Călătoriile sunt parte din viața noastră, a fiecăruia. Călătorim inevitabil cu puterea gândului, atunci când citim despre alte culturi și civilizații. Așa crede și Daniela Shah, membru fondator Eturia, cea care a crescut, ca adolescentă, cu toate cărțile generației sale, pe care le citea pe furiș noaptea sub pătură (căci fie nu erau incluse în programă, fie chiar trebuia să doarmă!): cu Winnetou și Ultimul Mohican, cu Shogun și Maitreyi, cu romane de Zola și Dostoievski.
Dar a citit și sute de cărți despre diverse culturi și civilizații. Iar epopeile lui Jules Verne îți sădesc inevitabil într-un colț al minții ideea de călătorie, indiferent de vârstă pe care o ai, după cum spune Daniela Shah, membru fondator al Eturia – prima agenție de turism din România specializată în vacanțe exotice personalizate. Și persoana responsabilă cu dezvoltarea și promovarea noilor destinații, ce se ocupă și de poziționarea companiei pe piața de profil.
Cum a ajuns să facă așa ceva? Am întrebat-o pentru că știu că e și medic și vreau să știu de unde această pasiune – de a fi… călăuza vacanțelor acelor păsări călătoare numite oameni.
Medicina este într-adevăr prima mea dragoste, mulți pacienți au regretat faptul că nu am mai practicat, căci i-am salvat din situații limită (chiar de la moarte, aș putea spune) însă pentru mine călătoria a deschis o nouă ușă a sufletului meu și a umplut un gol al cunoașterii și descoperirii. Captivându-mă într-atât, încât am putut renunța la medicină, căreia i-am dedicat totuși mai bine de 25 de ani din viața mea. Acest lucru s-a întâmplat după aproximativ 8 ani de business Eturia, căci nu te poți ocupa în același timp de două direcții de carieră atât de diferite și să le faci la superlativ pe amândouă.
“Rosa, por favor, quiero visitar Nazca”
La înființarea Eturiei, acum 12 ani, Daniela călătorise deja în foarte multe țări. Deși gândea de multe ori singură programul, avea teama aceea ascunsă de a rezerva „în afară” și a plăti pe internet, așa că toate vacanțele se desfășurau prin agenții din România. Nu a reușit însă mereu să găsească exact ceea ce dorea… A călătorit împreună cu alte grupuri (deși dorea să călătorească individual), a primit informații în limba germană (deși nu vorbea germană) sau deloc și așa mai departe.
Îmi aduc aminte și acum, că după ce agenția ne spusese că nu avem inclusă vizită la Nazca în program, am sunat noaptea în Peru și am vorbit în spaniolă cu o localnică (pe atunci nu se vorbea engleză prea mult în turism): ”Rosa, por favor, quiero visitar Nazca”, eu știind spaniolă, ca tot românul, așa, de la ”Sărmana Maria” și ”Înger sălbatic”, adică mai deloc. Apoi am modificat cu greu și cu niște costuri foarte mari programul, zborul, etc. La un moment dat, chiar consultantul nostru de la acea vreme, o persoană specială cu care am colaborat pentru multe vacanțe exotice, văzând pasiunea noastră de a călători, ne-a întrebat mai în glumă, mai în serios: de ce nu vă faceți voi propria agenție?
De fapt, de aici a venit ideea de a înființa Eturia. A simțit că este nevoie de o astfel de companie în România, care să știe cu adevărat ce se întâmplă într-o destinație exotică, dar mai ales să poată face un program personalizat, după gusturile și interesele de călătorie ale fiecăruia, fără a fi necesar să îți impună cineva o varianta sau alta. Sigur, cel mai important aspect este să ai expertiză în a oferi consultanță, să ai capacitatea de a pune cap la cap ideile, uneori destul de fragmentate ale turistului care vine la tine.
De ce acest nume, Eturia? La origini, a stat o denumire mai diafană, care se dorea a fi un proiect de suflet, prin care să ofere servicii de calitate. Nu se știa încă din ce domeniu!
După ce s-a decis să meargă pe turism, denumirea Eturia a părut că adună într-un cuvânt toată semnificația de tururi exotice. Astăzi, numele conține de fapt valorile cele mai dragi ale companiei: Entuziasm, Tenacitate, Unicitate, Responsabilitate, Integritate, Atitudine. Cum spune și Daniela Shah, Eturia este și va rămâne o stare de spirit…
Orice solicitare primită este, de fapt, visul unui om
La vremea la care a pus bazele Eturia, a livra excelență în domeniul călătoriilor exotice era o provocare imensă. Acum, este o trăsătură definitorie a companiei, în perfectă concordanță cu atenția Danielei la detalii și meticulozitatea împinsă la extrem.
Daniela Shah a avut însă încredere, dar și un dram de curaj nebun, iar din pasiune pentru călătorii și-a asumat orice risc. Iar asumarea riscurilor duce deseori la succes…
În fiecare program lucrat am pus un strop din sufletul meu, încercând să înțeleg destinațiile chiar dacă nu am fost acolo, să aflu toate detaliile, să îmi pun toate întrebările și să aflu toate răspunsurile despre „unde”, „când” și „cum” să călătorești fără griji.
O întreb cum s-ar plasa România pe „piața călătoriilor“. Crede că românii sunt pasionați de trenduri, de călătorii, de locuri exotice. Chiar dacă suntem ca trend în urma pieței de turism din Germania de exemplu, aceștia fiind cei mai experimentați și exigenți călători, totuși, în ultimii ani a remarcat cu mare bucurie că turiștii noștri sunt din ce în ce mai curioși, mai exigenți, fiind mai deschiși către destinații noi și experiențe inedite, autentice. Au înțeles semnificația turismului responsabil și au grijă la civilizația cu care interacționează.
Digitalizarea a dus la conectarea tuturor la noutățile din piață, călătorii devenind mult mai atenți la preț decât în trecut, în special la serviciile efective incluse, nu neapărat la tariful final, dar pe de altă parte, își doresc să economisească bani, timp și energie, păstrând standardele de calitate.
Când era copil, unde visa să călătorească?
Când eșți mic, până și un alt oraș, sau „la țară” este o imensă sursă de interes, căci lumea e un puzzle căruia, oricât te-ai strădui să îi dai de cap, nu îi poți găși un răspuns.
Îmi aduc aminte cu mare drag cum petreceam toate vacanțele de vară, și nu numai, la bunici sau la rudele de la țară, unde ajutam la toate treburile câmpului, mergeam la fân, mergeam cu vacile la pășune, după bureți și fructe de pădure (pe atunci habar nu aveam că fragușele, murele și zmeura se numesc așa), ajutam la prășit, la plivit, la secerat, la culesul recoltei, și tot ce se mai face pe lângă o gospodărie de la țară. O dată venea tată acasă și spunea: hai să mergem la țară și imediat eram cu toții la ușă, gata de plecare, eram „de-ai dusului”, au fost ani minunați legați de amintirea dragă a părinților, a mătușilor și unchilor care foarte mulți nu mai sunt printre noi.
Fiind o familie modestă, nu a călătorit decât de vreo 2-3 ori la mare. Cu toții însă ai ei o lăsau să meargă uneori vara, la o cunoștință a bunicilor, în Constanța (nenea Gicu și tanti Rică, aveau un băiat Victor), unde nu plătea nimic, și incredibil, părinții au lăsat-o într-o tabără la Năvodari în clasa a XII-a. La vremea aceea a dictaturii ceaușiste, nici nu îndrăznea să viseze că va călători vreodată în afara țării. Făcuse două excursii de câte o zi în Bulgaria, iar ăsta era maximul la care putea spera.
După Revoluție și-a dat seama că îi este drag să descopere lumea. Și au mai trecut încă 10 ani ca să își poată permite „luxul” pe atunci, de a călători în Europa sau, mai mult, în afara ei. Iar Peru, cu ruinele incașe, de care se leagă parcă toate misterele lumii, a fascinat-o dintotdeauna și aici și-a dorit să ajungă în prima călătorie extraeuropeană.
Era atât de rară călătoria în Peru, încât Forbes Magazin menționa că în acel an, doar două familii de români ajunseseră în această țară. Una din ele a fost familia Danielei… Și-a dorit dintotdeauna să ajungă la Machu Picchu, cetatea pierdută a incașilor, fără să creadă vreodată că își va realiza visul și altfel decât cu ochii minții.
