Girls in Tech - Sandra Paul, scriitoare la 10 ani

E copilul viitorului, pasionat de știință și tehnologie. La 10 ani, Sandra Paul e imaginea unei generații care gândește viața digital de la cele mai timpurii vârste și trăiește deja în epoca viitorului.

La 6 ani, construia primul roboțel. Îl chema Electro și urmărea orice labirint cu obstacole pe care îl crea Sandra.

La 8 ani, ca dar de Crăciun, își dorea o imprimantă 3D. La 9 ani, făcea deja cursuri asistate de Realitate Virtuală în primul SmartLab din România, împreună cu colegii ei din Școala Gimnazială Nr. 45 „Titu Maiorescu” din București.

De 1 martie 2019, făcea primul mărțișor imprimat 3D pentru doamna ei învățătoare pe care o consideră cu adevărat specială, în cel mai bun sens al cuvântului – „creativă, jucăușă, inteligentă, severă în anumite momente și blândă în același timp, modestă și savuroasă când ne vorbește”.

Cărți clasice și digitale, matematică și mult sport

Serbarea de Crăciun 2019 avea să îi ducă prima dată pe ea și colegi în prima expediție virtuală în Laponia, acasă la Moș Crăciun. Faptul că e conectată la tot ce înseamnă educație digitală nu o împiedică să citească, să se joace „analog”, să practice sport. Mult sport.

Sandra Paul a făcut hochei pe gheață, scrimă, baschet (sportul preferat), iar acum e foarte atrasă de kaiac, pe care îl practică de aproape un an, cu rezultate remarcabile: a ocupat locul VII în țară la Campionatul Național de Kaiac (la prima ei participare în septembrie 2020!)

Recunoaște că i-ar plăcea să aibă mai mult talent la alergat, dar acum obosește încă destul de repede, așadar continuă să se antreneze ca să își îmbunătățească timpii.

Știa că va scrie o carte, lucru care s-a și întâmplat anul trecut, de Ziua Internațională a Copilului. Cartea se numește – cum altfel ?! – „Teha și invențiile ei” și fost publicată de editura revistei Știință și Tehnică, în format exclusiv digital, așa cum ne-am aștepta din partea unui copil al noii generații alpha.

Cartea este structurată în patru capitole: „La Baschet”, „În laborator”, „La Parcul Magic” și „Atenție, Stop!” și vorbește despre Teha, prietena imaginară a Sandrei, și despre invențiile acesteia în Magitehlandia.

Roblox cu prietenii, Rummy cu familia

Chiar dacă preferă cărțile în format electronic, Sandra e obișnuită și cu cititul cărților în format clasic. Prima carte care îi vine în minte este „Minunea” de R. J. Palacio. „Este o poveste captivantă și emoționantă, scrisă bine și care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui copil”, spune Sandra Paul, care recunoaște că preferă cartea filmului.

Personajele preferate din cărțile citite sunt August Pulman, protagonistul din cartea ei de referință („Minunea”) și pinguinii domnului Popper, din cartea cu același nume. Scriitorul preferat este Roald Dahl, iar jocul favorit pe calculator este Roblox „fiindcă are multe minigame-uri”. Însă îi place și Rummy-ul pe care îl joacă împreună cu membrii familiei.

Stă ceva pe gânduri când o întreb cu care personaj îi place cel mai mult să se identifice pentru că spune că îi plac finalurile fericite, dar mare parte din cărțile pe care le-a citit sunt cu final trist.

Personajul meu preferat este Antoine din cartea „M-am hotărât să devin prost”, de Martin Page, pentru că la sfârșitul cărții își dă seama că nu acela este drumul lui în viață.

Cărțile o însoțesc pe Sandra din cea mai fragedă copilărie, într-o casă în care se studiază, se citește mult și în care se scriu cărți, la propriu. Nu întâmplător, Sandra spune că persoana pe care o apreciază cel mai mult în viață este mama, cea care „mi-a dat șansa să aleg ceea ce vreau să fac și m-a și susținut în activități.” Și cum mama e Andreea Paul, autoare de cărți de economie și inițiatoarea unei trilogii unice în lume („Forța politică/ economică/ civică a femeilor”), exercițiul cititului și al scrisului au fost cât se poate de firești pentru mica Sandra. Familia este pentru ea „motorașul care pune totul în mișcare”, energia care îi alimentează și îi susține toate pasiunile și proiectele.

De aceea, eroii ei preferați sunt cei din lumea reală, nu din cărți, în persoana părinților: „sunt fantastici și uimitori”, confirmă Sandra.

Îi place să scrie la tablă în clasă, dar și să construiască roboți

Cât despre școala online, cea care de un an de zile a dat peste cap viețile elevilor, profesorilor și părinților, Sandra spune, cu înțelepciune, că sunt și lucruri bune și mai puțin bune.

Îmi place că putem să ridicăm mâinile virtuale, cu opțiunea raise hands, și putem scrie pe chat. Ceea ce îmi displace este că dacă vorbesc mai mulți copii odată nu se mai înțelege ce voiau să spună.

Abia așteaptă să înceapă să studieze la școală chimia, „ca să înțeleg substanțele din jurul meu și din spațiu”.

Sandrei îi lipsește mult scrisul la tablă și interacțiunea cu colegii pe care îi apreciază că sunt prietenoși și înțelegători. Prețuiește sinceritatea și bunătatea, fără de care un prieten nu poate fi unul adevărat.

„Subiectul nostru de discuție preferat este jocul video, apoi imediat matematica. Sinceră să fiu, facem o grămadă de matematică anul acesta…”, recunoaște eleva de clasa a patra pasionată de științele exacte. Și de robotică, materie pe care o aprofundează în paralel cu școala și pentru care are un obiectiv clar – să creeze un joc special pentru prietenii ei.

Vreau să creez un joc de strategie multi-player, fiindcă, după părerea mea, sunt cele mai interesante. Și un robot care ar putea dansa cu ajutorul unei aplicații de pe telefon. Îl cheamă Hexapod și lucrez la el acum.

Cum arată programul unui copil care face slalom printre orele de școală, apoi cele suplimentare de pian, de la clubul de performanță la matematică, robotică, educație digitală, kaiac, joacă? Cu siguranță nu se plictisește niciodată, astfel încât întotdeauna rămâne timp pentru citit, teme și relaxare.

Periodic, se mai și ocupă cu coordonarea ediției Junior a revistei „Știință și Tehnică”, iar recent a fost invitata Academiei Române, unde le-a vorbit despre visul ei de a deveni un inventator antreprenor în România. Mai corect, o inventatoare antreprenoare, pentru că Sandra își dorește să o poată spune cu mândrie, la genul feminin. Abia aștept să vedem evoluția acestei Girl Tech într-o Woman in Tech.

Nu e de mirare că știe de pe acum ce îi place la ea – că are voință și încredere că poate. E o întrebare la care generațiile dinaintea acestor copii au aflat răspunsul mult mai târziu.