Gabriel Rustoiu, director la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, despre români și România în pragul Centenarului

Prin arheologie și istorie poți înțelege prezentul mult mai ușor. De aceea, nu a fost deloc întâmplător că, în pragul Centenarului Marii Uniri, am realizat un articol cu Gabriel Rustoiu, director la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. Dincolo de profesionalismul care a dus la dezvoltarea muzeului, am descoperit un om pasionat de adevăr. Caracterizarea pe care o face poporului român, deși dură, conține multă sinceritate și bune intenții. Sper că articolul va produce motive de reflectare asupra propriei persoane.

Gabriel Rustoiu s-a născut la Cugir, județul Alba, în 29 septembrie 1970. A absolvit primele 12 clase în Cugir, apoi a urmat cursurile universitare (1992-1997) și masteratul (1999) la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Titlul de doctor în Științe istorice l-a obținut în 2008 la Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj Napoca.

Și-a început cariera ca profesor de istorie, predând timp de patru ani. Începând cu anul 2001, a devenit consilier pe probleme de arheologie la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Alba. În 2003 a ajuns la conducerea instituției. Din 2006 și până astăzi, Gabriel Rustoiu este directorul general al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.

Pasiunea pentru istorie și arheologie, formată din copilărie

Gabriel Rustoiu a intrat în contact cu șantierele arheologice încă de când avea 12 ani. Vacanțele de vară și le petrecea pe două șantiere arheologice, la Cugir și la Remetea Mare, județul Timiș. Îi plăcea ceea ce făcea, dar nu se gândea să urmeze o carieră în arheologie.

Pe măsură ce mă maturizam, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile importante în viață este să transformi o pasiune în meserie.

S-a bucurat mereu de profesori cu o pregătire solidă și un talent pedagogic deosebit. Cel mai mult simte că le datorează fratelui său și profesorului Florin Medeleț, arheologul cu care își petrecea verile copilăriei pe șantiere. Ei sunt cei care l-au educat în spiritul disciplinei și a seriozității în muncă.

A mai contat și faptul că, în anturajele în care trăia, fie la joacă, fie în sporturile pe care le-a practicat, era cel mai mic ca vârstă. Asta i-a imprimat determinarea de a reuși și de a împinge o idee până la materializare, chiar dacă presupune multă muncă și durere.

Cele mai frumoase momente din viața de arheolog

Fiecare meserie are rolul și, desigur. frumusețea ei, dar arheologia trăiește. Tot timpul găsești ceva nou, prin urmare nu este deloc monotonă. Îți menține atenția, fantezia și analiza critică trează. Ești într-o continuă căutare și, practic, oricând poți „trăi” cu spiritul într-o epocă trecută.

Un tânăr care vrea să se îndrepte spre arheologie trebuie să știe că este o meserie de care nu te plictisești, dar care se practică adesea în condiții extreme: soare, vânt, etc. Arheologia nu se practică doar pe teren, ci trebuie dublată de studiu aprofundat în bibliotecă. Trebuie neapărat să-ți placă natura și cititul, altfel mai bine te apuci de altceva.

Îți trebuie multă răbdare și să nu te gândești că vei fi Indiana Jones, alergând prin junglă în luptă cu sălbaticii. Indiana Jones nu era arheolog, era căutător de comori, le amintește arheologul tinerilor la început de drum.

Cele mai frumoase momente din viața de arheolog a lui Gabriel Rustoiu au fost atunci când făcea câte o descoperire importantă sau când finaliza un studiu științific prin care prezenta publicului descoperirea respectivă. Momente grele au fost desigur pe șantiere, dar e obișnuit cu ele.

În schimb, cel mai greu îmi este să trec peste dezamăgirile inerente în orice meserie. De exemplu, eu sunt unul dintre cei patru arheologi care lucrez pentru Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Concret, noi căutăm în teren victimele Securității ale căror corpuri au fost ascunse acum mai bine de 60 de ani în diferite locuri. Plecăm de la informații sumare și adesea înregistrăm eșecuri. Peste aceste eșecuri trec foarte greu, mai ales că plecăm cu o siguranță sinonimă cu certitudinea că nu avem cum să nu reușim. Revenirea „pe pământ” este cam dură.

În căutarea victimelor securității

Echipa de arheologi care a demarat proiectul de investigare a crimelor comunismului s-a format în anul 2006. Este compusă din: Gheorghe Petrov, coordonatorul echipei, Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie din Aiud și Groza Horațiu de la Muzeul de Istorie din Turda. Gabriel Rustoiu s-a alăturat echipei în anul 2010.

Scopul grupului este de a descoperi și furniza rămășițele cadavrelor celor uciși de Securitate, către parchetele militare. Se știe că fără cadavru nu se poate deschide un dosar penal pentru crimă. În cazul acesta e vorba de crime împotriva umanității. Victimele sunt civili uciși fără judecată și îngropați pe ascuns, luptători din rezistența armată anticomunistă sau oameni decedați în lagărele de exterminare și din pușcăriile comuniste.

Până în prezent, am reușit să documentăm în teren 39 de cazuri din 64 de căutări. La acestea se mai adaugă cca. 40 de persoane descoperite în cadrul cimitirelor aferente lagărelor de exterminare și a pușcăriilor comuniste. Rata de eșec este destul de mare, deoarece mulți dintre eventualii martori au murit, iar cei existenți, erau în vremea aceea copii și astăzi au o vârstă înaintată. În urma investigațiilor s-a reușit trimiterea în judecată a trei torționari, dintre care doi au fost închiși: Vișinescu și Fecior, iar al treilea se află în pronunțare. Un aspect la fel de important este și faptul că putem reda rămășițele victimelor către familiile lor, pentru a fi înmormântate creștinește.

Dezamăgit de țară și de popor, Gabriel Rustoiu se întoarce mereu acasă

Lui Gabriel Rustoiu îi place să călătorească și apreciază fiecare loc pe care îl vizitează. Cu toate că, de fiecare dată când ajunge într-un loc nou, crede că ar putea lăsa în urmă țara natală, se întoarce de fiecare dată acolo unde se simte acasă.

Totuși, cuvintele sale ar trebui să ne dea o temă serioasă de gândire și să vedem ce putem schimba aici pentru ca țara să fie mai frumoasă și noi mai fericiți.

Nu avem cea mai frumoasă țară din lume și nici nu suntem cei mai primitori și faini oameni. Acestea sunt legende și sunt crezute doar de cei care nu au călătorit. În România oamenii sunt prea încrâncenați și au uitat să zâmbească. Au uitat să se bucure de bucuria altora. Zicala cu capra vecinului, din păcate, este actuală. Rădăcinile mă țin legat de România. Oriunde plec, mă întreb dacă aș putea trăi acolo. Îmi spun că da, dar mă întorc de fiecare dată. Sunt legături nevăzute care mă țintuiesc aici.

La 100 de ani de la Marea Unire, România e o țară fără modele sociale actuale. Cu toate că există modele culturale, Gabriel Rustoiu nu ar putea recomanda pe niciunul în viață, asta pentru că școala românească nu mai produce valori. Evident că există vârfuri, geniile nu vor dispărea niciodată, dar nivelul general de educație a scăzut dramatic.

Și dacă privim școala de astăzi ca pe un viitor al României, Gabriel Rustoiu nu se simte prea confortabil. Dacă ar fi să aleagă modele, ar privi în trecut. S-ar gândi la un Maniu, Vasile Goldiș, Dr. Ioan Mihu, Aurel Vlad și alte astfel de exemple, deoarece Ardealul este plin de modele istorice, de oameni integri și valoroși.

Este clar că în „elita” politică actuală nu există nici un model de urmat. Nu sunt altceva decât foștii comuniști reinventați. Coposu ar fi fost un bun model de ceea ce înseamnă calitate umană, din păcate el a dispărut.

Trupele de reconstituire istorică, create de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Odată cu preluarea conducerii de către Gabriel Rustoiu, muzeul și-a cristalizat mai multe echipe de scriere de proiecte. De-a lungul ultimilor 11 ani, au câștigat cel puțin o finanțare nerambursabilă pe an.

Este foarte important să creezi cadrul pentru ca creativitatea să se poată exprima, fără teama că munca celor implicați să nu fie recunoscută. De exemplu, într-o discuție avută de colegii mei cu unii omologi din alte muzee, aceștia din urmă erau siderați că cei din Alba depun proiecte: „la noi doar directorul are voie să depună proiecte”.

Una dintre echipe a scris, în 2012, un prim proiect de ”reenactment” (reconstituire istorică), pentru care s-a câștigat finanțare din partea AFCN. Prin acest proiect s-au creat personaje istorice, cu ajutorul cărora au putut prezenta istoria locului, de la omul preistoric până la Regii României Mari. Este un alt fel de a spune istoria, într-un mod mult mai atractiv și interactiv.

Impactul a fost extraordinar, iar colegii lui Gabriel Rustoiu au mai scris și pus în practică încă 6 proiecte. Dintre acestea s-a câștigat finanțare pentru cinci, dar Muzeul a reușit să-l implementeze și pe cel declarat necâștigător.

Prin urmare s-au mai creat: Garda romană, Garda dacică, Ludus Apulensis (trupa de gladiatori), Magna și Minor Nemesis – trupele de dansuri antice, Personalitățile Unirii și Garda românească de la 1 decembrie 1918. Cei care îmbracă costumele sunt în general voluntari. Prestația lor a primit recunoaștere prin faptul că sunt invitați în toate zonele României să prezinte spectacole de reenactment. Însă au avut parte de invitații și în străinătate, de la Moscova și până la Lugo, aproape de coasta Atlanticului.

Legiunea XIII Gemina Alba Iulia

Museikon, primul muzeu de artă religioasă din țară

Ideea unui muzeu de artă religioasă și carte veche s-a născut în anul 2014. Atunci, Consiliul Județean Alba și Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, care deținea o colecție extraordinară de icoane și carte veche bisericească, au „bătut palma” pentru a se căuta o modalitate de valorificare a colecțiilor celor două instituții.

Astfel a apărut Museikon-ul, parte din Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. Consiliul Județean a pus la dispoziție o clădire (cel mai vechi spital militar din România), iar celelalte părți implicate, patrimoniul. S-a scris un proiect de către o echipă mixtă, formată din specialiști de la Consiliul Județean și de la muzeu și s-a câștigat o finanțare europeană în valoare de 2 milioane de euro.

Au existat și alte provocări la care Gabriel Rustoiu și echipa sa nu s-au gândit în momentul scrierii proiectului. În timpul cercetărilor arheologice, sub spitalul militar au apărut părți dintr-o clădire din secolele XVI-XVII și din castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina. Toate vestigiile arheologice au fost conservate și puse în valoare în acest nou muzeu, primul de artă religioasă din România, inaugurat în 30 noiembrie 2017.

Muzeul este spectaculos și îmbină expunerea clasică cu mijloacele moderne de IT. Cei care calcă pragul muzeului sunt încântați și mirați că există așa ceva în România, la standarde occidentale. Deocamdată zona din proximitatea Museikon-lui nu este prea primitoare, dar în următorii 3 ani se va reloca Biblioteca Județeană și se va construi un teatru, care vor întregi un spațiu al cetății unde iubitorii de cultură se vor putea relaxa.

Centenarul, o frumoasă provocare pentru Alba Iulia

Pe 1 decembrie 2018 va avea loc unul dintre cele mai importante evenimente ale României. Aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire este o mare provocare pentru Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. La Alba Iulia este o echipă foarte mare care pregătește serbările Centenarului. Practic, toată luna noiembrie sunt programate evenimente, cele mai concentrate în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie. Vor fi expoziții, lansări de carte, concerte, depuneri de coroane de flori, se vor dezveli statui și plăci comemorative. Nu va lipsi nici parada militară.

Muzeul va fi implicat direct, în special prin activități de reenactment. Se va reciti declarația lui Vasile Goldiș în Sala Unirii și se va recrea Marea Adunare Națională de acum 100 de ani. Vor fi prezente personaje întruchipându-i pe făuritorii unirii. Asta presupune circa 150 de soldați din primul război mondial și circa 2000 de oameni veniți din toată Transilvania, îmbrăcați în straie populare autentice. A doua zi, în 2 decembrie, se va reface scena intrării armatei române în Alba Iulia.

Se va putea vizita Sala Unirii, restaurată după aspectul celei din 1922, iar în muzeu, se vor putea vedea expozițiile temporare: „Conferința de Pace de la Paris (1919-1920)”, „Ștefan cel Mare. Din istorie în veșnicie”. La acestea se adaugă expozițiile de bază din Muzeu și Museikon. Vor fi și câteva momente simbolice. Citirea soliilor din provinciile istorice și depunerea, la Sala Unirii, de ofrande de pământ din cele mai reprezentative locuri din România: Cetatea Sucevei, Oituz, Cernăuți, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Dealu etc.

Muzeul Național al Unirii Alba Iulia – într-o continuă schimbare

Gabriel Rustoiu speră ca până în 2019 să refacă expoziția de bază de la Sala Unirii într-un spirit modern și să înceapă restaurarea Muzeului de arheologie și istorie. Se dorește și deschiderea muzeului de artă contemporană, iar cel târziu în 2020 să existe și un centru de ceramică.

Acesta din urmă e gândit a fi un depozit de ceramică arheologică, cu laboratoare de restaurare, spații expoziționale și de lucru pentru tinerii dornici să încerce tainele restaurării. Tot în 2020 se preconizează finalizarea amenajării parcului Castelului de la Sâncrai pentru a putea permite accesul publicului în acest splendid edificiu, după un orar specific de muzeu.

Prin tot ce face, Gabriel Rustoiu dovedește că își iubește țara și că se pot face lucruri minunate aici. Condiția e să-ți pese și să îți dorești cu adevărat să faci asta, nu să lași totul în grija oricui altcuiva. Când pui suflet, apar întotdeauna și rezultatele dorite. De aceea, prezența sa în Elita României nu este deloc întâmplătoare.

Cum 1 decembrie se apropie, venim și noi cu cele mai calde gânduri către toți românii. Ne alăturăm astfel mesajului transmis de către Gabriel Rustoiu din epicentrul cultural al orașului Marii Unirii:

Le-aș ura românilor de pretutindeni La mulți ani de ziua României, să fie sănătoși și să nu uite să-și iubească țara indiferent unde se găsesc.