Florin Caramavrov

Pe Florin Caramavrov, pasionații de sport îl cunosc în special datorită intervențiilor sale din Prosport. De câțiva ani deja, se concentrează pe analize consistente și promovarea sportivilor de calitate, pe caramavrov.ro sau sportescu.ro. Iar din martie 2019, scrie și în Elita României!

 

Născut la 15 noiembrie 1970 în Călărași, Florin Caramavrov a trăit din plin viața la curte. A copilărit într-o casă cu câini și pisici, cu pompă în curte la care se spăla vara cu apă rece, pe vremea când perele erau cât pumnul, cireșele roșii-negre și dulci, iar caisele galbene și aromate…

Micul Florin juca fotbal mai mereu. În praf, pe caniculă, pe ploaie, gheață sau zăpadă. Alerga de dimineața până seara pe maidane, un soi de libertate a copilăriei pe care nu prea o mai găsești în zilele noastre…

Când era însă în casă, își făcea timp să și citească. Ion Creangă, Jules Verne, mai târziu Camil Petrescu, Marin Preda, Slavici sau Rebreanu. În adolescență, nu avea cum să îl rateze pe Mircea Eliade.

Un băiat așadar citit, mândru de părinții lui, niște oameni simpli care l-au crescut cu exemplul bunului simț și al respectului.

Am avut o doamnă învățătoare severă, doamna Cârmiș, dar care făcea „carte” și care mi-a dat cărți să citesc, pentru că a văzut că-mi place. Apoi, o doamnă de limba română, doamna Rusnac, cu care am învățat gramatică. Și, în liceu, pe domnul profesor Rădulescu, omul care m-a făcut să iubesc și mai mult scriitorii români, prin modul lui de predare calm și blând, dar și datorită momentelor extraordinare de lectură pe care ni le oferea.

 

Frica de șerpi și pasiunea pentru fotbal

În școala generală am fost de două ori la Cenaclul Flacăra și am rămas impresionat de atmosfera de acolo. Într-a cincea, am fost într-o tabără pe Insula Păcuiul lui Soare, unde am văzut colegii de-a opta cum se jucau cu șerpii de baltă după ce le scoteau dinții cu o batistă. De atunci, mi-e frică de șerpi.

În paralel, Florin continua să joace fotbal, dar și să îi urmărească pe cei care vorbeau sau scriau despre sportul rege. Își amintește cum, în timpul Mondialului din 1982 din Spania, și-a copiat într-un caiet toate cronicile de meci apărute în Sportul românesc. Probabil că acele texte scrise de mână l-au ajutat să „fure” un pic de meserie de la marii cronicari ai vremii.

Îmi spune câteva nume pe care le admira enorm – Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Mircea M. Ionescu, Laurențiu Dumitrescu, apoi Ion Cupen sau scriitorul Radu Cosașu.

Se uita la meciuri la bulgari, că doar așa se puteau vedea la TV. Asculta Divizia A la radio, în emisiunea Minut cu minut sau Minut cu Minoiu, fascinat de vocile lui Sebastian Domozină sau Teoharie Coca Cosma. Și își spunea că el, Florin Caramavrov, va fi acolo, într-o zi, alături de toate aceste nume de excepție!

 

Cum a ajuns Florin Caramavrov jurnalist sportiv

Anii au trecut, România a intrat în tranziție, iar Florin Caramavrov începea să descopere Bucureștiul. Patru ani de ASE, trei de TCM la Politehnică, iar în timpul liber – sport, sport și iarăși sport!

O prietenă din facultate a mers la un chef organizat de băieții de la Fotbal Plus și le-a spus celor de acolo că sunt pasionat de sport. Am ajuns în redacția lor după câteva zile și am rămas, timid, câteva luni. Am început să scriu cronici de meci, știri, traduceri din L’Equipe. Câștigam cât să-mi iau o merdenea și să beau 3 beri, dar era plăcut, o atmosferă boemă, deplasări în țară la meciuri. Era noiembrie 1993, am prins apoi la ei Mondialul din 1994 și de atunci scriu sport în fiecare zi.

Fotbal Plus a fost block-start-ul său. Cu timpul, a bifat toate marile redacții de sport din România – Sportul Românesc, Gazeta Sporturilor, Prosport. A învățat jurnalism de la Ioanițoaia sau Țopescu și a bătut țara în lung și-n lat, realizând cronici pentru meciuri de toate nivelurile.

