Vlad Jianu

De mulți ani, Vlad Jianu se numără printre cei mai buni jucători de șah din România. Ceea ce îl face special nu este doar vitrina impresionantă de trofee. Din Top 10 jucători activi, marele maestru este singurul formator de campioni, singurul care antrenează tineri cu mare potențial și îi pregătește pentru marea performanță în șah. Vă invit să pătrundem în fascinanta lume a sportului minții, o lume care transformă copii inteligenți în caractere puternice!

 

Să vă spun un secret. Vreo opt ani din copilărie, mi i-am petrecut jucând șah! Am fost atras ca de un magnet de tabla cu 64 de pătrate, iar șahul reprezintă o parte importantă a formării mele ca adult.

Primul turneu l-am jucat în 1993. Era undeva printre schelele de pe Lipscani, cu mult înainte ca acest cartier să se transforme în vibrația Bucureștiului. Finala pe capitală a băieților sub 10 ani. Eu, surpriză mare, locul 2, cu 6 puncte din 7 posibile! Înaintea unor nume mari ca Bogdan Vioreanu sau Costică Lupulescu, la egalitate de puncte cu câștigătorul de atunci… Vlad Jianu!

Nu mă pot mândri eu cu cine știe ce alte rezultate. Câteva mici turnee câștigate, o victorie sau o remiză pe ici – pe colo la marii jucători ai momentului. Ce să vă spun, brânză bună în burduf de câine… Și mă opresc pentru că nu de asta ne-am adunat aici.

Ce vreau să spun însă este că, 25 ani mai târziu, l-am regăsit pe Vlad în elita șahului românesc. La 30 septembrie 2018, Vlad Jianu era pe locul 8 în țară, dintr-un total de peste 17.000 de jucători legitimați la Federația Română de Șah. O federație care, excluzând fotbalul, înregistrează cei mai mulți practicanți ai vreunui sport din România!

 

Vlad Jianu, jucătorul

Vlad a început să joace șah pe la 5 ani, acasă, cu tata. La început mai timid, apoi din ce în ce mai bine. Își depășea tot mai ușor ”sparring partner-ul” și era evident că șahul nu putea rămâne doar un simplu hobby.

La 7 ani și jumătate, verișoara lui mai mare l-a dus de mână la clubul Radioteleviziunii Române. A crescut sub aripa profesorului Teodor Ursuianu, primul său antrenor și mentor. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Cu mare modestie, Vlad refuză elegant să îmi enumere turneele câștigate. Se autodefinește ca jucător de echipă olimpică plus antrenor de juniori medaliați internațional. Am să vă spun eu însă cum era în acea vreme, că știu foarte bine!

Astfel, generația ’84 la șah avea două categorii: Jianu, Lupulescu și Vioreanu versus restul lumii! Cei trei își împărțeau marile victorii, erau intangibili pentru noi ceilalți. Urmăream cu mare interes această rivalitate, le studiam partidele, încercam să învățăm de la ei deși eram de aceeași vârstă! Vlad îmi reamintește secretul succesului lor:

Fiecare zi însemna pentru noi doar școală și șah. Nu făceam nimic altceva, și nu e o exagerare. Atât de mult ne-a plăcut șahul și ne-am dorit performanța.

Dacă Bogdan Vioreanu s-a îndreptat către matematică și este astăzi asistent universitar la Universitatea din Michigan, Vlad Jianu și Constantin Lupulescu și-au continuat rivalitatea până în zilele noastre. Au ajuns la un nivel la care sunt invitați să participe la concursuri, în toate colțurile lumii. Și totuși, Vlad îmi spune că Lupulescu este cel mai bun prieten al său.

 

Vlad Jianu, antrenorul

Pe la 14 ani, Vlad era atât de bun încât nu mai avea nevoie de un antrenor. Sau, mai corect spus, niciun antrenor din România nu îi putea oferi pregătire adecvată nivelului său. Nu depistez nicio urmă de aroganță când îmi spune că ar fi avut nevoie de… antrenorul Vlad Jianu! Este de fapt o revelație la care a ajuns acum, la maturitate, cu ajutorul elevilor săi.

În general, sunt trei tipuri de șahiști. Jucătorii de masă, jucătorii de performanță și jucătorii care se întorc la șah după o perioadă de rătăcire. Eu antrenez doar copii care își doresc să aibă succes. Nu țin neapărat să lucrez cu cei mai buni, vreau însă să văd atitudine, dedicație, dorința de a munci pentru a atinge următorul nivel.

În prezent, Vlad lucrează, individual, cu 10 copii români și un jucător canadian. Jumătate sunt pregătiți pentru performanță, pe ei îi antrenează cel mai des, cam de 3-4 ori pe săptămână. Cu majoritatea se vede fizic, dar la fel de bine funcționează și antrenamentul online. Internetul îi permite să rămână jucător de turnee mari și, concomitent, antrenor pentru elevii săi.

Însumate, antrenamentele înseamnă în medie cam 8 ore pe zi. La asta se adaugă pregătirea propriilor turnee, plus câteva ore dedicate soției și fetiței de 3 ani și 5 luni. Șah, familie și… cam atât, însă rezultatele sale și ale elevilor săi arată că tot efortul nu este în van. De exemplu, Robert Creangă este actualul campion național la categoria băieți sub 12 ani, medaliat cu argint la mondialele școlare (2017). Mihnea Ognean – campion național B14, bronz la mondialele școlare (2017). Sau, George Ileana, locul 3 la Campionatul European, băieți sub 16 ani.

Dacă vrei performanță, dacă vrei să te axezi pe ceva, dedici tot timpul tău. După atâția ani, pot spune că antrenorul Vlad Jianu este mai bun decât jucătorul Vlad Jianu!

 

De ce și când să aduci șahul în viața copilului tău

Dintotdeauna am simțit că șahul a fost motivul pentru care sunt așa cum sunt astăzi, iar marele maestru îmi confirmă multe din convingeri. Este exact cum intuiți și voi, nu degeaba i se spune sportul minții. Șahul disciplinează, modelează gândirea analitică, sistematică, capacitatea de memorare, de concentrare, de luare a deciziilor… Concursurile de șah dezvoltă un spirit competitiv greu de atins de orice alt sport practicat de la o vârstă fragedă.

Oameni buni, iertați-mi subiectivismul, dar este inacceptabil să nu le arătați măcar copiilor voștri ce înseamnă jocul de șah! Mai ales dacă ai voștri copii demonstrează calm, răbdare, ambiție, poate rezistență la eșec… Ca să nu mai vorbim de capacitatea de memorare, or știm foarte bine cât de limpede e mintea în primii ani de viață. Vă spun asta doi tați de fete de 3 ani, care mai mult sau mai puțin sunt în măsură să își dea cu presupusul. Expertul vine însă cu câteva completări interesante, că doar de-aia e expert!

În primul rând, ar fi bine ca trecerea de la joacă la lucruri serioase să se facă undeva la 6-7 ani. Atunci, copiii au cât de cât capacitatea de a lua singuri această decizie. Dacă simțiți determinare, dacă răspund pozitiv la opțiuni, e un moment bun să intre într-un mediu profesionist, cu alte cuvinte să îi căutați un antrenor. Iar în al doilea rând, șahul chiar nu e pentru oricine!

Este total greșită concepția conform căreia un copil agitat trebuie dus la șah pentru a se calma. Nu te duci la baschet pentru că ești scund. Sau la karate pentru că ești fricos. Așa și cu șahul. Șahul e pentru cei calmi, nu te calmează!

 

Cât costă șahul de performanță?

Undeva pe la 13-14 ani, deja îți vei da seama dacă merită să continui sau nu. Dacă copilul rămâne conștiincios, pasionat, dacă studiază temeinic, vei ști că poți trece de la șahul de masă la cel de performanță. Dacă este printre cei mai buni din clubul său, poate câștiga inclusiv o indemnizație de până la 600 lei/lună. Sigur, nu e mult, însă sunt bani munciți, care înseamnă mult pentru un copil care știe că îi merită!

Bineînțeles că vor costa deplasările prin țară sau chiar străinătate, participările la turnee, antrenamentele. Nu sunt însă sume colosale, iar Vlad îmi dă exemplul profesorilor de șah din școli care percep tarife mari, de 100 lei/oră. Din nou, sumele scad proporțional cu creșterea performanțelor, deoarece antrenorii de obicei sunt deschiși să te încurajeze cu tarife mai mici, apar și sponsorii… În general, e mai ieftin să fii bun la șah decât să fii mediocru!

În plus, gândiți-vă la concursurile prin țară ca la niște tabere pentru copii de un nivel ridicat, organizate într-un mediu competițional. Amintiți-vă de prietenia dintre doi mari rivali, iar ăsta nu e deloc un exemplu singular. Noi aveam minim 2 deplasări pe an, aproape obligatorii, la Eforie Nord și la Căciulata, unde ne întâlneam jucători din toată țara. Ne distram în timpul liber, trăiam în grup la maxim meciurile Generației de Aur. Iar a doua zi deveneam adversari, ne studiam punctele slabe, făceam tot ce puteam ca să câștigăm.

Pe bune, eu nu mă pot gândi la un mediu mai sănătos de-atât pentru tramsformarea unui copil într-un adolescent complet!

 

Da, se poate trăi și din șah!

Vlad Jianu, care doar asta face, este exemplul cel mai bun. Sigur, ușor incorect, deoarece el este ”creme de la creme”. Dar asta nu înseamnă că nu este loc și pentru alții!

Pe la 17-18 ani, vine momentul să iei marea hotărâre. Renunți și te îndrepți către alte pasiuni? Pui șahul pe primul loc sau altceva? Decizia este aproape luată atâta vreme cât ai deja o serie de rezultate notabile și simți că mai poți progresa. Că nu ești blocat undeva la mijlocul ierarhiei.

Dacă renunți, te poți considera pregătit din multe puncte de vedere pentru viață. Ai trecut prin niște ani frumoși, ai fost sportiv, ți-ai construit prietenii durabile. Ai câștigat niște abilități care te vor ajuta întreaga carieră.

Dacă rămâi, devii cu adevărat jucător profesionist. Vei fi căutat de cluburi, vei avea venituri din turnee, poate vei deveni arbitru sau antrenor, organizator de evenimente. Oricum ar fi, microbul este deja acolo și va sta cu tine tot restul vieții.

Vlad Jianu, la fel ca sute de alți jucători, a luat decizia corectă pentru el. A adunat performanțe tot mai mari, iar în paralel s-a pregătit să devină antrenor. Este convins că va face asta toată viața, pentru el, pentru familie, pentru generațiile viitoare.

Mă simt împlinit profesional întrucât reușesc să îmi câștig traiul făcând ceva ce-mi place!

19969 vizualizări

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *