Dragoș Cristian Gheorghe (37 de ani) este creatorul Sports Business Academy, prima școală de marketing sportiv din Europa de Est acreditată în Uniunea Europeană.
E coautor, împreună cu profesor doctor Mihaela Constantinescu, al manualului de marketing sportiv care se predă în ASE. Între 2006 și 2012 a fost manager executiv al clubului Sportul Studențesc.
Pentru proiectele sale unice din zona sportului și a marketingului sportiv a fost inclus în lucrarea „Introducere în Marketing”, de Philip Kotler si Gary Armstrong, doi dintre cei mai mari specialiști în domeniu.
Cristi a făcut parte în 2002-2003 din grupul care a fondat prima organizație studențească de marketing și publicitate, „Advice Students”, contribuind la primele evenimente dedicate studenților în acest domeniu, prin care oameni din publicitate interacționau cu mediul universitar.
Era student la ASE, la Management, iar organizația de care vorbim a devenit una dintre cele mai puternice din România pe această zonă, de marketing și publicitate. După 8-9 ani, oameni plecați din această asociație au ajuns angajați la agenții de publicitate foarte mari, pe posturi de middle și top management în marketing.
Era exact la început, abia se depuseseră actele și se strângeau oameni în echipă. A fost o chimie între noi, ne simțeam bine împreună. A apărut „Advertising Challenge”, un proiect unde au venit absolut toți liderii din publicitate, pe partea de creație, media, proprietari de agenții de publicitate și de aici pur și simplu descoperi că îți plac niște lucruri, te simți atras și începi să construiești.
Spunea pe de rost componența echipelor din LaLiga și Liga 1!
Era înnebunit din liceu de sport. Dacă îl trezeai noaptea, îți spunea pe de rost primul 11 al tuturor echipele din LaLiga și Liga I. Urmărea Champions League, ca orice tânăr căruia îi plăceau meciurile spectacol, dar mergea și pe stadioane. Și asta chiar dacă în liceu a jucat mai mult baschet.
Împreună cu un grup de prieteni atrași de fenomen, a construit un plan de marketing cu care a mers la diferite cluburi. Așa a ajuns la Sportul Studențesc. Era deja la master.
Finanțatorul clubului din Regie i-a simțit potențialul și i-a spus fără să se gândească prea mult: „Avem nevoie de niște oameni pe acest segment, tu ești potrivit aici, cum ar fi să te apuci de treabă?” Asta se întâmpla în 2006.
Terminase facultatea de Management și două programe de Master: Comunicații publice în SNSPA și Marketing strategic în ASE.
În două săptămâni, a început treaba la Sportul Studențesc. Se pare că planul arăta destul de bine.
Își propusese să atingă două zone: una de comunicare la nivel local, în perimetrul clubului, însemnând din București, și una la nivel național, cu mai multe tipuri de stakeholders: suporteri, companii, presă…
Era gândit destul de ok și la final aveam o listă de acțiuni, printre care un Reality Show cu Sportul Studențesc. Am fost la PROTV, iar răspunsul a fost corect, mi-au zis că nu este o echipă cu audiență și că nu vedeau niște linii de monetizare, corect iarăși.
Cum să-i apropii pe fotbaliști de mass media
Îi veneau continuu idei, dar în România multe dintre aceste idei erau greu de pus în practică. Propusese chiar niște emisiuni de cooking cu fotbaliști, în 2006.
Voia să creeze elemente de atașament între brand, jucător și public. Avea și o idee de apropiere a fotbaliștilor de mass media – „La o cafea cu presa” -, unde era vorba despre o întâlnire „off” între presă și fotbaliști, in ideea că aceste două părți implicate în fenomen trebuie să se cunoască într-o zona de încredere, relaxată.
Conexiunea era între stakeholders, și aici definesc așa: autorități locale, companii, suporteri și presă. Dacă jucătorul nu simte că trebuie să comunice cu publicul, atunci nu transmite nimic.
Entuziasmul era mare. Chiar i s-a reproșat în club că își depășește atribuțiile atunci când a ținut cursuri de comunicare cu fotbaliștii sau ședințe. Finanțatorul i-a reproșat că nu era treaba lui, că s-a implicat prea mult.
Exista pe atunci – spune Cristi – o zonă gri. Se considera că antrenorul este cumva subminat și într-un fel și finanțatorul se simțea subminat, pentru că ei voiau să controleze comunicarea cu sportivii.
Am simțit că le-a fost frică de faptul că ei pot pierde cumva autoritatea. Mi s-a reproșat chestia asta. Unii dintre jucători m-au luat în glumă, unii și acum când mă întâlnesc cu ei îmi spun că am făcut chestia aia care a fost foarte utilă pentru ei.
Pe vremea aceea, fotbaliștii cam fugeau de interviuri, exista o reticență, o frică de camerele de luat vederi. Problema este că nici acum mulți dintre jucători nu conștientizează că au nevoie de comunicare și de imagine. Faptul că dau interviuri după meciuri este ceva normal, dar trebuie să mergi mai departe de zona asta.
Zilele trecute, l-am văzut pe Beckham, care a participat ca endorser la premiul de Formula 1 alături de echipa Mercedes. Asta e o poziționare. El a terminat cariera de sportiv, dar comunică foarte bine.
Marii sportivi trebuie să comunice mult cu fanii
Noi avem campioni mondiali, campioni olimpici, câștigători de Cupa Campionilor Europeni la fotbal, la handbal… Nu putem să facem și noi așa ceva, să-i poziționăm pe marii noștri campioni?
Cristian Gheorghe crede că, în primul rând, totul trebuie să plece de la sportiv, el trebuie să simtă. Nu trebuie neapărat să îl solicite cineva. Când începi să trăiești în zona asta, trebuie să fii pregătit să comunici, să fii deschis, să răspunzi pe facebook etc.
Din păcate, încă nu suntem așa de pregătiți în România. Sunt patroni care nu-și doresc să vadă fotbaliști prin presă, nu vor să vadă antrenorii dând interviuri, iar lucrurile se reflectă mai departe în acțiunea de marketing și în poziționarea brandului.
Totul s-a dus în Social Media, unde poți da conținut doar prin ce înseamnă comunicare publică a echipei: jucători, oficiali, antrenori. Dacă nu ai acces la ei, ți se taie cel mai important pivot de comunicare din 2019. Nu poți doar să pui fotografii cu jucătorii echipei și cu faze din meci și un text rece. Nu mai merge!
Cei mai vizibili pe Social Media
Când am început să comunicăm pe Social Media, ni s-a părut că este foarte simplu și ieftin, poate de aceea a și crescut zona aceasta foarte mult.
Acum, este nevoie de oameni și specialiști care să fie tot timpul informați. Cristi crede că aceia care au mutat bugete în zona asta sunt vizibili pe partea de Social Media și pe marketing: CSU Craiova, FRF, CSM București, Federația de Handbal.
Din păcate, nu sunt foarte mulți, pentru că „nu mai e vorba doar de un om care are un telefon”. Dacă vrei să ai conținut, trebuie să ai un buget pentru așa ceva și o poziționare clară a brandului. Și trebuie să ai strategii.
Suntem sau nu suntem la distanță mare de ce se întâmplă afară? Cristi consideră că, dacă ne uităm la FRF, care cheltuiește bugete foarte mari, nu am putea spune că suntem departe. Dacă ne uităm la tipare de comunicare, la trend-uri, suntem la ani-lumină.
În Anglia, pentru a mări partea de engagement pe o postare, au pus o semighicitoare: Numește jucătorul care a marcat în finala cu AC Milan din anul… Lăsau puncte-puncte, pentru ca suporterii să completeze în comentarii și au creat engagement. Asta e o idee nouă pe care am văzut-o de curând și o s-o aplicăm și noi pe partea noastră de școală.
La noi, sunt încă federații anchilozate, care au bugete mici comparativ cu restul federațiilor, încă nu și-au configurat o strategie în zona asta.
Cum a apărut Sports Business Academy
Dar să trecem la marele proiect al lui Dragoș Cristian Gheorghe, Sports Business Academy. Cum s-a născut singura academie de sports business din Europa de Est?
Plecând de la conducerea clubului Sportul Studențesc, Cristi a fost cooptat în 2012 în cea mai mare companie de management sportiv din România, Sport Evolution Group (SEG). A realizat imediat că nu existau date și cifre legate de Return on Investment prin sport.
A luat-o practic de la zero. Atunci se discuta despre marketing sportiv, dar, explică interlocutorul nostru, realitatea este că la nivel global vorbim despre sport business, adică un complex mult mai mare.
