A scris o filă de istorie pentru România, fiind singurul designer cu apariții în revistele VOGUE și GQ. Florin Dobre este un om simplu, cu defecte și calități, cu așteptări și regrete. A avut ambiții mari, iar soarta a fost darnică cu el.
Anul acesta se împlinesc 11 ani de la prima colecție lansată de designerul Florin Dobre
În acești 11 ani a reușit să atragă atenția celor de la <Le Figaro> și <Le Monde>, după o excepțională prezentare în Paris în anul 2013. Acea prezentare a atras atenția celor din modă, motiv pentru care un an mai târziu a primit invitația de a prezenta în centrul „urban” al Londrei, în cel mai creativ cartier al artiștilor. Galeria Red Gallery devine gazda primului designer român care apare în cele mai mari reviste de modă ale lumii, Vogue și GQ.
Au urmat alte 10 apariții în celebra revistă britanică GQ care actualizează sezon de sezon marca Florin Dobre în rândul marilor case de modă ale lumii.
Sunt un om optimist dar realizările acestei scurte cariere sunt mult peste așteptările mele.
De asemenea, Florin Dobre a apărut pe prima pagină Le Figaro pe secțiunea cultural, atunci când însuși redactorul șef al ziarului a scris personal despre un român la Paris. Totodată, o echipă a celebrului ziar Le Monde l-a preluat chiar de la aeroport pentru o filmare de câteva zile și publicarea unui documentar.
Florin Dobre, profesorul de sport transformat în designer
A copilărit pe malul mării, apoi a luat calea capitalei. Pentru el, Constanța rămâne orașul viselor sale, locul unde a înțeles sensul adevăratei libertăți
Crescut în noile cartiere de beton, reprezint generația cu cheia la gât, iar eu am evadat într-un infinit…în infinitul mării la al cărui capăt încă nu am ajuns și în infinitul imaginației copilului liber care colindă portul și puținele cinematografe ale orașului, cu ale sale filme modeste în care evadăm spre lumi paralele. Eram mic și plăcut de mai toată lumea: puțin isteț, puțin frumos, puțin talentat și foarte cuminte. Într-o vară s-a deschis, în parc Teatrul Soveja, iar asta a avut un mare impact asupra mea. Fiind anii ’80, România era în vârful căderii ei, iar micul Florin beneficia de spectacole „gratuite” seară de seară. De la revistă la drama la concursuri de Miss Litoral. Nu am ratat nimic, ani de zile, probabil până când capul meu nu mai avea loc printre gratiile generoase ale teatrului.
La finalul anilor 80 își petrecea două săptămâni din vacanța de vară în capitală. Era fascinat de arhitectura Bucureștiului, îi plăceau zgomotul, străzile impunătoare și marile cinematografe ale capitalei.
A terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport și a jucat fotbal cam 15 ani. Tot în acest timp a ales să facă și haine. Era prin 1998 când a primit o mașină de cusut la care urma să coase vreme de aproape 10 ani.
Procesul de dezrădăcinare pentru Florin Dobre a fost lent și pus în practică prea târziu, crede designerul.
La Revoluția din 1989 aveam 14 ani, iar eu am crescut odată cu schimbarea României, am trăit-o, am gustat-o și am înțeles-o în adevăratul ei sens. Mutarea în București a fost ușoară, eu fiind deja obișnuit cu orașul, însă a fost târzie, foarte târzie. Copilul Florin ajunsese la maturitate. Era un bărbat de 30 de ani, ratat la vârstă. Practic așa am luat decizia de a mă muta în capitală.
În 2006, proaspătul bucureștean a decis să își acorde 3 ani în domeniul modei, cu promisiunea ca în cazul unui eșec, să se întoarcă acasă și să fie profesor de sport, indiferent de satul în care ar fi fost repartizat. A decis atunci să își asume promisiunea și destinul. După exact 3 ani, în micul său atelier din cartierul Aviatorilor pășea un anume Philippe Guilet, cel care avea să îi schimbe viața pentru totdeauna.
Crezul – motto-ul pe care îl spune în fiecare zi
Florin Dobre a dat tonul în materie de modă, atitudine și aspect masculin și mulți îi solicită să fie și cel care va da tonul învățării unei vieți cu frica celui de Sus.
În 15 ani de când este în București, a reușit să imprime anumite tipare ale bărbatului contemporan și nu numai, însă pentru el, zona spirituală este una aparte:
Dacă inviți 500 de oameni la o petrecere, vin 200, însă dacă îi inviți duminică la slujba s-ar putea să vină doar unul. Bun și unul dar este o misiune grea cu multe ispite, cu minți înverșunate, tipare create de diferite trenduri, impuse, schimbate din generație în generație ca nimic să nu mai semene cu nimic. Oamenii să nu mai aibe un reper unic! Adevărul este ușor de manipulat! Eu fiind în acest domeniu și urmărindu-l în ultimii 25 de ani am înțeles cu adevărat cum o fotografie strică o generație. Deci aveți grijă unde și ce priviți, s-ar putea să fiți păcăliți.
Este așadar un om credincios, cu valori pe care nu mulți le descoperă vreodată. Acum, la vârsta maturității, Crezul este motto-ul pe care îl spune în fiecare zi.
În copilărie până spre adolescență, se ghida după citatul: „Ce ție nu îți place, altuia nu îi face”, citat care i-a prins bine în acea perioadă. Spre vârsta de 30 de ani rezona cu un nou motto: ”Să devin un om mai bun!”, convingere ce nu i-a prea ieșit, ba chiar dimpotrivă. Pentru că mergea pe o rețetă greșită, mintea, bunătatea și dragostea nu veneau rațional din inimă cu o cultură a hrănirii inimii, pas cu pas, puțin câte puțin….lucru ce l-a pus pe gânduri și l-a îndemnat la meditare și contemplare.
Credința și-a descoperit-o în urma vizitei făcute la mănăstirea Stravopoleos:
Ajuns în fața ușii bisericii am vrut să întru înăuntru, dar o forță nu mi-a permis asta cu toată insistența mea. Atunci am înțeles că este ceva în neregulă și a început un adevărat proces al schimbării mele, atunci am înțeles că epifania colecției Panta Rhei îmi era predestinată, întrebarea, <Lumea încotro?>, îmi era adresată. Schimbarea ținutelor la mire și mireasă era ca o premoniție a actualei societăți în care bărbatul devine mireasă iar femeia, mire.
Nu îi este străină Taina Spovedaniei, așa cum nu îi este străin rolul pe care îl are duhovnicul în viața unui creștin. Din perspectiva designerului, un duhovnic bun își mărește turma, îi iubește mult și îi ceartă puțin, dar în esență, are rolul de a-i îndrepta spre Calea cea strâmtă, dar sigură a încrederii în ei și în Viața prin Adevăr.
Rolul destinului în ascensiunea lui Florin Dobre
Destinul l-a condus așadar pe drumul său deja scris, însă dacă era să nu fi fost designer, ar fi ales să fie tâmplar sau grădinar. Pentru el, orice meserii care implică muncă și sunt făcute manual ar putea fi făcute din inimă.
Dacă ar fi să găsească un termen care să descrie cel mai bine prima colecție semnată de către designer, acesta ar fi destin și tot destin s-a numit și întâlnirea cu soția lui. Valorile comune i-au unit și îi țin împreună, declară cu ochii zâmbind artistul.
A fost un dat să ne întâlnim, o rază de lumină cădea luminându-i chipul, am urmat-o și am înțeles cine era. Bucuria de a vedea lumina este marea realizare a vieții mele. Era cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu mi-l făcea, iar eu trebuia doar să văd asta.
Următorul pas firesc a fost acela de a deveni tată. Ziarele toate l-au fotografiat în ipostaze demne de laudă creștină. Florin Dobre și-a dus anul trecut fiul la procesiunea Calea Sfinților.
Tată înseamnă să fii părtaș creației, să simți din bucuria facerii lumii. Un om care nu trăiește nașterea nu poate înțelege cu adevărat viață. Ordinea firească a „meseriilor” mele ar fi soț ca și cap de familie, tată ca responsabilitate, designer ca slujbă obligatorie, fiu ca datorie, prieten ca necesitate.
Întrebări și răspunsuri la nivel de elită
Atunci când iei interviu unui designer vestimentar, clișeica întrebare apare din neant: Ce nu ar trebui să lipsească din garderoba unui bărbat, sau a unei femei?, iar răspunsul apare în mod inerent.
Dacă bărbații ar purta costume, iar femeile rochii am vedea o lume puțin mai normală. Lumea din fotografiile interbelice care bucură pe fiecare dintre noi. Credeți că atunci nu erau probleme? Erau, dar le rezolvau „elegant”!
Cel mai frumos compliment l-a primit la 16 ani, într-unul din lungile drumuri spre următorul stadion. Într-un vagon gol unde se țineau discuții interminabile, colegul și prietenul său de echipă, Ionuț Petcu i-a spus cu diplomația caracteristică că lumea noastră ar fi perfecta dacă ar exista mai mulți oameni care să semene cu Florin Dobre.
Așa păream atunci, din păcate am reușit să stric ce era bun și am pătruns cu toată energia în această lume aparent bună, aparent rea. În toate aceste mari realizări se strecoară un mare regret, sunt bun, dar nu pentru țara mea….pentru colegii mei și nici pentru presa din România. Mă consolez că nici cei mai mari dintre ai noștri nu au reușit să fie iubiți de breasla lor, ultimul pe listă este Nichita Stănescu care își arăta mascat durerea într-un interviu discret pe youtube. Și pe el l-am adăugat alături de marii creatori ca Brâncuși, Caragiale, Cioran, Ionescu, Hagi, Octavian Bellu și cred că lista este interminabilă, de la artist la sportiv, de la om de rând la politician, nu avem capacitatea să ne iubim unii pe alții.
În interviul de astăzi am reușit să facem și un joc de cuvinte, și astfel am putut afla ce analogii găsește unor cuvinte simple, dar complexe.
acasă – fericire
familia – fericire
modă – minciună
femeie – templu
credință – libertate
mass-media – manipulare
România – mama
copil – împlinire
natură – sens
iubire – Hristos
Trei sfaturi de la Florin Dobre, pentru tinerii din ziua de astăzi
1. Să-l caute pe Dumnezeu! Este cel mai important pentru a-și găși reperul, echilibrul și sensul în viață!
2. Să facă mult sport, un corp sănătos este mai ușor de doborât!
3. Să își aleagă drumul de mici, din generală chiar, iar liceul și facultatea să fie foarte bine alese pentru că până la urmă sunt 8 ani esențiali. Când ies de pe băncile facultății să-și dorească să prindă experiență și să îmbrățișeze cu drag meseria aleasă. România așa a fost destabilizată, când 2 din 10 au continuat să facă meseria pe care au învățat-o în facultate. Asta mi se pare mie a fi păcat!
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!