Ori de câte ori mă gândesc la asta, mă cuprinde acea emoție covârșitoare, un amestec de bucurie și împlinire, căci într-adevăr, aici mi-am dorit dintotdeauna să ajung, călătorisem de multe ori în visurile mele cu ochii deschiși, iar când am decis să mergem acolo în 2002, mi s-a părut ireal, îmi era teamă să nu dispară în zori că un simplu vis, să nu se întâmple ceva în ultima clipă, care să îmi deturneze planurile. Machu Picchu m-a impresionat încă de la primii pași, am colindat ore întregi prin cetate, am admirat ruinele și sistemul de îmbinare cu o precizie milimetrică a blocurilor uriașe, fără a folosi deloc mortar, ca atâtea construcții misterioase ale lumii antice, am mers pe o porțiune din Inca Trail și pe terasamentele agricole, simțeam parcă atingerea vieților trecute… La întoarcere din vacanță, ne-am întâlnit cu cei mai buni prieteni și le-am descris totul cu lux de amănunte, iar poveștile spuse cu pasiune, reflectate cu emoție în ochii lor, m-au făcut să înțeleg că fericirea cea mai mare este să împărți bucuria călătoriilor cu ceilalți. Așa că am continuat să povestesc prietenilor, toate detaliile, după fiecare vacanță…
Lacrimi și zâmbete pentru Daniela Shah
Când vine vorba de cea mai frumoasă amintire a ei, Daniela Shah se reîntoarce tot la prima vizită în Peru:
Când am ajuns în Cusco, vechea capitală incașă, numită și orașul soarelui, la banda de bagaje era o formație peruană de vreo 6 persoane, îmbrăcate în costumele lor naționale, care cântau la instrumente tradiționale ”El condor pasa”. Deși auzisem melodia de zeci de ori înainte, aici parcă sună diferit, simțeai încărcătura istoriei, într-un amestec tulburător de bucurie și tristețe, iar lacrimile au început să-mi curgă încet pe obraji, fiind copleșită de emoția unui vis împlinit.
Sunt multe poveștile trăite de Daniela Shah la Eturia. Povești care îi aduc mereu un zâmbet pe buze, sau o lacrimă în colțul ochilor, și despre care ar putea scrie o carte întreagă. Fiica ei de 5 ani, Anandi, este însă cu siguranță cea mai dragă sursă de amintiri: prima dată când i-a prins un deget cu pumnul ei micuț, primul zâmbet, primul „mama”, prima zi la grădi, primul spectacol de balet, toate sunt amintiri de neprețuit reprezentând sursa ei inepuizabilă pentru a fi capabilă să zâmbească în fiecare zi.
Iar cea mai dragă și emoționantă amintire cu Anandi s-a întâmplat în urmă cu 2 ani:
Trecând pe lângă un bătrân care vindea miere, îi spune: mami hai să cumpărăm din mâna întinsă! Poftim, ce să cumpărăm? …din mâna întinsă mami (am înțeles că vroia să cumpărăm mierea bătrânului). Dar tu nici nu mănânci miere, nu vrei să cumpărăm jucării, sau suveniruri de la taraba de aici? am încercat-o eu… Nu mami, dacă luăm din mâna întinsă, el va putea pleca acasă, să se odihnească… Și a făcut schimb: ea, un copil de 3 ani, în loc de jucării (că nu am mai luat nici una, trocul era clar), a preferat să cumpărăm mierea din mâna bătrână întinsă pe stradă, să plece moșul acasă, m-a uns pe suflet soluția copilului. Anandi este desigur cea mai mare realizare a mea, îi spun mereu că o iubesc până la cer și înapoi.
Prin lume cu familia
Cum se împacă viața ei de familie cu călătoriile? Se îmbină în mod armonios, știu, dar care este secretul unei asemenea armonii?
Atunci când a călători este un mod de viață, un job ce îi oferă o imensă bucurie și satisfacție, Daniela Shah nu mai face scindarea între călătorii și familie. Practic călătorește peste tot însoțită de Anandi și de soțul ei, care este Contracting Manager în Eturia. În toate destinațiile în care ajung, vor să experimenteze și să descopere cât mai mult.
Fie el, fie ea, vizitează hoteluri, în timp ce celălalt e baby sitter, participă la diferite activități, pe rând sau împreună cu toții. A călători reprezintă deci pentru ei o oportunitate minunată de a descoperi destinații captivante, de a crea noi amintiri și de a petrece timp împreună, fiind recunoscători divinității pentru această șansă.
Recomandarea Danielei pentru un tânăr român pasionat de călătorii care vrea să facă din acest lucru o profesie e…să facă parte din echipa Eturia, bineînțeles! Ea mai adaugă că, pentru a reuși în acest domeniu, trebuie să ai, pe lângă cunoștințe solide de geografie și turism, people skills – adică drag și dorința de a lucra cu clienții, de a înțelege că orice solicitare primită este, de fapt, visul unui om, și mai ales să ai călătoria în sânge. Poate sună redundant, însă un lucru trebuie să fie înțeles: pasiune, dedicare, asumare și dorința de a livra excelență, toate acestea creează rețeta perfectă pentru un consultant de turism.
La planuri de viitor, Daniela include faptul că își dorește ca, la Eturia, livrarea serviciilor excelente să rămână o condiție sine-qua-non, așa cum a fost dintotdeauna. Și să deschidă drumul spre cât mai multe destinații deosebite.
Daniela Shah, despre vise și pasiuni
E greu să te ocupi de călătorii? De oameni și călătoriile lor?
Când faci ceva cu dăruire, cu dragoste, nimic nu mai pare greu. Fiecare program de care mă ocup este o adevărată provocare, pentru că vreau să creez pentru acea persoană călătoria perfectă, visul său de călătorie este în mâinile mele și este fragil, trebuie să am grijă să îl transform în realitate, și pot spune că iubesc ceea ce fac. E o provocare ce necesită pregătire, fiecare Eturian (așa le spunem consultanților Eturia) face permanent training pe destinații, cursuri, participăm la webinarii și seminarii, mergem în inspectarea destinațiilor din portofoliu, dar e nevoie mai ales de implicare și pasiune, pe care le au toți colegii mei. Iar astăzi, avem satisfacția de a fi creat o echipă Eturia fără a folosi niște ingrediente sofisticate, ci doar multă muncă, dorința continuă de autoperfecționare și mai ales pasiune fără limite. Și chiar așa: suntem oameni care se ocupă de visurile altor oameni! Ce poate fi mai frumos decât atât, putem spune că mai mult decât a crea vacanțe cu servicii personalizate, noi îndeplinim visuri, visurile unice de călătorie ale oamenilor!
Se spune că o dată în viață trebuie să facem o călătorie deosebită, însă care poate fi aceasta? Daniela consideră că o călătorie în jurul lumii ar trebui poate să fie măcar pe lista de dorințe a tuturor. Lumea e un mozaic infinit de obiceiuri, oameni, culturi și natură spectaculoasă, un puzzle care așteaptă să fie descoperit.
Punând cap la cap povestea fiecărei țări în parte, putem descoperi lucruri captivante, care ne aduc lumea mai aproape. Avem, desigur, clienți care îmi confirmă această idee și care, alegând un tur în jurul lumii, rămân cu amintiri de neprețuit pentru întreagă viață. Și mai cred că dacă ai de luat o decizie foarte importantă în viață trebuie să mergi în deșert (oriunde ar fi acesta), unde întâlnirea cu ține însuți te va aduce mai aproape de adevăr, iar sub albastrul infinit al cerului deșertului, vei simți atingerea divinității și vei gusta un strop de nemărginire…
Să continuăm să credem în vise? Absolut, spune Daniela Shah!
Visele m-au ghidat întotdeauna către un ideal pe care am căutat să îl îndeplinesc, iar orice invenție, orice afacere de succes a avut la bază un vis al cuiva de a face lucrurile diferit. Desigur, în spatele unui vis împlinit stă o muncă asiduă și studiu individual, însă primul pas este să rosteșți gândul tău către Univers, și vei găși forța care te va susține să livrezi excelență chiar și într-o zi oarecare.
Când ai o pasiune pentru ceva, fă totul să îți îndeplineșți visul. Merită să lupți pentru asta, astfel încât să nu regreți niciodată ceea ce ai fi putut face. Iar dacă pui în prim plan percepția celui căruia te adresezi cu un serviciu sau un produs, și încerci să satisfaci cerințele acestuia într-un mod excelent, chiar suprinzător, față de așteptările lui, succesul nu va întârzia să apară.
Iar un dicton celebru ne spune că: ai reușit continuă, nu ai reușit, continuă!
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!