Fero Egyed, meșterul popular care a intrat în Muzeul Rockului

Fero Egyed s-a născut în Finiș, lângă Beiuș, locuiește la Parhida și este unul din oamenii care iubește natura și arta, deopotrivă. Este un orădean pe care mai toți îl cunosc de prin Târgurile Meșterilor Populari din țară și din Oradea. De pe la Muzeul Național al Satului, sau festivaluri dacice. Un bărbat înalt, mereu zâmbitor, cu păr creț, prins în coadă și purtând cămeșe tradițională.

 

Deși drumurile noastre s-au intersectat în tinerețe prin Oradea, învârtindu-ne amândoi cam prin aceleași rockoteci și străzi, eu l-am cunoscut pe Fero la un târg popular. Și nu față în față, ci virtual. Apoi, l-am abordat personal, deoarece noi orădenii avem un fel al nostru de a ne regăsi și, după ce am depănat ore în șir amintiri, l-am rugat să îmi vorbească despre pasiunea sa, care l-a făcut cunoscut și remarcat, iar el nu a ezitat să îmi povestească.

Fero Egyed a fost pasionat încă din tinerețe de rock. Drept pentru care are și o colecție impresionantă de radiouri cu lămpi şi aparatură electronică folosită de formaţiile rock în anii ’70-’80.

A și cântat chitară și voce într-o formație, până la 27 de ani și uneori, mai cântă și astăzi. Nu depănăm amintiri despre acele timpuri, deoarece în sufletul fiecăruia sunt răni încă deschise, care este bine să nu le deschidem. Un sanctuar al prieteniilor vechi!

Cert este că Fero, la un moment dat, s-a plictisit. Și ce turnură specială avea să îi rezerve viitorul?!

Mergeam în excursii la munte, iar seara lângă foc erau chitări și lumea cânta cu vocea, dar lipsea ceva de acolo, o tobă. Am mers la king art, dar toate tobele de acolo erau făcute la duzină. Aveau sunet artificial și imitație din piele. Așa că, am decis să nu cumpăr și am mers la țară, la un unchi de al meu, care mă ajuta mereu în toate ideile mele. Foarte mult m-a ajutat acest om în toate lucrările mele, iar eu îi sunt recunoscător pentru acest lucru. Am confecționat cu el la o forjă improvizată din foaie de arc de aro, 2 dălți imense cu care am scobit niște butuci pentru tobe. Așa au luat naștere primele tobe, care de altfel, au ieșit super fain.

 

Tobe, tulnice, fluiere, caval și drâmbă

Și de la tobe la meșterul de acum, nu a fost decât un pas. Un pas pe care Fero Egyed l-a făcut cu inima, din pasiune, cu multă migală și muncă. Fiind și auto didact, el a reușit să prindă din zbor, mai toată migala acestei arte străvechi.

A fost nevoie doar să repare un tulnic nefuncțional și plin de crăpături, ca apoi să înceapă să le confecționeze pe ale lui. Și le confecționa în așa fel încât, fiecare tulnic suna diferit. Avea alt sunet, altă rezonanță. Și era mândru! Era mândru de fiecare tulnic, pe care îl privea ca pe un copil al său.

Video realizat de Miry Here

Am povestit formației Riff din Sibiu despre pasiunea mea și m-au invitat cu instrumentele în Sibiu la un festival de artă neconvențională. Acolo s-a întâmplat și boom-ul! După acest târg, am fost invitat la foarte multe târguri de meșteri populari, în diverse zone ale țării. La aceste târguri, am cunoscut mai mulți meșteri populari bătrâni, oameni absolut deosebiți, care cunoșteau secrete ale unor meșteșuguri unice. Mulți s-au dus, iar odată cu ei, s-a dus și meșteșugul, deoarece nu au avut ucenici. Mulți tineri, din păcate, nu vor să învețe meșteșuguri pentru că nu le consideră profitabile. Aici le dau dreptate, dar nu totul în viață se rezumă la bani! Satisfacția spirituală este mult mai importantă decât banii! Erau multe produse autentice, se vedea urma mâinilor pe fiecare produs. Fiecare ieșire de a mea la câte un târg era un eveniment deosebit.

Fero ne spune că a avut instrumente pe care le-a cărat ani de zile pe la târguri cu el, dar nu a reușit să le vândă, astfel că, le-a făcut cadou la prieteni, însă, nu s-a dat bătut!

Nu a reușit să trăiască din confecționarea și vânzarea de instrumente tradiționale. Nu îl întreb din ce, deoarece este o fire de artist și tot ce ține de el, impune o anume tăcere, când nu dorește să intre în amănunte. Bănuiesc însă, că indiferent de ceea ce face, nu va sta departe de muzică și de instrumentele de suflat arhaice.

Fero cântă cu putere și sensibilitate la orice instrument: fluier, caval, tulnic, corn de bivol, buhai sau drâmbă. Să îl auzi, e ca și cum ai imita foșneul frunzelor, scrâșnetul munților, plânsul pământului. De altfel, el are și o semnficație de suflet, aparte, pentru fiecare instrument.

Instrumentul său preferat este drâmba. Se vede și se simte asta, de departe! E ca un sunet din alte lumi, un țipăt și un dans. Trebuie să o simți ca să o înțelegi!

 

Fero Egyed a fost numit „omul muzeu de rock”

Puțini știu că la Casa de Cultură a Studenților din București, se află Arhiva Muzeul Rock din România, loc prin care au trecut milioane de tineri: dirijori, soliști, DJ, trupe, etc

În lipsa unui spațiu instituționalizat în care să-și găsească reflectarea fenomenul (românesc) rock-folk-jazz, Casa de Cultură a Studenților București s-a alăturat platformei muzeale private PostModernism Museum și lui Doru Ionescu, realizatorul emisiunilor „Remix” şi „Timpul chitarelor” de la Televiziunea Română în inițiativa de a realiza Muzeul Rockului din România – o arhivă digitală interactivă online, flexibilă și accesibilă, de pe orice device și de oriunde.

Fero cântă din nou rock, metal cu reprize ethno. Pe 21 Noiembrie 2020, va avea loc un concert cu intrare liberă, la Hole Pub.

Cuvânt de încheiere

Fero Egyed este mai mult decât un exemplu de om frumos. Este un exemplu de Român frumos. Un Român mai român decât mulți alții. Un om care a înțeles că rădăcinile și tradițiile sunt mai importante decât banul, deoarece ele ne-au clădit și format ca popor.

Fero este exemplul acela de stoicism, care oricât de greu i-a fost, nu s-a lăsat! Nu a renunțat la visurile sale, la pasiunile sale și cu pași mici sau mai mari, a mers înainte. Nu s-a dat bătut! Și iată, a reușit să iasă în față. În fața voastră a tuturor!

Rockul nu naște întotdeauna extreme, dar este alcătuit din oameni sensibili, calzi și umani. Cel puțin, rockerii pe care eu îi cunosc, și cunosc câțiva. Toți au fost așa. Oameni implicați și empatici! Poate și pentru că, această formă de muzică este cea mai solicitantă. Nu se poate prelucra. Este bazată pe emoții pure. De aia, merge uneori mână în mână cu instrumentele arhaice!

Nu pentru că este orădean, deși, recunosc că asta mă face să mă umflu un pic în pene, dar pentru că este un meșter priceput, Fero merită să fie promovat, căutat și dat mai departe. Instrumentele arhaice sunt bucăți vii din zestrea noastră ca entitate românească și ar fi păcat să le lăsăm pierdute!

Mult succes Fero în tot ceea ce îți dorești și tot ceea ce îți dorești, să ți se împlinească! Și fie să vină cât mai mulți pe la tine să le dai din pălinca ta, iar ei să aducă slana și ceapa! Restul, va fi poveste!