cei care în 2006 a făcut parte din echipa de elaborare a legii 448/2006 care reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu dizabilități, consider că cel mai important proiect ar fi respectarea legii de către cei care au promulgat-o.
Pentru 2020, Cosmin Jurcan propune accesibilizarea celor 19.000 de secții de vot, dat fiind că secțiile sunt situate în cămine culturale, școli generale, creșe, grădinițe, licee, universități, săli de sport, primării și case de cultură. Astfel, prin acest demers, am oferi de fapt persoanelor cu dizabilități, acces la cultură, sport, educație și vot.
Câteva realități ale persoanelor cu dizabilități din Oradea, dar nu numai, ar fi:
„1. În județul Bihor au murit în cei peste 11 ani de guvernare PNL, în epoca magnificului Primar Ilie Bolojan, 18.273 de persoane cu dizabilități.
2. În acest moment în Oradea trăiesc în jur de 7000 de persoane cu dizabilități.
3. Primăria Oradea, la cei 700 de angajați pe care îi are, ar trebui aiba 23 de angajați cu dizabilități, dar alege după spusele directorului de resurse umane, să plătească circa 11.000 de euro/lună, adica 132.000 de euro pe an, taxa de neangajare a persoanei cu dizabilități.
4. Suntem invitați pe site-ul primăriei Oradea să vizităm contra unei taxe de 5 lei Turnul Primăriei Oradea, să admirăm priveliștea orașului, dar cum urcăm în turn fiind în scaun rulant, cu cârje sau cu mobilitate redusă?
5. Tramvaiele, cele 10 la număr accesibile, din 54 în funcțiune, nu pot fi folosite de persoanele cu dizabilități pentru că stațiile de tramvai nu sunt accesibilizate și vatmanii nu sunt instruiți cum să ajute o persoană cu dizabilități.
6. Un tramvai accesibil vine o dată la 40 de minute.
7. Autobuzul care are rampa pentru persoane cu dizabilități: șoferul nu o deschide, pentru că trebuie să își facă traseul în 14 minute, dacă nu primește amendă.
8. Cele 150 de secții de vot din municipiul Oradea, din cele 72 de locații, nu oferă acces pentru ca cele 7000 de persoane cu dizabilități, împreună cu familia să își exercite acest drept constituțional.
9. În Primăria Oradea nu există rampă de acces și semnalistică tactilă pentru persoanele cu dizabilități.
10. Accesul la lift se face doar pe bază de cartelă.
11. Există o toaletă accesibilă, pe care de fapt o folosesc angajații care nu au handicap.
12. În oraș nu există semnalistică în braile pentru nevăzători. Pavajul tactil de la trecerile de pietoni e de proastă calitate, având un adeziv de calitate mediocră care după aplicare nu se mai poate dezlipi.
13. Sunt peste 70 de treceri de pietoni care au la începutul trecerii un capac cu găuri în care persoana cu dizabilități de vedere, utilizator al bastonului alb, poate să se rănească sau să se împiedice.
14. Niciunul din sediile de partid nu sunt accesibilizate și pentru electoratul care are o dizabilitate.
15. Din cele 10.000 de persoane cu dizabilități, din județul Bihor care pot să lucreze doar 980 lucrează, aceasta datorită infrastructurii precare oferite de guvernarea Bolojan în oraș, dar și de parcurile industriale unde se află companiile.
16. Infrastructura actuală nu suportă angajarea celor 100 de studenți cu dizabilități care studiază la Universitatea Oradea, dacă aceștia mâine ar dori să se angajeze.
17. Primăria Oradea, prin reprezentanții ei în comisiile de recepție a lucrărilor, dau spre folosință lucrări care nu respectă normativele în vigoare privind accesibilizarea, fie că este o clădire, trecere de pietoni, stație de autobuz sau tramvai, sau podul Centenarului, construcția atât de lăudată, dar fără acces pentru persoanele cu dizabilități.
18. Primăria Oradea oferă autorizațiile de funcționare de la un chioșc la un magazin, restaurant sau club, când sunt date aceste avize de funcționare trebuiesc respectate și normele de accesibilizare, mai ales că multe din aceste locații sunt deținute de primărie și date terților în chirie.
19. Școlile, Liceele, Universitățile, NU oferă acces la educație pentru tineri cu dizabilități din Oradea și Județul Bihor.
20. Cele peste 40 de biserici nu oferă acces la închinare pentru această comunitate.
21. Copiii cu dizabilități din tot județul Bihor au un singur parc unde se pot juca.
22. În Oradea s-au investit peste 170 de milioane în anvelopare energetică, renovare de clădiri, construcții noi „poduri, pasaje”, dar în cea mai mare parte acestor investiții ce s-au realizat cu bani europeni, nu se respectă normativele naționale și europene privind accesibilizarea. Nici reglementările din ghidurile de aplicare, care sunt reglementate de rezoluții europene privind accesibilizare.”
În 17 Decembrie, anul trecut, la Biblioteca Universității din Oradea, a avut loc summitul DisABILITY Acces, unde au fost discutate toate problemele expuse mai sus.
Cuvânt de încheiere
Iată deci un exemplu concret al faptului că nu există „NU SE POATE!”. Există doar voința proprie, credința în faptul că orice se poate depăși și împlini, dar și iubirea ca o îmbrățișare care te poate vindeca – așa cum a fost și este iubirea părinților lui Cosmin! O iubire care l-a ridicat, i-a oferit soluții, l-a bandajat, i-a pus aripi și nu i-a spus niciodată că nu poate! Din contră!
Cosmin Jurcan este omul leader! Dacă vă îndoiți de asta careva, eu nu mă îndoiesc. L-aș urma, deoarece un om care a reușit să depășească toate piedicile de sănătate, fizice, sociale și s-a impus, a soluționat, este un om demn de toată prețuirea și respectul nostru. Unii nu ne-am împiedicat nici măcar de un procent din problemele lui și nu am reușit la fel de multe.
Cosmin Jurcan a fost considerat de medici „o cauză pierdută”, dar familia sa și el au sfidat toate legile lumești și au demonstrat că nu există așa ceva, transformându-l într-un Învingător!
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!