Singurul român care a ajuns în Cosmos, Dumitru Prunariu ne prezintă o experiență cu adevărat unică, dar și viața lui dinainte și de după acest eveniment.
7 zile, 20 ore și 42 minute. Atât a fost necesar pentru a schimba destinul unui om. Se întâmpla în 14 mai 1981, atunci când inginerul de aviație Dumitru Prunariu pornea spre spațiul cosmic.
38 ani mai târziu, regăsim un bărbat pentru care perspectiva globală are o însemnătate complet diferită. De acolo, de sus, conexiunile de pe Pământ sunt văzute cu totul și cu totul altfel. Cumva există o interacțiune între evenimente aparent disparate, petrecute în colțuri diferite ale Planetei. Interacțiune pe care doar cineva care a fost în spațiul cosmic o poate înțelege.
Dumitru Prunariu este un povestitor desăvârșit, așa cum o declară mulți dintre cei care l-au cunoscut. Talentul său oratoric stă la baza formării unei generații întregi de oameni de știință.
Vă invităm așadar să-l „citiți” în reportajul scris pentru Revista CARIERE, și să-l ascultați în cele ce urmează!
Iată și câteva dintre afirmațiile domnului Dumitru Prunariu, desprinse din acest interviu video:
Cum ar fi arătat viața lui Dumitru Prunariu dacă nu ar fi existat șansa de a călători în spațiu
„Probabil că mi-aș fi continuat activitatea de inginer la Intreprinderea de Construcții Aeronautice de la Brașov. Aș fi construit avioane mai mici sau mari sau elicoptere. Probabil că aș fi ajuns vreun șef de serviciu, director, probabil m-aș fi mutat la București deși opțiunile erau pentru Brașov deoarece acolo sunt născut, acolo îmi sunt părinții, acolo aș fi primit o locuință.
Fără să fi avut o pregătire de bază inginerească, fără să fi cunoscut foarte bine Planeta, să fi făcut multă geografie care mi-a plăcut, fără să fi învățat câteva lucruri despre geopolitica pământului, nu puteam să am o astfel de viziune doar pentru că am privit Pământul de sus.”
Calitățile unui cosmonaut – o profesie care înseamnă interdisciplinaritate
„În primul rând, selecționările pentru candidați cosmonauți sunt foarte riguroase. Lasă să intre în acest grup exclusivist oameni cu anumite calități native. Trebuie să ai o sănătate bună, studii superioare și dacă se poate o specializare într-un anumit domeniu în care vei efectua experimente în spatiul cosmic. De asemenea, o capacitate de asimilare destul de mare.
Să ai un autocontrol foarte puternic, pentru că sunt situații deosebite cărora trebuie să le faci față, în care trebuie să acționezi și să nu te pierzi.
Capacitatea de sacrificiu trebuie să existe la cosmonauți. Ei știu că pleacă într-o aventură umană unică, într-o aventură științifică deosebită, dar în același timp au undeva în subconștient posibilitatea de neîntoarcere din spațiul cosmic. Până în prezent cam 4.5% din cei care au fost lansați în Cosmos au murit in misiune. Este un procent mare.”
Cum ar putea să arate o „colonie” undeva în spațiul cosmic
„Indiferent unde va fi instalată o astfel de colonie, ea va fi supusă unor elemente cosmice nefavorabile vieții.
Omul se va transforma. Omul trebuie să rămână într-o astfel de colonie atâta timp cât sănătatea lui nu este deteriorată suficient încât să nu mai facă față reîntoarcerii pe Pământ.
În condiții de gravitație scăzută se produce o decalcifiere, o demineralizare a oaselor cam de 1% pe lună. O medie care, la persoanele în vârstă se produce cam la un an.”
Cum s-a transformat omul Dumitru Prunariu după această experiență
„În 1981, poate nu mă uitam cu aceiași ochi calzi, apropiați, la semenii mei. Înțelegi totuși că omul care trece prin niște situații extrem de riscante, la limită, ajunge să iubească mult mai mult viața, pe semenii lui, să se gândească mult mai mult la viitorul omenirii în general, prin oameni pregătiți, prin oameni de calitate, prin oameni sufletiști.
Simt că nu pot să fac rău cuiva. Intenționat niciodată nu am făcut cuiva rău. După ce zbori în Cosmos, îți dai seama că ceea ce trebuie să faci este să aduci binele, înțelegerea dacă se poate.
Cosmosul este supus unor forțe care caută să regleze și să echilibreze totul în univers. Dacă faci prea mult rău, trebuie să faci undeva și prea mult bine pentru a se echilibra. Noi în general ca umanitate, ca grupuri de interese, facem foarte mult rău Pământului și multora de pe Pământ. Undeva aceste lucruri se vor echilibra, dar poate nu în următorii zece, o sută de ani.”
Educația, astăzi
„Din păcate, vedem un proces anacronic care se petrece la noi față de ceea ce se promovează în lume. Sunt societăți care promovează intens matematica, fizica. Mai ales în țările dezvoltate, care înțeleg că fără oameni cu capacități de a dezvolta în continuare știința, producția, nu au economie.
Matematica te învață un anumit mod de structurare a gândirii, necesar în orice faci în viitor.
La noi, școala a ajuns să reducă anumite elemente de la anumite materii la informații disparate. Nu se mai leagă între ele. Copiii nu mai înțeleg un proces. Ei învață anumite elemente dar nu reușesc să le lege între ele. La școală trebuie sa înveți cum să cauți informația și să o utilizezi, nu sa ți se introducă o anumită informație în cap și cu asta basta.”
Sensul vieții pentru un om care a fost în spațiul cosmic
„Contează foarte mult ce lași în urmă. Deci, construiește pentru alții, lucruri care să le folosească altor generații. Pentru tine ai construit. Nu e vorba neapărat de lucruri materiale, ci de lucruri spirituale, de cunoștințe transmise, de instituții pe care le marchezi într-un fel. Toate acestea reprezintă de acum un scop în sine pentru mine.
Ce le-aș recomanda tinerilor este să încerce să aibă un scop binedefinit în viață. Să-și urmeze visul.”
Interviul cu domnul Dumitru Prunariu a fost realizat de către Daniela Palade Teodorescu, Redactor-Șef Revista CARIERE
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!