Am creat, alături de Marketer Club, o organizație studențească: Școala de Marketeri în Sport. Din momentul acela, am avut 25-30 de oameni anual cu care făceam aproape toată toamna studii de caz, studii de marketing, cercetări de piață pe zona asta. Veneau numai studenți și lucram cu ei… De aici, am cooptat diverși oameni care au lucrat cu mine în companie.
O parte a rămas în piață și lucrează în poziții destul de mari acum, middle și top management în companii, dar ideea e că an de an începuseră să-și ocupe toată toamna cu acest proiect. La un moment dat, în 2015, și-au spus că, dacă tot își petreceau toamna aici, ce ar fi dacă ar face un eveniment din povestea asta?
Ușor-ușor, am construit povestea Sports Business Academy. Erau vreo 30 de oameni care păreau așa, niște ciudăței, să fii miercurea seara pe lângă Cișmigiu, la Facultatea de Sociologie, când toți erau acasă, iar noi abia începeam treaba. Ușor-ușor, grupul acela a început să se consolideze și am mai pus un an, am mai pus un an, am mai adăugat oameni…
Sports Business Academy, ambasador al Leaders in Sports, liderul evenimentelor globale pe zona de sports business
Cel mai important lucru a fost realizat în 2018, când Sports Business Academy a obținut acreditarea la nivelul Uniunii Europene. Tot atunci au fost consolidate câteva parteneriate care începuseră de câțiva ani, cu ASE, cu Universitatea de Educație Fizică și Sport.
Pe plan internațional, au reușit să semneze cu Leaders in Sports, liderul evenimentelor globale pe zona de sports business, cu evenimente în Beijing, Londra, New York și chiar Abu Dhabi. Există de asemenea un parteneriat și la Bruxelles, cu International Football Business Institute.
Cristian spune că, la început, speakerii veneau la SBA mai mult să se laude. Ușor-ușor, după patru ani, ei s-au mutat în zona de conținut, cum fondatorul academiei își dorise de la început.
Există acum prezentări de 40-50 de minute de la fiecare invitat, ceea ce înseamnă conținut de calitate. Invitații vorbesc despre un pachet, de prezentarea unui eveniment, soluțiile pe care le-au găsit, problemele cu care s-au confruntat, studii de caz etc.
În 2018, a fost finalizată și platforma de e-learning. A fost o investiție de timp și de bani consistentă, dar, pentru prima oară în România și în Europa de Est, cei care vor urma cursurile noastre vor putea de la distanță să aibă acces oricând la informații.
Dragoș Cristian Gheorghe, coautor al unui manual de ASE
Poveștile s-au ținut lanț pentru Cristian. La școala de marketing au venit în Internship studenți din Anglia.
Diferența este atât de mare între noi și ei, încât am reușit să acumulăm informație, conținut, din zona lor, studii de caz. Nu poți avea acces la ele în Europa de Est, pentru că lumea nu le scrie, iar Mihaela Constantinescu, care este profesor în ASE, undeva în 2014 a început discuția asta și mi-a zis: Cum ar fi să facem un manual de marketing sportiv?
A crezut că a fost o glumă, dar a spus, cu inconștiență: „Da, normal, facem”. A durat cam 8 luni, timp în care cei doi au adunat materiale.
Cristi recunoaște că marele merit îl are Mihaela. A fost un șoc când a văzut pe print proiectul editorial final, pentru că în urmă cu un an era doar o discuție. A ieșit un manual și până la urmă o materie care se predă și acum în anul 3 la Facultatea de marketing.
Noi suntem foarte mândri de acest manual, pentru că, dacă îl comparăm cu ce am văzut în Anglia, suntem foarte aproape. Suntem extrem de aproape, calitativ stăm foarte bine. Sunt câteva elemente pe care le vom întregi în 2019, când facem ediția a 2-a, dar calitatea lui e chiar surprinzător de bună pentru Europa de Est. Eu tot timpul fac evaluarea asta, nu mă compar cu România, ci cu Europa de Est.
Este în primul rând un manual cu studii de caz, cu cifre, pentru că în general în România oamenii, când fac studii de caz, fac niște povești interesante de PR, dar fără cifre – asta o afirmă Cristian Gheorghe.
Sistemul britanic de educație are cifre, „tocmai în ideea de a-ți cimenta și a-ți fundamenta deciziile pe zona de project management, unde vin cu lucruri clare, nu cu povești de PR”.
Sfaturi pentru un tânăr absolvent al Facultății de marketing
Ce ar trebui să facă un tânăr absolvent de facultate de marketing pentru a lucra în domeniu și pentru a avea succes? Fondatorul SBA spune că primordial este să îi placă zona asta.
Dacă vorbim de marketing sportiv, trebuie să îi placă sportul, să aibă o afinitate, altfel este imposibil. Apoi, trebuie să fie foarte bine informat, să urmărească tot ce se întâmplă afară, să se uite și în interior, să se uite și în jurul nostru.
Un exemplu dat de Cristian: Sunt foarte multe chestii pozitive la nivel de marketing sportiv în Grecia, cel puțin în fotbal, în baschet. Au și alt public. În Turcia, la fel. După aceea, trebuie să vină cu propria amprentă, adică să aibă idei și să meargă să le propună, fără frică. Unde? „Oriunde consideră că ar putea să dea plusvaloare, chiar dacă la un moment dat pare utopic. Șansa lui este chiar el”.
Sports Business Academy a reușit să strângă majoritatea proiectelor importante. BRD Năstase-Țiriac, Colour Run, McDonalds Player Escort, Sport Arena Streetball Tour, de la toate există materiale și studii de caz. Sunt 150-160 de pagini cu tot ce înseamnă procese financiare în management, marketing, dar acestea nu sunt discutate neapărat în cursuri.
Suntem focusați pe practică și pe conectivitatea între lumea sportivă și lumea reală, pentru că de multe ori poți să cazi în capcana de a sta prea mult cu capul în teorie și a crea o prăpastie între teorie și practică. Noi suntem exact partea de practică, unde oamenii spun lucruri exact așa cum se întâmplă, problemele cu care s-au confruntat. Oamenii care au terminat cursurile la noi au reușit să facă multe proiecte, adică noi cumva suntem și o zonă de antreprenoriat pe sport și ne dorim asta, și ca atare am avut studenți de anul I, anul II care au organizat evenimente, nici nu terminaseră facultatea.
Obligatoriu trebuie să existe pasiune pentru sport. În general, la SBA au venit oameni pasionați, unii care erau deja în industrie, alții care voiau să își lase amprenta, unii care erau la început. Important este că majoritatea fac proiecte astăzi.
Exemplul ungurilor: strategie națională pe sport
Ce soluții vede Cristian Gheorghe pentru redresarea și reîmprospătarea sportului românesc? Inițiatorul SBA crede că trebuie să avem o strategie națională clară pe parte de mase-sport, licee, timp liber.
Este indicat să setăm un număr de 5-6 ramuri sportive, în care să investim serios, prioritar, cum au făcut ungurii, și să aducem la nivelul anului 2019 și infrastructura.
Aici e puțin mai complicat, pentru că până la sport sunt alte zone deficitare, nu avem spitale, nu avem drumuri. Educația și cultura ar trebui să fie în același coș cu sportul. Cumva s-a creat o discrepanță, de parcă aceste trei domenii sunt certate între ele, pe când într-o societate sănătoasă și puternică ele trebuie să meargă împreună, sunt conectate. Din nefericire, în România, nu au mers niciodată împreună, nu s-au pus la masă la nicio discuție.
„Erorile statistice” Simona Halep și Cristina Neagu
România va avea un tip de performanță, pentru că și acum, după Revoluție, trăiește din niște rezultate care sunt erori statistice, cum le numește Cristian, vezi cazul Halep. România nu a investit mai nimic, nu a făcut nimic, și cu toate astea avem lider mondial la tenis! La fel și Cristina Neagu.
Simona Halep și Cristina Neagu pot fi folosite ca pivoți de comunicare în construirea unei industrii puternice, dar trebuie să existe o unitate în gândire și simțire între clasa politică, lumea sportului, suporteri și media.
Îl întreb dacă nu cumva acești sportivi ar trebui să fie plătiți ca să pornim de la ei cu imaginea, comunicarea și dezvoltarea sportului. E de acord și chiar vede un contract pe un an, doi sau trei, dar mai are o idee:
Sunt niște oameni din sport care au burse viagere și care ar fi putut să facă mai mult sau puteau fi folosiți mult mai inteligent. Cred că sunt soluții!
Așa să fie! Să găsim cele mai bune soluții pentru sport, pentru că am avut și avem talente. Totul depinde de noi.
Sursa Foto: Facebook Dragoș Cristian Gheorghe
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!