După 25 ani de jurnalism, Florin Caramavrov încă scrie zilnic și o face cu emoție în taste. Este în măsură să le recomande același lucru celor care vor să îmbrățișeze această profesie. Să simtă ce scriu și să citească foarte mult, dacă se poate minim 4 cărți pe lună.

Florin Caramavrov

În tot acest timp, s-a remarcat prin faptul că a taxat mereu derapajele oamenilor certați cu legea. S-a demonstrat că a avut dreptate, dovadă că personaje ca Gigi sau frații Becali, Marian Iancu, Mihai Stoica sau Cristi Borcea au ajuns la pușcărie.

Mă pot mândri cu respectul oamenilor din sport și al cititorilor, ei considerându-mă un jurnalist echidistant și care are curajul să-și spună părerea franc, indiferent de personaj sau de situație.

 

Jurnalist independent din 2014

Deși nu mai semnează condica zilnică la Prosport, Florin Caramavrov continuă să redacteze articole și analize pentru ei. Este de asemenea invitat săptămânal la televiziunea ProX și la emisiunea Prosport Live și oferă ponturi pentru pariori, pe platforma PariuriX.com

Întotdeauna mi-am dorit să schimb mentalități, să arăt ce e bun, să critic ce e rău în sport. Acum, încerc să găsesc pozitivul în sport, pentru că suntem prea negativiști, iar eu vreau să mă schimb, așa cum ar fi bine să ne schimbăm cu toții. Să privim totul mai detașat, să vedem frumosul și performanța de lângă noi. Să ne apreciem elitele.

Tocmai de aceea, pe blogul său promovează sportivii adevărați și îi pune la colț pe nesimțiții din sport. Împreună cu prietenul Edi Tecșan gestionează site-ul SPORTescu, unde scrie numai despre sportul curat și adevărat, despre sportivii de elită și de perspectivă.

Florin Caramavrov

Florin Caramavrov și Edi Tecșan, la lansarea SPORTescu

Ambele platforme își construiesc un spațiu frumos în media online. Încet, pentru că marile mase încă vor scandaluri, dar sigur, pentru că, eu știu foarte bine, există un public de nișă, în creștere, care preferă articole de calitate.

 

Florin Caramavrov: „Îmi place ideea de a scrie despre oameni de elită!”

Așa se auto-caracterizează Florin, în pagina de prezentare a autorilor Elita României. Nici nu putea fi altfel, având în vedere direcția celorlalte două site-uri din portofoliul său.

Senzația mea este că Florin Caramavrov a acceptat invitația de a scrie alături de noi, deoarece aici se poate remarca și altfel decât în ultimii 25 ani. Prin propunerile de subiecte pe care mi le face, observ cum, ușor-ușor, iese de sub pălăria sportului și îmbrățișează noi direcții.

Să nu mă înțelegeți greșit. A scris și va mai scrie despre oameni de sport pentru Elita României. Îmi spune că e tare mândru de primul său interviu-video cu Gabriela Szabo. Se bucură că poate scoate în evidență aspecte care nu s-au mai evidențiat demult, sau poate niciodată, despre performeri mai vechi sau mai noi.

În aceeași măsură însă, are șansa să arate public că mai sunt și alte lucruri importante, în viața lui și nu numai. Că este capabil să provoace dialoguri de excepție și pe alte teme, așa cum a făcut de exemplu cu scriitorul Radu Paraschivescu.

Acum vreau să-mi fac, împreună cu soția mea, o căsuță într-o livadă de cireși, unde să respir aer curat și să citesc mult, pentru că am rămas în urmă din cauza vremurilor pe care le trăim și a vieții ăsteia tumultoase. Îmi place să călătoresc, să stau în natură, să privesc peisaje la munte, să merg pe jos, să ascult muzică bună, să beau o bere cu prietenii. Îmi place să mă uit la tenis și la handbal, sunt mare fan Simona Halep. Aș vrea să mai spun că familia mea este cea mai mare realizare a vieții mele. E extraordinar să primești și să oferi iubire în fiecare zi.

Nu pot decât să-mi doresc decât ca, împreună, să provocăm acea schimbare de mentalitate de care vorbim amândoi. Cred că nu greșesc când afirm asta, în numele amândurora.

Nu există satisfacție mai mare decât să știm că viața unui om s-a schimbat pentru că a citit o afirmație a unui personaj de elită, provocată de noi!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *