Lidia Leahu

Știi că ai putere adevărată atunci când demonstrezi că ești neînfricat în fața sorții, a răului, a ghinioanelor. De nedoborât în fața glasurilor interioare sau exterioare care îți spun: Nu poți!”. Cutezător și curajos în fața bolii, de neînvins în fața unui diagnostic dur primit la o vârstă unde abia îți creionezi idei despre cum ar putea arăta viața ta, pentru că ai abia 14 ani. Lidia Leahu este omul care merită pe drept aceste atribute. Este aici pentru a ne arăta ce înseamnă un exemplu frumos de urmat, indiferent de condiția fizică.

 

În urma unei boli genetice și-a pierdut abilitatea de a merge. Este cel mai trist gând al său. Cel mai greu i-a fost să accepte că nu își mai poate folosi mâinile, dar și ideea că va depinde mereu de cineva.

Totuși, satisfacția care îi umple sufletul de bucurie și o ajută să-și mențină moralul ridicat este faptul că are mintea sănătoasă și că poate fi altfel de folos celor din jur.

Se autodescrie ca fiind un om extrem de simplu, dar care dorește să lase o urmă de bine în această lume. Eu aș completa că deține o frumusețe interioară cum rar întâlnești, o ambiție de nedescris și care, doar din spatele unui computer, îți oferă o stare extraordinar de bună. Dacă îi prospectezi profilul de pe Facebook, constați că o vezi doar cu zâmbetul până la urechi.

Când era mică voia să devină secretară, dar a ajuns să lucreze la radio. Lidia Leahu este președintele asociației Abiliby, deși studiile sale au fost pe alt domeniu.

A urmat cursurile specializării “Contabilitate și Informatică de Gestiune” în cadrul universității “Aurel Vlaicu” Arad, iar masterul l-a făcut în specializarea “Buget Public, Piețe Financiare și Bănci” în cadrul aceleeași universități.

 

O copilărie pavată cu momente frumoase, până la un punct…

Dacă ar fi să facă o întoarcere în timp, Lidia își aduce aminte cât de energică, voioasă și curioasă era. Ca orice copil de vârsta sa, cât era ziua de lungă, și-o petrecea la joacă pe stradă. Amintirea cea mai de preț a sa, de care acum nu se mai poate bucura, din nefericire.

Îmi aduc aminte cum săream garduri, porți, mă cățăram prin copaci. Poate părea banal, dar acestea sunt niște momente care îmi aduc mai multă bucurie decât dacă aș fi avut cele mai scumpe păpuși sau jocuri.

Copilăria este un tărâm magic. Nu știe nimeni când și unde începe și nu știm nici când și unde se termină. Doar ne putem trezi dintr-odată că am crescut, că am ieșit din dulcea copilărie. Foarte trist pentru unii, fără să o fi trăit pe deplin.

După atât de mulți ani. încă îmi aduc aminte cât de minunat este să alergi, să te simți liber, să nu trebuiască să depinzi de cineva. Momentul cel mai greu a fost la 14 ani când am aflat că sufăr de o boală genetică, care nu are vindecare. Nu există tratament pentru ea niciunde în lume, iar speranța de viață nu este una foarte ridicată.

A rămas, în schimb, cu principii de neclintit. În prea puține cazuri a cunoscut bullying-ul din cauza bolii, însă nu a avut de-a face cu el datorită credinței sale în Dumnezeu. Atunci când nu te îmbraci și nu vorbești cum o fac majoritatea tinerilor, ajungi să te lovești de acest femomen.

Bullying-ul însă trece, dar valorile importante în viață se consolidează.

 

Lidia Leahu este omul frumos de azi datorită educației sănătoase primite în familie

Părinții au învățat-o să trăiască demn, să fie corectă, să nu mintă, să vorbească frumos, să respecte, și multe alte lucruri care vrea să creadă că încă ar trebui să stea la formarea unui copil, pentru a deveni om.

Acum, este unul dintre cei care încearcă să învețe, care încearcă să progreseze permanent în toate domeniile în care activează sau în care și-ar dori să activeze pe viitor. O femeie înțeleaptă care poate reuși orice, indiferent de câte ori viața îi va pune piedici.

Lidia Leahu

Lidia Leahu: „Vreau să ofer și altora din ceea ce știu. E mult? E puțin? Nu știu, dar știu că nu vreau să trăiesc degeaba.”

A sa voce aduce încurajare, motivare sau un sfat util ascultătorilor prin intermediul radioului unde lucrează. „Mereu înainte” este deviza după care se ghidează și pășește cu demnitate în față întotdeauna.

 

Ce o face pe Lidia Leahu să zâmbească

Pe cea de acum zece ani în urmă ar îndruma-o să nu se încreadă în toți oamenii, căci nu toți sunt ceea ce par a fi. Spune azi, Lidia, o femeie trecută prin toate, care a dat cu fruntea de multe și a întâlnit fel și fel de situații, conjuncturi, întâmplări.

Zâmbește atunci când poate să facă ceva cu mâinile sale. Poate părea ceva simplu, dar nu este.

Atunci când de-abia îți mai poți duce paharul cu apă la gură, e un lucru măreț să poți munci ceva cu mâinile tale. Mie îmi aduce o satisfacție enormă și o mare bucurie.

Zâmbește când aude păsările ciripind, atunci când vede un copil jucăuș, când vede doi bătrânei ținându-se de mână. Mai mereu poartă zâmbet pe chip în detrimentul celeilalte emoții negative, deși are dreptul să și plângă. Fără să fie ceva deplasat, se descarcă în momente grele astfel, ca oricare dintre noi.

Mă descarc de tot ce simt că mă împovărează. Încerc să găsesc o soluție, iar atunci când consider că am ajuns la un final de drum, o iau de la capăt, dar pe un drum nou.

 

Care este misiunea sa în cadrul Asociației Abilidy

În cadrul Asociației Abilidy, Lidia Leahu simte că are responsabilitate, dar sentimentul ce planează în jurul său este cel de satisfacție. Viața cuiva se poate schimba în bine prin intermediul acțiunilor care se desfășoară în interiorul acestei organizații, iar ea este aici să întindă mâna la nevoie.

Primul proiect al asociației a fost unul online. “The Scar” conține mai bine de 20 de povești de viață. În fiecare săptămână, postam câte un articol, dorindu-mi ca oamenii care citesc acele povești să fie motivați și încurajați, să vadă cum s-au confruntat alți oameni cu nenumărate provocări și cum nu s-au dat bătuți.

„Pe drumul meu” se numește cel de al doilea proiect. Lidia invită autorități, persoane publice sau antreprenori să se așeze într-un scaun cu rotile și să parcurgă alături de ea o bucată de drum împreună. Toate acestea se întâmplă pentru a se conștientiza situația cu care se confruntă toți cei care au o problemă de sănătate și anume lipsa accesiblilizării.

Crede cu tărie că, trecând printr-o astfel de experiență, pe viitor acești oameni vor fi mai atenți și vor ține cont de necesitățile persoanelor cu dizabilități. În timp, poate li se facilitează accesul atât pe stradă, eliminând bordurile și făcând rampe, cât și în instituții.

Lidia Leahu

Un alt proiect drag pentru Lidia Leahu se adresează copiilor. Se desfășoară pe o durată mai lungă, sub forma unor seminarii susținute în școli. „Pe drumul meu, copii” are ca scop principal încurajarea copiilor de a prinde încredere mai multă în propriile forțe. Pe de altă parte, li se aduc la cunoștință diferite accidente care pot conduce ulterior la o viață în scaun rulant și ce poate însemna o dizabilitate.

 

„Alături de tine” – proiect dedicat exclusiv femeilor

Zâmbetul unei femei reflectă bunăstarea interioară. Zâmbetul autentic te ajută să stabilești o legătură strânsă cu sinele tău interior. Zâmbetul este un gest care luminează fiecare chip.

Lidia a dorit să contribuie și ea în favoarea femeilor care au demonstrat că sunt niște luptătoare și în multe momente din viața lor au uitat să se prioritizeze. S-a gândit că un răsfăț complet la salonul de beauty timp de două zile, o ținută completă cadou, o ședință foto profesionistă și o masă împreună pentru a schimba impresii, ar putea să le bucure.

M-am mai implicat în diverse proiecte și activități. Eu cred într-o schimbare, iar schimbarea aceasta pornește de la noi, de la fiecare în parte, de aceea trebuie să ne implicam și să nu stăm nepăsători.

 

Lidia Leahu – vocea din spatele emisiunilor de la radio

Nu a studiat în acest domeniu, iar gândul că ar putea lucra pe o astfel de nișă nu s-a dezvoltat de foarte mult timp. A acceptat propunerea și demonstrează zilnic că este un om devotat, un om care profită cu orice ocazie să lase un mesaj în inima oamenilor din jur.

La radio activează de aproape doi ani. A început să modereze emisiunea “SOS Sănătate și Frumusețe”, la Radio Alt FM, alături de colega sa Elena Szentesi. Apoi, a preluat și emisiunea “Tinerețea trăită altfel”, pe care o realizează singură, iar pentru o perioadă de timp a fost și realizatorul emisiunii “Alt Răsărit Matinal”, alături de un alt coleg.

La cea din urmă a renunțat, pentru că starea sa de sănătate nu îi mai permitea să se implice în atât de multe. A renunțat mai ales că expunerea zilnică pentru Lidia este un risc foarte mare în această perioadă de pandemie.

 

Lidia Leahu a transformat dizabilitatea în abilitate

Un scaun rulant este de multe ori o piedică. Oamenii te văd imperfect și nevaloros doar pentru că te deplasezi diferit față de ei. Uneori te privesc cu superioritate și îți vorbesc de parcă ai fi un rebut. Însă, mulți utilizatori de fotoliu rulant au demonstrat că sunt capabili, că au potențial și au realizat mult mai multe lucruri decât alții care se numesc „normali” sau „perfecti”. Unii utilizatori de fotoliu rulant sunt atât de ambițioși, încât au ignorat piedicile. Au făcut din scaunul rulant o rampă de lansare.

În schimb, zi de zi Lidia luptă pentru locul care i se cuvine în societate și arată că nu stă niciodată pe loc. Face lucruri pe care alții nu le fac pe picioarele lor.

Nu ocolește adevărul, nu schimbă realitatea. Nu poate spune că e ușor să fii persoană cu dizabilități în România. Este o țară nepregătită, care nu îți oferă nici măcar posibilitatea de a te descurca singur până la cumpărături.

Sunt prea multe drumuri inaccesibile, la fel și intrările unor instituții și firme.

Nici oamenii nu sunt accesibili, mărturisește Lidia. Sunt convinsă că nu de puține ori i s-a întors spatele și a auzit „Nu!” în viața sa, dar merge cu zâmbet și optimism înainte.

Lidia întoarce mulțumirile cu această ocazie pe care i-a oferit-o Elita României celor care i-au suflat în aripi, au crezut în ea și în puterea strașnică de a se înălța ori de câte ori a fost nevoie.

Au fost dăți când și-a pierdut încrederea, dar a găsit resursele necesare la timp pentru a răzbi.

A guvernat în jurul credinței și nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu. Iar atunci când a simțit că nu a mai putut, a apelat la EL.  Să o urmăm!

 

Foto Credit: Maria Daniela Radu by rednow.ro

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *