Invitație la ora de dirigenție cu Cătălin Zaman. Ce nu s-a spus despre profesorul de nota 10 din Clondiru

Acum 14 ani a ales să predea limba și literatura română, iar de atunci Cătălin Zaman a format generații întregi. Este fiu de cadru didactic, prieten al copiilor de la clasă, soțul unei profesoare de matematică, tatăl unei fetițe mult visate, iar apelativele pot continua. Acestea sunt însă cele care îl onorează cel mai mult. Nu se grăbește să pună haina în cui, în pofida distanței pe care o parcurge zilnic de la Buzău în localitatea Clondiru, la aceeași școală unde a fost elev.

Numele său s-a auzit acum puțin timp și este legat de performanțele elevilor care au susținut examenul de Evaluare Națională. Tânărul profesor a simțit bucuria ca din 21 de elevi, jumătate să ia peste nota 9,00. Patru au realizat teze demne de un 10 perfect.

A avut posibilitatea de a face detașare cu doi ani în urmă de la rural la urban. Nu l-a lăsat inima să își ia la revedere de la acești copii. Rezultatele de anul acesta reprezintă dovada clară că la vremea respectivă a luat decizia cea mai bună pentru sufletul tuturor de a nu-i părăsi pe cei care l-au făcut să simtă mândria de a fi profesorul lor.

Aproape un deceniu și jumătate în mijlocul copiilor, la școala din satul său natal, profesorul Cătălin Zaman nu vede un viitor în afara ei.

Cătălin Zaman, fost elev al școlii în care predă acum

Își aduce aminte cu drag și emoție de perioada când mergea la școală, fiind un elev foarte silitor, competitiv și sârguincios. Locul doi i-a displăcut dintotdeauna. Școala era locul unde se îmbina învățătura cu bună dispoziția.

În afara ei, a simțit mereu dragostea părinților și aprecierea prietenilor. Spune că a sa copilărie a fost fericită și presărată cu bucurii.

Profesorul Cătălin visa de mic să meargă cu catalogul sub braț. I se părea un gest impunător, deloc cunoscut în momentul de față, clădindu-și relația cu copiii pe alte principii și accepțiuni.

Cu timpul, am refuzat să mai iau catalogul cu mine la ore. Am observat că induce panică și nu acesta este stilul pe care mi-aș fi dorit să-l abordez în relația cu elevii.

Profesorii-reper în cariera didactică

A fost preșcolar în grupa mamei sale la grădinița cu program normal Clondiru. Școala primară a urmat-o tot în localitate, anii respectivi fiindu-i marcați de zâmbetul și profesionalismul doamnei învățătoare Tanța Vasile. Azi are are onoarea să fie prieteni.

Mare mi-a fost mirarea să descopăr că în gimnaziu a fost atras de matematică datorită celui cu care împarte acum locul în cancelarie, profesorul Gheorghe Benga.

Chiar și așa, spre surprinderea multora, a ales să meargă spre filologie, la Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu” (astăzi Colegiul Național ”Mihai Eminescu”). Un diagnostic pus la plămâni de către medici cu trei zile înaintea susținerii examenului nu l-a împiedicat să-și urmeze visul.

A fost admis printre primii 20, dar furtuna dinainte de examene a fost înlocuită de un sentiment de liniște propice pentru a se recupera o vară întreagă.

Am plâns de bucurie la aflarea rezultatelor (și băieții plâng câteodată).

Doamna sa dirigintă Cristina Hulubaș a găsit modalitatea de a-i schimba traiectoria. A dezvoltat treptat pasiune pentru literatură, mai ales pentru lectura criticii literare.

Apoi, anii studenției au fost prielnici pentru formarea sa ca dascăl, găsind în cadrul Facultății de Litere de la Universitatea „Transilvania”, Brașov un climat propice pentru desăvârșirea în acest domeniu. Brașov este și va rămâne orașul formării identității sale. Aici a simțit pe deplin liniștea necesară studiului și locul în care regăsea cultura ca pe ceva necesar.

S-a bucurat de șansa de a lucra cu câțiva profesori extraordinari, printre aceștia numărându-se Adrian Lăcătuș, Rodica Ilie, Ana Ene, Mihaela Gheorghe, Virgil Borcan sau Monica Hârșan. Poate chiar deasupra tuturor – Andrei Bodiru, omul pe care îl consideră mentorul său și care, din păcate astăzi nu mai este printre noi.

Pentru toți, Cătălin Zaman are un gând bun, deoarece fără ei nu ar fi devenit niciodată profesorul de astăzi.

A trăit într-un mediu care a contribuit la dorința de a deveni cadru didactic

Cătălin Zaman a crescut într-o atmosferă care l-a determinat să aleagă după propriile dorințe ce va face în viață. Întâmplarea frumoasă este că i-a plăcut mediul în care s-a dezvoltat, mai ales că de pe la 2 ani s-au conturat primele amintiri din instituțiile școlare.

Nu doar meseria mamei sale din cadrul învățământului a fost stimulent 100% de a păși în același orizont. Nu este singura din familie. Sora de pe linia maternă este profesoară de fizică, verișoara sa cadru didactic de limba franceză. Inclusiv soția profesorului Cătălin este profesoară de matematică.

Din partea soției mai adaug două cadre: surorile ei sunt ambele profesoare, de română și matematică. Astfel, întotdeauna s-a creat un cadru potrivit discuțiilor pe teme de educație, care m-au și ajutat ulterior.

Dacă am amintit de familie, am avut curiozitatea și de a afla cu ce valori a plecat în viață însușite în interiorul acesteia. Să nu păcălească și să nu mintă totodată, să își respecte cuvântul dat, să nu pună preț pe partea financiară.

A învățat că tot ce lasă în urma sa să fie făcut cu dăruire, efort și pasiune. Nu pe departe au fost și gândurile pe care le-a insuflat la rândul lui elevilor săi de la clasă.

Cum se vede actul educațional după 14 ani petrecuți la catedră

Sentimentele care îl încearcă reîntorcându-se acum la începuturile sale la catedră sunt puternice, de nostalgie amestecate cu cele de mândrie. Glorie pentru că era mult mai tânăr, fără experiență suficientă. În egală măsură nu a făcut pași înapoi când a întâmpinat provocări.

Mi-aduc aminte că prima mea generație de clasa a VIII-a, la testul inițial, a obținut rezultate dezastruoase, cred că trei sau patru elevi au obținut note de trecere. Am făcut pregătire suplimentară în fiecare sâmbătă, cu destul de multe piedici din partea conducerii, pentru că reprezentam altceva. Iar la finalul anului școlar am cules roadele: toți elevii au promovat examenul cu medii cuprinse între 6 și 9,65 parcă.

În 2006 declară că se aplicau metodele tradiționale mai des. Apariția generației de azi a condus la utilizarea metodelor active, moderne, la reorientarea predării, dar și la îmbunătățirea relației profesor-elev.

S-au schimbat foarte multe la nivelul pregătirii cadrelor, mai ales că un învățământ de calitate se face cu ajutorul unora care își fac meseria din vocație. Investiția în școli, chiar și salariile profesorilor nu îi motivează mai deloc. De aceea, cei care încă sunt în unități își văd profesia ca pe o menire.

Baza societății de mâine sunt profesorii dedicați care doresc să crească vlăstare trainice în ciuda tuturor lipsurilor sau ignoranței celor de sus.

Cred că sunt oameni profesioniști care încearcă să își facă treaba cât mai bine. Nu sunt prezentate deloc performanțele sau cadrele care chiar obțin rezultate bune cu elevi fie din mediul urban sau rural. Acestea nu sunt promovate, societatea noastră este îndreptată către modele negative. Ar trebui apreciate toate cadrele care muncesc, deși nu toate au șansa de a avea o „generație de aur.”

Calitățile unui pedagog în viziunea tânărului profesor Cătălin Zaman

Nu a dorit niciodată să profite de statutul său în fața copiilor. Impunerea autoritară nu este soluția pentru a crea o punte între profesor și elev. Nici să le dictezi cu mâinile băgate-n sân.

Pentru a deveni un mentor pentru copiii de la clasă și pentru a-ți clădi o relație apropiată cu ei, spune Cătălin Zaman că e necesar să fii integru din punct de vedere moral. Important e să reprezinți un model de atitudine și profesionalism.

Problemele apărute pe diverse teme între copii-copii, copii-profesor se tratează cu calm, mai ales când se caută soluții. Este unul dintre ingredientele ce le-a avut mereu la îndemână.

De dragoste nu s-a lipsit niciodată. A fost necondiționată. La fel și glumele presărate cu inteligență pentru a mai relaxa atmosfera.

Nu îi jignesc niciodată și îi tratez mereu ca pe viitori adulți, îi fac să-și descopere greșelile și să reflecteze asupra lor. Orele sunt întotdeauna presărate cu glume care destind atmosfera și îi fac pe elevi să se simtă în largul lor. Nu îmi place ca elevii să mă aștepte cu teamă la ore, nici nu aș putea lucra așa! Bineînțeles că o astfel de relație se clădește în timp, e mai greu în clasa a V-a, dar după câteva săptămâni totul este așa cum ar trebui să fie.

Clondiru pentru Cătălin Zaman este ce a reprezentat Humuleștiul pentru Creangă

Este mândru să fie profesor în satul natal, în ciuda tentației de a pleca la o școală din urban. Succesul de acum este victoria alegerii din trecut, de a rămâne lângă acești copii până la capăt.

Clondiru este pentru mine ceea ce a reprezentat Humuleștiul pentru Creangă, este leagănul copilăriei mele. Am lipsit din el opt ani doar și l-am regăsit neschimbat! Am ales Clondiru gândindu-mă că este doar o etapă a carierei mele de dascăl, însă a ajuns să însemne TOTUL. I-am oferit ce am avut eu mai bun și răsplata a fost pe măsură.

Nu vrea să se gândească ce ar fi fost dacă n-ar fi practicat meseria de acum. Nu se vede făcând altceva.

Cei patru elevi de nota 10 din generația 2020, Clondiru, județul Buzău

La sfârșitul celor patru ani petrecuți împreună drept mărturie sinceră, profesorul Cătălin Zaman a încheiat astfel:

„Dragii mei copii iubiți, după poveștile copilăriei, urmează poezia liceului! Sunt sigur că veți fi fericiți acolo și că veți reuși orice vă veți propune. Azi, au fost ultimele ore cu voi. Acest sfârșit e începutul unei prietenii pe care v-o ofer necondiționat, spunându-vă că veți face parte întotdeauna din familia mea. O familie bogată, care a acumulat 14 generații și în care voi aveți un loc deosebit, pentru că VĂ IUBESC,COPIII MEI!”

Cu siguranță sentimentele profunde de iubire ce au fost sădite în el nu pot fi exprimate în doar câteva cuvinte. Drept dovadă legătura dintre ei nu se va rupe, așa cum s-a întâmplat și în cazul celorlalte generații. Foștii elevi îl vizitează periodic, chiar și la școală, acolo unde încă doresc să mai participe la orele lui de predare.

Ce cărți l-au influențat pe parcursul existenței sale

De dragul copiilor, nu doar că a răsfoit și „Fluturi” de Irina Binder, ci a citit volumele toate. Pentru a-i încuraja pe toți spre lectură, le dădea liste cu cărți de citit obligatoriu, dar și prezentarea uneia la alegere. Pentru a cunoaște conținutul și fondul de idei, deși nu a fost impresionat de nimic, adaugă și această carte pe lista de romane citite.

Acum, pe noptiera sa se află “Iubita locotenentului francez”, roman ce nu a fost citit la vremea lui.

Revelatorie a fost „Martin Eden” de Jack London în gimnaziu, pentru felul în care a înțeles să acționeze personajul principal.

Apoi, în liceu, cartea nopților mele „albe” a fost ”Război și pace” de Tolstoi, roman citit, de-a lungul timpului de patru ori. În facultate mi-a plăcut foarte mult ”Maestrul și Margareta” de Bulgakov, dar și ”Iluzii pierdute ” de Balzac. Și lista ar mai putea continua.

Impresii de final despre domnul Trandafir din zilele noastre

Orice părinte își dorește pentru copilul său un dascăl desăvârșit. Recunoaștem cu adevărat un profesor performant dacă ne uităm la elevii săi și rezultatele acestora. Evaluarea nu înseamnă doar note.

Un profesor identifică nevoile copilului de orice natură, nu doar academică. Oferă suport nu doar în demersul lui didactic.

Ce am învățat din dialogul purtat pentru Elita României este că dacă ne schimbăm viziunea asupra procesului de predare-învățare-evaluare obținem mai mult progres social, în pofida lipsurilor materiale dintr-o instituție de învățământ.

Profesia aceasta nu stă bine pe oricine. Dacă nu intri în lumea copiilor și în inima lor, nu călca pragul unei instituții de învățământ doar pentru a-ți încerca diverse abilități. Cei care au ales să meargă în această direcție, s-au născut cu dragoste pentru copii, cu puterea magică de a modela suflete și cu dorința de a dărui.

Calitățile pe care le deține profesorul de limba și literatura română Cătălin Zaman fac cinste vocației îmbrățișate. Felicitări sincere domnului Trandafir din zilele noastre! Sunt bucuroasă să aflu de alți colegi de ai mei de breaslă care ridică educația la nivel de rang de artă.