Cum arată Elita României?

Sunteți tot mai mulți în această comunitate, și vă mulțumesc! Pentru că au trecut deja 3 săptămâni de la lansare, iar majoritatea dintre voi nu a fost aici de la început, m-am gândit că e un bun moment să ne așezăm un pic. Scriu așadar aceste rânduri pentru a vă spune ce am făcut, cum arată Elita României până acum și la ce cred eu că ajută această platformă. De asemenea, ridic câteva întrebări la care sper să găsesc răspuns cu ajutorul vostru.

 

Astăzi, 20 iulie, nu vom avea un articol așa cum v-am obișnuit în fiecare zi. Motivul? Persoana despre care vrem să scriem nu a avut timp să citească forma finală a interviului. Cel mai probabil nu o va putea face până la finalul zilei.

Iar noi nu publicăm nimic până nu știm că eroul nostru este 100% mulțumit(ă)! Că îl/o reprezintă întru totul povestea.

Chiar cel mai recent articol – a întârziat puțin deoarece am făcut o completare și am așteptat confirmare… pe un ultim paragraf!

Prefer această abordare, deoarece oamenii despre care scriem au dreptul să fie tratați corect. Nu vrem să devenim acel site care interpretează greșit o informație, un gând, un cuvânt. Știți câteva exemple, așa-i?

M-am trezit în dimineața asta și m-am gândit, cu un pic de îngrijorare, ce v-am putea arăta astăzi? Exploratoarea din Antarctica este ocupată și nu ne poate răspunde. Antreprenoarea de bijuterii hand-made, medicul pediatru, campionul național la dans sportiv, scriitorul – toate articolele sunt încă în lucru…

Așa că, dupa ce mi-am dus fetița la grădiniță, după ce am răspuns la câteva mesaje și am stabilit o întâlnire cu unul din cei mari procurori ai României (nu, nu am probleme, voi scrie despre el!), am început să pun pe foaie aceste rânduri.

Este deja 9.45 și nu v-am spus mai nimic până acum… Așa că, iată cum arată Elita României din punctul meu de vedere, un rezumat al celor întâmplate în ultimele trei săptămâni!

 

În primul rând, comunitatea și traficul

În fiecare zi mă uit cu foarte mare surprindere la pagina de Facebook și nu îmi vine să cred ce văd! Știți, eu am mai avut în trecut un proiect similar, unde am reușit să strâng 900 like-uri în peste un an de muncă și scris… Aici, am depășit acest număr, la nici o lună de la deschiderea paginii!

Cât despre trafic, toate estimările mele inițiale s-au dus pe apa sâmbetei. Îmi stabilisem să atingem măcar 1000 vizualizări per postare, la finalul celei de-a treia luni de la lansare. Nimic mai fals…

Cel mai citit articol are peste 75.000 vizualizări. Totalul de accesări este de peste 300.000, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 13.500 per postare!

Mă întreb dacă nu cumva plugin-ul care numără vizualizările exagerează un pic. Mă mai uit și pe la Google Analytics, care îmi arată cifre mai cu picioarele pe pământ. Dar faptul că paginile noastre deja urcă în Google, numărul mare de share-uri pe Facebook (unele au deja peste 100!), în general reacțiile pozitive pe care le primim, mă determină să cred că suntem pe drumul cel bun.

Știu, o să ziceți că mă laud, poate cu niște cifre deloc impresionante pentru un asemenea proiect. Vă asigur că toate cele de mai sus sunt de fapt niște întrebări reale, la care încerc să găsesc răspuns.

Zi de zi mă gândesc cum să vă implicăm mai mult, deci iată o posibilă provocare. Mai ales dacă vă place acest proiect. Aveți dileme sau experiențe similare? Voi cum ați interpreta aceste cifre?

 

Cum arată Elita României cu primii ei 18 membri

Da, sunt 18 persoane despre care am scris până astăzi. Sunt români de succes din cele mai variate domenii de activitate. De mulți dintre ei nici nu auzisem personal, până să scriem despre ei aici.

E și asta o întrebare pe care o primesc: dacă tu sau eu sau altcineva, nu am auzit încă despre ei, de ce sunt ei Elita României? Sunt ei cei mai buni din domeniul lor?

Poate că nu sunt. Sau poate că da. Mă abțin de la a face asemenea clasificări. Când echipa de contributori sau oricine altcineva vine cu o propunere, îi întreb de fiecare dată – de ce sunt ei remarcabili?

Toți cei despre care am scris până acum sunt aprobați de mine. Alții au fost refuzați sau amânați. Și mă opresc aici. Altfel, iarăși cad în păcatul de a mă justifica, de a mulțumi pe toată lumea, așa cum încerc să fac mereu de când mă știu!

Pentru mine personal, important este că am cunoscut niște oameni absolut senzaționali. Sunt oameni care au reușit, deși au pornit cam de pe aceeași poziție cu toată lumea. Toți avem o copilărie, mai mult sau mai puțin frumoasă. Toți trăim unul sau mai multe momente-cheie, care ne definesc parcursul în viață.

Am aflat, de exemplu, că un astfel de moment poate fi atunci când profa de română te pedepsește fiindcă îl plagiezi pe Eminescu, iar tu de fapt îți dai seama că ți-ai găsit talentul – acela de a scrie poezii. Că nu trebuie să te descurajezi de realitatea din spitalele românești, dacă chiar vrei să devii relevant, să salvezi vieți. Sau că drumul spre a deveni avocat în România este foarte anevoios, dar nu imposibil, chiar și pentru cineva fără un istoric familial în domeniu.

Că îți poți construi o carieră în jurul marii pasiuni, indiferent dacă o ai de mic copil sau o descoperi pe parcurs. Indiferent dacă e vorba de muzică, fotografie, speologie sau drept.

Dar, poate cele mai impresionante povești sunt aceasta și aceasta. Doi oameni care, dacă ești un pic mai sensibil, îți vor pune un nod în gât. Un șut în fund e un pas înainte, două te pot descuraja, ce să mai spunem de 10… 20… 100… Când le citiți poveștile, puneți-vă în locul lor și încercați să simțiți cam ce au trăit ei. Puteți? Eu unul nu, dar pot trage o concluzie – că nimeni și nimic nu stă în calea ta, atâta vreme cât ești perseverent și ai tărie de caracter.

 

La ce ajută toate aceste povești?

Suntem în era bășcăliei, a comicului de situație, a lucrurilor ușoare. Când vine vorba de chestiuni serioase, online-ul se uită în primul rând la Dragnea și ai lui. La ce tâmpenii mai spune doamna prim-ministru. La Iohannis și la cât de mult ne mai reprezintă și ne apără președintele de pericolul iminent.

Tot timpul suntem ocupați, pe fugă. În tot acest noian de informații, mai e timp și de lucruri consistente? Suntem oare noi românii deschiși să ne aplecăm ochii și urechile la exemple de ”așa da”?

Voi să-mi spuneți. Eu unul chiar sunt mândru de cum arată Elita României până acum. Mi-aș dori să scriem mai des, să ajungem mai repede la toate acele povești care inspiră și care ne pot călăuzi pe noi toți pe un drum mai bun.

Dacă sunt utile sau nu, nu știu. Eu simt că da. Pentru mine, pentru redactori, pentru câțiva oameni care ne urmăresc constant.

Sper că te numeri sau te vei număra și tu în această categorie… Citești constant site-ul? Cum ți se par poveștile noastre? Ce sentiment ai când le vezi? Ai timp să le parcurgi sau ți se par prea lungi?

Îți mulțumesc că te implici!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *