Alina Tofan

Cea mai frumoasă perioadă din viața tinerei Alina Tofan este legată de grădiniță atunci când se uita la Sailor Moon. Privea desenul animat cu atât de multă credință încât nu vedea diferențe între vise și realitate. Nici acum nu prea le deosebește, de aceea crede că este și artistă. Manifestarea viselor proprii a avut legătură cu așteptările și înclinațiile sale, dar mai presus de orice, cu cunoașterea locului în Univers. Și-a dorit cu ardoare să se transforme într-o resursă pentru ideile sale artistice și să nu se rătăcească din greșeală pe un altfel de drum.

 

Arta este cadrul în care se simte cea mai aproape de ființa sa. Actoria este baza și identitatea sa.

Misterul creației l-a descoperit singură, cu timpul. A fost selectată pentru a fi în trupa de teatru din liceu, iar în acel moment a făcut pariul vieții cu ea însăși. Și-a spus că dacă va fi acceptată, va deveni actriță, ceea ce s-a și întâmplat.

Primul său serviciu a venit în urma câștigării bursei Europa FM. Radioul ocupă un loc important în viața Alinei. A capătat de-a lungul anilor experiență diferită și în acest domeniu, de la reporterie, la producție și butoane, la emisiune live zilnic. Cel mai bine, însă, îi stă pe scenă.

În momentul prezent, își dorește să se dezvolte atât ca artistă, cât și ca manager cultural. Să se implice în multe proiecte relevante este obiectivul său.

 

Alina Tofan își descrie drumul profesional

Prima experiență cu scena a avut-o când era mică, la Palatul Copiilor din Bacău. Apoi, a purtat gândul că va fi jurnalist. I-a fost stinsă ideea în liceu, atunci când a simțit că teatrul o va împlini și îi va hrăni sufletul.

În liceu am făcut teatru și am ales să fac asta pentru că altfel nu mi-am imaginat. Mi-am dorit să fac de toate, să călătoresc cu spectacole și tot ce implică viața de artist, care are boemia și farmecul ei.

A absolvit UNATC – Facultatea de Teatru – Artele Spectacolului, actorie – 2017, clasa prof. Florin Zamfirescu, master UNATC – Facultatea de Teatru, Art-Terapie prin Teatru 2020.

Un rol deosebit în educația sa artistică îl are faptul că este membră a grupului TBA (Time Based Arts) din cadrul UNARTE, coordonat de prof. Reka Csapo Dup. A avut șansa să învețe de la dumneaei și de la Irinel Anghel cultură, metode de lucru alternative și unde a căpătat cu adevărat încredere în sine.

Succesul pentru artiști poate proveni din satisfacția creării de lucrări unice și inovatoare, astfel Alina Tofan participă în permanență la tot felul de ateliere din sfera artelor performative, uneori și din alte domenii.

Consider că un artist se dezvoltă doar atunci când este deschis să cunoască și alte medii artistice, diferite de cel din care provine. Am simțit că am crescut ca actriță mai mult făcând dans contemporan sau cochetând cu alte arte decât jucând propriu-zis. Am avut nevoie să îmi câștig libertatea interioară și încrederea în mine. Din păcate, mediul actoriei nu e mereu unul care să ofere asta.

 

Călătorie virtuală peste tot în lume, chiar pe timp de pandemie

Tânăra nu contenește să surprindă. Iubește arta performativă, formele de artă hibride și după cum declară, pe teritoriul pur al creației își găsește cel mai bine rolul. Este recunoscătoare că a fost suport și a participat în proiecte în care teatrul se face liber și creativ.

Performance Art a devenit un limbaj din ce în ce mai abordat, iar artista se identifică perfect în această zonă. Din necesitatea unei exprimări libere, deseori s-a simțit dezamăgită de orgoliile din teatru, de limitarea în gândire, de prejudecăți și de critica toxică de acolo.

Nu doar Alina Tofan ne-a frapat cu performanțele sale. La rândul său, s-a lăsat impresionată de aceste vremuri pe care le trăim cu toții.

Despre perioada pandemică mărturisește că a fost mai mult decât se aștepta. S-a îndreptat către call-uri internaționale, astfel a avut ocazia să călătorească virtual cu lucrările sale în țări la care nici nu îndrăznea să viseze.

Pentru mine, pandemia a însemnat să fac un pas în spate, să privesc cu atenție la ce am, la cât de mult înseamnă să îmi urmez instinctul, să lucrez cu coordonatele prezentului. A fost și este o perioadă înfloritoare pentru mine, cea mai bună din viața mea, în care am avut reușite profesionale care mi-au dat încredere că ceea ce fac e bine.

A conștientizat că poate lucra altfel, că își poate filma creațiile, iar video-urile să o reprezinte cu succes în galeriile și festivalurile de art performance din lume. Pandemia a prins-o cu o invitație din partea Verei Iona Papadopoulou (regizoare și art performer ce își desfășoară activitatea în Grecia și care a colaborat cu Marina Abramovic și Yoko Ono) pentru FEMALE Home Performance Art Festival.

Invitația era din scurt și participau artiști din întreaga lume, dar Alina s-a mobilizat rapid. A filmat în casa părinților săi și nu s-a sfiit să-l trimită. Feedback-ul primit, aprecierile și sentimentul că a avut o participare internațională pe nepusă masă, în plină pandemie, i-au resetat gândirea instant.

Videoperformance-ul său a purtat numele – Ritual in Time of Quarantine. A fost prezentat deja în festivaluri din întreaga lume – de la Performance Kokkenet Festival în Danemarca, la New Media Fest în Germania, Galeria 1111 în Budapesta, Uhr Ausstellung din Berlin sau galeria Plaza Skawak din Costa Rica.

A fost de asemenea selectat în festivalurile de Art Perforance Perfo RED MX (Mexic), Ex Tensao (Brazilia), sau la muzeul C.A.V. din Madrid. Video-ul poate fi văzut inclusiv în Galeria Galateca din București, iar în viitorul apropiat urmează alte și alte expuneri în întreaga lume.

 

Despre alte performanțe

Tot în această perioadă, un alt video de-al său lucrat de Adrian Bodhi (editare, montare) și Aurel Ciucur (sound-designer) a câștigat competiția organizată de Galateca și BCR (Contactless Art Wall). Astfel, lucrarea lor a ajuns în vitrină pentru săptămâni întregi.

Alina Tofan ne-a surprins și cu un rol principal într-un scurtmetraj (Sânziana The Cursed Flower – regia Florina Cărpenaru). Acest scurtmetraj a ajuns pe IMDB și a fost selecționat în mai multe competiții, printre care Boston Short Film Festival.

A avut patru premiere cu spectacole, urmează să filmeze un scurtmetraj și lista continuă, iar artista este mai mult decât recunoscătoare. Continuă să performeze, să inspire, să ridice arta la alt nivel.

Nu s-a lăsat doborâtă de glasurile care nu i-au dat credit, în special în perioada facultății, una grea și debusolantă. Nu a cerut niciodată nimic, nimănui. Tot ce face, face pentru că o împlinește.

Fiecare proiect și fiecare reprezentație este parte din ea. Nu face diferențe, în ciuda faptului că impactul și dezvoltarea cea mai mare le-a trăit anul acesta, în cadrul proiectului-manifest de intervenție culturală co-finanțat de AFCN – „PLASTIC: memorie afectivă și risipă”. Aduce contribuție atât ca artistă, cât și pe partea de management de proiect.

E proiectul în care am învățat să fiu mai generoasă cu cei din jur, dar și cu mine. E o experiență superbă, pe care îmi e greu să o descriu în cuvinte.

Ultima reprezentație în care a jucat “94 – future: life in Plastic” face parte din proiectul ”Plastic. Memorie afectivă și risipă”. Inițiatorii atrag atenția asupra crizei globale a plasticului și asupra consumului nesustenabil într-o lume devenită de unică folosință.

 

Cine este omul Alina Tofan, dincolo de scenă

Copilăria toată a fost strălucită și le este extrem de recunoscătoare părinților, surorii sale, bunicilor, unchilor, verișoarei și vecinilor, pentru că i-au creionat atât de frumos și complex universul interior.

O onorează ce a devenit. Azi, când se privește în oglindă, îi place ce vede. Regretă, în schimb, că nu este stăpână întotdeauna pe situațiile care se ivesc în calea sa și că încrederea în propria persoană o părăsește uneori.

În egală măsură, lucrează permanent cu gândurile sale, întrucât se ambiționează să depășească pe cât posibil momentele dificile. Ca orice artist, se confruntă de lipsa de oportunități de finanțare.

O întristează că banii sunt puțini, artiștii sunt mulți, iar politicile de finanțare sunt lipsite de o viziune pe termen lung. Gestionează aceste întâmplări adunând toate resursele pentru a învăța, pentru a crește și în special pentru a nu-și pierde speranța.

Alina Tofan

O face fericită muzica de orice fel, dar în special compozițiile experimentale, fiecare întâlnire cu natura, fiecare anotimp. Este fericită când simte că există armonie între minte, trup și suflet.

În ultimul timp, observă că o face fericită atunci când reușește să închege relații armonioase cu cei din jur și îi determină să lucreze între ei într-o liniște continuă.

Se mândrește cu locurile în care a fost, cu natura pe care a văzut-o, cu oamenii pe care i-a întâlnit, cu experiențele artistice pe care le are, cu muzica pe care o ascultă, cu cărțile pe care le citește, cu artiștii pe care îi admiră, cu motanul său.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *