Gheorghe Chindriș, între minerit și primul sat românesc din America

Gheorghe Chindriș își iubește atât de mult țara, încât și-a dus-o cu el în America. A pus bazele primului sat românesc pe tărâm american, un proiect unic prin care i-a adus pe românii de acolo mai aproape de originile lor. După 13 ani în SUA, s-a întors în țară și este membru în consiliul de administrație al singurei companii de minerit din România. Anul trecut a reușit să obțină cel mai mare profit al Cupru Min de la înființarea sa, în urmă cu 40 de ani. 

 

Gheorghe Chindriș s-a născut în Ieud (Maramureș) în 1960, unde își finalizează și studiile generale. Liceul l-a făcut la Cluj-Napoca, iar facultatea la Institutul de Mine din Petroșani. După facultate s-a întors în Cluj, la mina Băișoara, unde a lucrat 13 ani.

La 31 de ani a devenit director la această mină. Șapte ani a ocupat această funcție, după care a fost trimis la companie la Deva, unde timp de 3 ani a ocupat funcția de director general adjunct.

 

Gheorghe Chindriș și visul american

Nu e bine să nu-ți urmezi calea, e de părere Gheorghe Chindriș. Era director general adjunct la Deva și nu s-a gândit niciodată că va ajunge vreodată în America. A aplicat mai mult în joacă pentru Loteria Vizelor, deoarece aici avea tot ce îi trebuia. Nu exista niciun motiv serios pentru care să-și dorească să se mute în SUA. Spre surprinderea sa, a fost acceptat. Se întâmpla în 2001, când în țară intervenise o schimbare socio-politică cu care nu prea era de acord.

Avea în mână Green-Card-ul cu rezidența americană și atunci și-a zis că nu renunță la ea. A plecat în 2002, fără să cunoască foarte bine limba engleză. La 42 de ani, începea o nouă viață.

Doctoratul în minerit nu l-a ajutat cu nimic în a-și găsi un loc de muncă. Așa că a început de la zero, ca muncitor într-o companie producătoare de roboți industriali în domeniul auto. A urcat ierarhic în această companie, fiind într-o echipă de service. Gheorghe Chindriș a fost obișnuit de mic cu munca, așa că nu a considerat că se înjosește muncind ca mecanic sau ca bucătar.

Nimic nu e întâmplător pe lumea asta pentru nimeni.

A plecat cu gândul de a sta un an de zile, însă s-a adaptat foarte repede la lumea americană. În România trăia un stres continuu, însă America îi conferea o liniște aparte, pentru că totul era așezat, la locul lui. De aceea, a tot amânat cu câte un an revenirea în țară.

S-a întors acasă abia în 2012, iar de atunci merge în SUA mai mult în concedii.

 

O viață dedicată tradițiilor românești

Pentru că iubește foarte mult folclorul, Gheorghe Chindriș s-a ocupat toată viața de promovarea tradițiilor românești. Datorită lui, în 2000 și 2010 s-au realizat două ediții de Tezaur Folcloric cu Mărioara Murărescu în Ieud.

În SUA, alături de câțiva prieteni, a înființat ”Societatea Culturală Româno-Americană Avram Iancu”. Așa a început să se implice în organizarea multor acțiuni prin care comunitatea română de acolo păstra legătura cu originile sale.

Din 2008 au sărbătorit în fiecare an Ziua României, la un nivel tot mai mare, alături de alte sărbători creștine și laice din țară. Treptat, a determinat alți și alți români să poarte costumul tradițional de sărbătoare duminica, când mergeau la biserică. Continuând să-și ducă tot mai multe obiecte tradiționale din Maramureș, a ajuns să facă și o expoziție acolo – Casa tradițiilor românești din America.

Din noiembrie 2004 a făcut și presă, scriind pentru Curentul Internațional la secțiunea ”Pagina de tradiții și folclor”. Inițial, publicația comunității românești era tipărită, acum însă există doar online. Totul a plecat de la un concert susținut de Ștefan Hrușcă (consăteanul și fostul coleg de școală al lui Gheorghe Chindriș) și Veta Biriș (pe care a ajutat-o să lanseze două albume) pentru comunitatea românească din Detroit. Atunci a primit propunerea de a face un reportaj despre cele două valori autentice ale poporului român, cu care domnul Chindriș era bun prieten. Au urmat numeroase articole și interviuri cu personalități ale folclorului românesc.

 

Satul românesc din America

În 2009, i-a venit ideea să creeze ”Satul românesc din America”. Atunci Biserica Sfânta Treime din Detroit a achiziționat o nouă proprietate constând în 25 hectare de teren de la un camp catolic care intrase în faliment după criza din 2008. Această locație aflată la 150 km de Detroit a fost cumpărată cu sprijinul unui român inimos. Atunci a fost într-o vizită acolo cu episcopul Irinel pentru a planifica ce se va întâmpla cu respectivul loc.

Ideea era ca la intrările mari să se pună porți maramureșene. Apoi, pe o colină, să se aducă o biserică maramureșeană. Aceasta nu trebuia să fie mare, ci doar suficientă să le aducă aminte românilor de acolo de locurile de unde au plecat. Apoi un cimitir și câteva case, ca în orice sat.

Prima realizare a fost în 2013, când au dus din Bârsana (Maramureș) 3 porți și o toacă. În același an a urmat o deplasare a episcopului Irinel în România. Atunci a venit și Gheorghe Chindriș pentru a se stabili înapoi în România. De atunci a primit de la episcopul Irinel sarcina de a se ocupa din țară de proiectul cu satul românesc din America.

A urmat o întâlnire în Alba Iulia cu oficialități și oameni interesați să sprijine proiectul. Patronul firmei Corint s-a oferit atunci să finanțeze integral construirea mânăstirii din respectivul sat, făcută în România și transportată în 2015 în SUA. Acum e ridicată, acoperită, și se fac finisajele interioare. Ultimul pas e să se construiască câteva căsuțe cu material de acolo, deoarece e mai ușor. Șindrila însă este adusă din România.

Dacă vrem să atragem românii, trebuie să facem un colț de România.

Anul viitor se estimează să apară primele căsuțe. Prima ar fi o reproducere a casei lui Avram Iancu, apoi căsuțe din Ieud, din Bucovina și din Regat. Dacă se vor mai implica și alți români, numărul acestora ar putea să crească.

Acestea urmează a fi expuse sub forma unui muzeu, deoarece în SUA legile sunt foarte stricte și este greu să se obțină autorizațiile pentru a putea fi locuite. Totuși, cei interesați să viziteze acest sat românesc au la dispoziție 60 de locuri de cazare pe acest domeniu.

Gheorghe Chindriș aduce profit României ca director executiv la  singura companie minieră de stat

După 3 ani petrecuți alături de părinți în Ieud, se întoarce la dragostea sa cea dintâi, mineritul. În timpul guvernării Cioloș, decide la sugestia fiicei sale să aplice pentru un post în administrația Cupru Min Abdrud. Deși cei 16 ani lucrați în mină cu grad de subteran îi permiteau deja să iasă la pensie, acceptă să meargă la un interviu realizat de o firmă internațională de recrutare.

A simțit din plin neimplicarea politică în acel interviu de angajare, fapt ce l-a bucurat mult. A fost ales dintre 176 de candidați, devenind unul dintre cei 5 membrii în Consiliul de Administrație al companiei pe o durată de 4 ani. De un an și 8 luni este și director executiv al companiei Cupru Min care, deși este companie de stat, nu are apartenență politică.

Am vrut să demonstrăm că și la o companie 100% de stat se poate face treabă bună. Compania merge foarte bine. Deși nu ne dă nimeni niciun ban, mergem pe profit.

Această performanță a fost posibilă prin reorganizare și retehnologizare. Dacă în 1991 erau 2900 de angajați, acum sunt 570 de oameni. Cu acest număr redus de angajați, s-a obținut anul trecut cea mai mare producție din istoria de 40 de ani a Cupru Min-ului. Iată că se poate face performanță și într-o companie de stat, cu condiția ca cei care o administrează să își vadă conștiincios de treabă, nu de interesele personale.

În 2017 au investit peste 50 milioane de lei în dotări și utilaje. Anul acesta au făcut din nou investiții, iar anul viitor își propun să retehnologizeze uzina de preparare a minereului.

Autoritățile își doresc ca aceiași oameni care și-au dovedit performanța cu Cupru Min să se implice și în redeschiderea unei mine de la Moldova Nouă. Discuții există și în vederea redeschiderii minelor cu mare tradiție din zona Baia Mare, lucru mai dificil de realizat pentru orice mină de subteran care a fost închisă. E mai greu, dar nu imposibil, e de părere Gheorghe Chindriș, omul cu dragoste de România.

Îmi doresc să văd cât mai mulți astfel de oameni care iubesc cu adevărat țara asta, care se luptă pentru imaginea și binele României indiferent de locul unde se află. Cu astfel de oameni, simțim că nu e totul pierdut și că țara asta mai are o șansă de a renaște din propria cenușă.