Elisabeta Lipă

Sunt puține domenii în care un român să fie Number One la nivel global, dar atunci când se întâmplă așa ceva, este evident că avem de-a face cu un adevărat fenomen. La fel cum Nadia Comăneci a rămas etalonul perfecțiunii în gimnastică, Elisabeta Lipă este întruchiparea performanței absolute în canotaj.

 

Desemnată „Canotoarea secolului XX”, Elisabeta Lipă este cea mai galonată reprezentantă a sportului cu vâsle în istoria Jocurilor Olimpice, cu cinci medalii de aur, două de argint și una de bronz, obținute pe o perioadă de 20 de ani. În plus, cea alintată Uța de colegele de barcă a mai cucerit un aur, de opt ori argintul și patru medalii de bronz la Campionatele Mondiale.

Născută pe 26 octombrie 1964 în localitatea Siret, județul Suceava, Elisabeta Oleniuc, devenită Lipă după căsătorie, ar fi putut avea o carieră și în baschet, sportul pe care l-a practicat până în primul trimestru al clasei a zecea a Liceului Mihai Eminescu din Botoșani. Atunci, s-a produs acel scurtcircuit care a deturnat-o spre canotaj, disciplină despre care Elisabeta habar nu avea atunci.

Astfel, în urma unei selecții naționale în 1980, a ajuns la clubul Olimpia, unde canotajul i-a fost prezentat drept un sport mirific.

Apă, soare, bărci lungi, ascuțite. Mi-am zis: cred că aici e de mine, că prea frumos sună. Așa am ajuns pe 10 ianuarie, când a început trimestrul al doilea, în București.

Numai că de la descrierea idilică la realitatea imediată a fost o cale destul de lungă.

Eu am prins perioada de iarnă, când antrenamentele le-am început în parcul de la 23 August și era cu totul altceva decât ce îmi povestise antrenoarea mea. După vreo trei luni, i-am zis: asta nu e de mine, m-ați mințit, nu e ce mi-ați spus. Și m-a convins, spunându-mi că în România, nu avem condiții să vâslim iarna pe apă, dar că, după ce va fi mai cald, vom ieși pe apă și totul va fi conform descrierii ei.

 

Ciocolata, prima motivație a unei mari campioane

Elisabeta Lipă a avut încredere în cuvântul antrenoarei sale și a învățat să vâslească pe baraj, într-un cantonament la Râmnicu Vâlcea. La scurt timp, a participat la primul său concurs, la Timișoara, după doar trei luni de canotaj.

Era o perioadă foarte aglomerată pentru Uța, care dimineața mergea la școală, iar după-amiaza, la antrenament, pe lacul Herăstrău. Totul culmina duminica, zi în care își măsura forțele cu alți copii.

Erau mulți copii de la multe cluburi atunci pe Herăstrău: Dinamo, Metalul, Voința, Steaua, CS 1, Triumf și abia așteptam weekend-urile să ne întrecem. Bucuria era și mai mare când câștigai, pentru că primeai cadou o șapcă, o ciocolată și asta era motivația noastră de a merge mai departe.

Calitățile deosebite au ajutat-o pe Elisabeta Lipă să ajungă după numai un an în lotul de senioare, deși era încă la vârsta junioratului. Abia mai târziu a înțeles cât de mare a putut să fie, deși încă era mică…

La 19 ani, la patru ani după ce a urcat pentru prima dată într-o barcă de canotaj, Uța devenea campioană olimpică pentru prima oară, la Los Angeles, în proba de dublu vâsle. Astfel, începea dominația pe apele olimpice ale celei mai valoroase și mai longevive sportive din istoria canotajului.

Iubesc absolut toate Olimpiadele la care am participat. Pentru fiecare, am amintiri frumoase, dar cea mai dragă sufletului meu este cea din 1984, de la Los Angeles. Eram foarte tânără, eram pentru prima dată participantă la Jocurile Olimpice și am fost singura țară comunistă participantă la acea ediție și mi s-a acordat mult mai multă atenție decât celorlalți participanți. A fost ceva ieșit din comun pentru mine.

 

Elisabeta Lipă a primit un sfert de Dacie pentru primul aur olimpic

În ciuda acelei performanțe extraordinare, Elisabeta Lipă a trebuit să aștepte un an pentru a fi recompensată de statul român cu 20 de mii de lei, echivalentul unui sfert de Dacie. Însă, Uța s-a simțit privilegiată și în timpul regimului Ceaușescu, și după Revoluție.

Dacă aveai valoare și aveai în spate un club cu putere financiară, nu se putea să nu îți ofere un apartament. Se compensa. După ’89, au apărut alte stimulente financiare, dar nici înainte nu eram neglijați pentru că statul și cluburile aveau cumva grijă de noi.

 

Talent, muncă, fizic, ingredientele necesare pentru a rămâne 20 de ani în vârf

Timp de două decenii la cel mai înalt nivel, Elisabeta Lipă a strălucit la șase ediții ale Jocurilor Olimpice datorită unei longevități incredibile. Însă, marea campioană a canotajului mondial spune că nu există un secret magic în această hegemonie fără precedent și extrem de greu de egalat în viitor.

În primul rând, este dorința, apoi voința. Nici eu nu mi-am propus atunci când m-am apucat de canotaj să particip la șase ediții ale Jocurilor Olimpice. Pur și simplu, m-a ajutat și Mama Natură, făcându-mă cu un fizic pe măsură, talent cât carul și muncă cât cuprinde!

Elisabeta Lipă

O altă particularitate în succesul Elisabetei Lipă o constituie diversitatea. A cucerit medalii în patru probe distincte ale canotajului: dublu vâsle, (aur la Los Angeles 1984, argint la Seul 1988 și Barcelona 1992); simplu (aur la Barcelona); patru vâsle (bronz la Seul) și, bineînțeles, în echipajul de 8+1 (aur la Atlanta 1996, Sydney 2000 și Atena 2004).

Toate medaliile sunt frumoase, dar cele mai frumoase sentimente trăite de mine au fost în barca de 8+1. Când ai o echipă adevărată, trăiești niște sentimente unice! Cantonamentul este prima ta familie, iar familia ta adevărată trece pe locul doi. Într-o săptămână, stai cinci zile și jumătate în cantonament și una și jumătate acasă. Aici, se leagă prietenii pe vecie, aici înveți să dăruiești, să ajuți, să cunoști greutățile și bucuriile, și când acasă, te lovești de unele probleme, înveți să treci mai ușor peste ele.

 

Performerul de ieri, protectorul campionilor de mâine

La patru ani după retragerea din activitate, în 2004, Elisabeta Lipă a fost distinsă cu Medalia Thomas Keller, denumită după fostul președinte al Federației Internaționale de Canotaj, între 1958 și 1989, și care se acordă la capătul unei cariere excepționale în sportul cu vâsle.

Astăzi, din rolul de șef al canotajului românesc, încearcă să ne readucă în top prin noua generație de sportivi, pe care o păstorește cu grijă.

Ca președinte de federație, vreau să cred că, de la o ediție la alta a Jocurilor Olimpice, vom reveni în vârf. Am speranțe mari în generația actuală pentru că este una de excepție, sunt niște copii foarte motivați și dornici de performanță, iar asta se vede în performanțele lor. Mă lupt pentru problemele lor, încerc să le ofer tot ce este nevoie atunci când sunt în pregătire, și sper să ne calce pe urme.

Din postura de conducător de federație, dar, mai ales, de fostă mare campioană, Elisabeta Lipă îi îndeamnă pe părinți să își trimită copiii spre sport, dar mai ales spre canotaj. Beneficiile practicării sportului sunt evidente, dezvoltând armonios corpul, iar în cazul obținerii unor performanțe importante, răsplata este pe măsură.

Mai mult, Federația Română de Canotaj asigură casa și masa sportivilor și se ocupă și de educația copiilor, ajutându-i să își termine școala și chiar să urmeze cursurile unei facultăți.

Aria de selecție a mai scăzut ca vârstă, astfel că un copil poate merge la canotaj încă de la 13-14 ani, cu condiția de a se înscrie în limitele de înălțime: fetele, minimum 1,78 metri, iar băieții, 1,85-1,90 metri.

Elisabeta Lipă

Cvintuplă campioană olimpică, fost ministru al Tineretului și Sportului, vicepreședinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, fost președinte al Clubului Sportiv Dinamo, cetățean de onoare al orașului natal, Siret, desemnată cea mai bună canotoare a secolului XX și președinte al Federației Române de Canotaj. Sunt cele mai importante borne ale unui CV cu adevărat impresionant pe care îl deține Elisabeta Lipă, o performeră și după ieșirea în glorie de pe apele olimpice.

Privind în urmă, sunt foarte mândră de performanțele mele. Dumnezeu nu poate să îți dea de toate și, uneori, trebuie să alegi. Poate singura mea neîmplinire este că mi-a dat un băiat, dar nu mi-a dat și o fată. Dar nu poți să le ai pe toate în viață.

Chiar și așa, Elisabeta Lipă a avut aproape totul. Pentru că, dincolo de talentul său, a muncit din greu pentru fiecare realizare.

surse foto: Facebook.com, WorldRowing.com, StiriBotosani.ro

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *