Nicoleta Ioniță

Nicoleta Ioniță și familia ei locuiesc în mahalaua Romlux din Târgoviște. Se consideră un om obișnuit, soție și mamă a 3 copii, o fiică de 25 de ani, și doi băieți, Adelin, care are 16 ani și Teodor, 12 ani. Ceea ce nu știe publicul este că Nicoleta e un înger pentru copiii pe care îi ajută. După ce a primit un sprijin nesperat într-un moment greu, a început să ofere bucurii altor copii mai puțin norocoși. Este zodia Berbec și poate că asta explică o parte din determinarea și perseverența sa. 

 

Povestea familiei Ioniță

Când era mică, își dorea să devină învățătoare. Încă de atunci iubea copiii și își dorea să îi ajute să descopere magia cititului și scrisului. Poate prima faptă bună care a schimbat viața unui copil a avut loc chiar atunci.

Avea un coleg care lipsea de la școală pentru că era mai mereu bolnav. Ea era cea mai bună din clasă și l-a ajutat să recupereze tot ce pierduse. Dorința ei de a nu lăsa pe nimeni în urmă l-a ajutat să nu piardă nimic din lecții, chiar dacă nu ajungea fizic la școală. Amândoi rezolvau împreună probleme, analizau propoziții, făceau comentarii.

Eforturile Nicoletei au făcut ca amândoi să intre în aceeași clasă de liceu. Este impresionant cum copiii se pot uneori „căra” unul pe altul spre un scop comun.

Deși a plecat din sat la 18 ani și el a rămas acolo, peste ani când s-au revăzut, el nu o uitase. Asta a bucurat-o enorm, învățând-o că oamenii nu uită niciodată binele primit și pe cei ce i-au ajutat.

Nicoleta Ioniță și-ar fi dorit să poată face mai multe pentru educația sa, dar nu a reușit. Un moment de răzvrătire a făcut să își dorească o familie de la o vârstă fragedă și să abandoneze școala.

Se căsătorea foarte devreme, întemeind o familie frumoasă cu doi copii silitori, dar… Acum regretă că nu și-a terminat studiile.

A absolvit Liceul Economic și ar fi vrut să continue cu psihologia, pentru că a fascinat-o dintotdeauna gândirea umană. Aflând cum gândesc oamenii, simte că ar putea să își îmbunătățească relațiile sociale și să ajute chiar mai mult.

Nu a mai fost timp de așa ceva, dar Nicoleta nu și-a pierdut speranța că își va completa educația.

 

Carusel de momente pentru Nicoleta Ioniță

Viața Nicoletei nu a fost nicicând ușoară. Neajunsurile au lovit-o din plin și totuși a făcut tot ce a putut pentru copiii ei, mai ales când observa că le place școala.

Cei mici își făceau lecțiile pe podeaua camerei de doar 20 metri pătrați pe care o numeau „acasă.” 3 adulți și 2 copii locuiau în aceeași cameră, iar Adelin, băiatul cel mic era olimpic la 3 materii.

Câtă determinare îi trebuie unui copil să învețe atât de bine, să aibă rezultate sclipitoare când își face temele pe jos? Cât bun simț și respect pentru părinți să le aducă astfel de bucurii? În timp ce alții au atât de mulți bani că nici nu mai vor să meargă la școală, neînțelegându-i rostul?

Își amintește cu mare plăcere de fiecare moment în care și-a dus copiii la școală, de la primele zile până la absolvirea facultății.

Prin ei, îmi retrăiesc adolescența și încerc sa le fiu în primul rând prieten și apoi părinte tocmai pentru ca ei să nu repete greșelile mele.

Pe de altă parte, cel mai dificil i-a fost când a ales să se căsătorească a doua oară. Familia ei nu a fost de acord pentru că soțul este de etnie romă.

Am avut o perioadă de câțiva ani în care ne-am avut doar unul pe celălalt și copiii, familiile noastre ne-au renegat și pe unul și pe celălalt pentru că proveneam din lumi diferite.

 

Elvețianul care i-a schimbat destinul

În 2015, lipsurile grave ale familiei Ioniță făceau ca mama să se îngrijoreze despre cum o să își poată ține copiii în școală. Lucrurile erau atât de rele, încât a căutat ajutor la oameni de bine.

Prin intermediul unui articol în presă, povestea ei a devenit cunoscută, iar un elvețian cu suflet mare avea să le călăuzească pașii.

A apărut acest om în urma unui articol din presă, a venit de la 2.000 de km și mi-a acordat sprijinul, încrederea și m-a învățat sa fiu un om mai bun. Am construit cu ajutorul său o casă, da, o casă adevărată, unde copiii să nu își mai facă temele pe jos. Mi-au rămas foarte multe materiale pentru că în urma acelui articol au sărit și alți oameni să ne ajute.

Elvețianul le-a oferit bani și materiale de construcție pentru a construi încă două camere. Toate materialele nefolosite au fost donate unei familii care cu doi copii, dintre care o fetiță cu mari probleme de sănătate, care își pierduse casa într-un incendiu.

Preotul începuse să le construiască o cameră, dar nu avea fonduri pentru a continua. Atunci Nicoleta Ioniță a intervenit și le-a dăruit fără să clipească tot ce rămăsese de la elvețian.

Asociația Give&Help

Pasul următor a fost crearea unei pagini de Facebook cu numele de Give&Help, din respect pentru elvețianul care a susținut fiecare acțiune a Nicoletei. Acesta nu vorbește română, dar prin Facebook putea înțelege ce se poate face pentru oamenii de aici.

Pe pagina de Facebook a început să scrie despre acea familie, iar cititorii nu au rămas nesimțitori. Din luna august când avusese loc incendiul până în octombrie, acea familie avea o cameră și un hol ce ține loc de bucătărie, mobilă. Cel mai important, fetița a primit ochelarii de care avea atâta nevoie.

Nicoleta Ioniță nu s-a oprit aici.  A înțeles că persoane de ajutat sunt oriunde și că poate aduce o mare schimbare în viața lor. De aceea a început să discute cu diverși oameni care ar putea să ajute. Pentru ca totul să fie legal, a început demersurile pentru a înființa Asociația Give&Help de astăzi.

Avem lângă noi încă de la început SC. Agro-est Muntenia, care are un administrator extraordinar. Am început să cunosc și alți oameni de bine, Roman Ion Cristian, Maria Holtzhauser și mulți alții

Nicoleta Ioniță

Ce înțelege Nicoleta Ioniță prin voluntariat

Voluntariatul înseamnă să vrei să îti dăruiești timpul și iubirea unor persoane care au nevoie. Acțiunile de voluntariat în sine nu sunt ușoare, dar sunt incredibil de frumoase și emoționante.

Când un copil vine la tine și îți zâmbește, te îmbrățișează, aceea este cea mai bună răsplată.

Copiii sunt cei mai sinceri și numai noi adulții îi învățăm să judece, să mintă, să facă diferențe.

În voluntariat, promisiunile sunt foarte importante. Nicoleta Ioniță nu poate să suporte oamenii care promit și apoi uită.

Eu ajut copii și unui copil nu poți să îi promiți și să nu îți ții promisiunea. Cuvântul dat și bunătatea, acestea sunt valorile mele.

Cei care nu beneficiază de implicarea sa, spun că este cam acidă, dar copiii o adoră și asta este cel mai important. Mulți dintre ei îi spun că vor să fie ca ea când vor fi mari, iar asta îi mângâie sufletul mai mult decât orice.

Nicoleta Ioniță consideră că un ONG care folosește banii din donații pentru a-și plăti angajații și-a pierdut scopul. Voluntarii ar trebui să se ajute între ei, nu să concureze.

Dacă ar fi să ne spună o lecție de viață, Nicoleta consideră că viața ei este o lecție de viață, tot ceea ce a primit și tot ce are de oferit.

Visul cel mai mare

Visul său este să înființeze un after school pentru copiii din comuna sa natală. De peste un an îi ajută și se gândește la asta. Acești copii au situații dificile, fiind părăsiți de unul sau de ambii părinți. Au nevoie deopotrivă de sprijin material și moral.

Sunt copii care nu știu să viseze, care nu au ieșit din sat niciodată până anul acesta de 1 iunie când Nicoleta i-a dus personal într-o excursie.

Pentru că Asociația s-a născut atunci când copiii mei au primit ajutor să nu își mai facă temele pe jos, scopul acesteia este și va fi educația.

În acest moment, 30 de copii primesc o dată la două săptămâni un ghiozdan de alimente din care să își poată lua pachețel la școală. Alți 25 primesc la școală în fiecare zi un sandwich.

Aproape săptămânal, Nicoleta ajută copii sărmani, pentru ca aceștia să nu renunțe la educație cum a făcut-o ea.

Nicoleta Ioniță

Motto-ul Nicoletei Ioniță este: Dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză. 

O puteți ajuta donând, pentru ca 30 copii să aibă o masă de Crăciun bogată, iar 100 copii să primească un cadou de la Moș Crăciun. Detalii aici.

În lumea absurdă, fadă, falsă și nesimțitoare în care trăim, să auzi povestea Nicoletei este ca un duș revigorant. Merită tot sprijinul pentru ca împreună să creștem o Românie sănătoasă, atât mental, cât și fizic prin copiii de azi.

Sunt atâția copii ale căror cazuri nu sunt cunoscute și de atâtea Nicolete avem nevoie… Nici nu ne imaginăm. Putem doar încerca să ghicim.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *