Mamă, soție, prietenă, autoare de cărți pentru copii și adulți, scriitor de blog și organizator de evenimente pentru părinți. Acestea sunt doar câteva dintre atribuțiile pe care le deține Ioana Chicet-Macoveiciuc. Scrierile din presa scrisă s-au mutat pe blogul pe care îl întreține din 2007, Prințesa Urbană, iar cei 15 ani de reportaje și interviuri s-au schimbat în subiecte ce se învârt în jurul vieții de familie, al creșterii și dezvoltării cu blândețe a copiilor, al unui stil de viață sănătos.
Este în continuare jurnalist, dar acum lasă mărturii sincere despre ce cunoaște și trăiește, doar în propriul său jurnal. Inspiră un public ce depășește 150 000 de oameni, iar articolele sale sunt parcurse lunar de mii de cititori.
Cu o dorință uriașă de a crea o legătură între câteva cuvinte adunate și un mesaj ce poate inspira și de a reda dinamica dintre cele două, Ioana Chicet-Macoveiciuc nu și-a imaginat niciodată că la capătul celălalt al scrisului său se va afla un număr atât de mare de oameni.
Cum a fost Prințesa Urbană în copilărie
Și-a petrecut copilăria la țară la bunicii materni, ambii fiind învățători. Își aduce aminte cu drag de acea perioadă, una frumoasă pentru ea, curată, firească.
Apoi, a petrecut timp cu bunicii paterni, la oraș. Acum, de departe preferă copiii, dar în vremea respectivă interpreta roluri în joacă și îi plăcea să audă și să spioneze adulții.
Ioana a fost o fetiță cuminte și simpatică, în pofida firii sale mai băiețoase. Și-a însușit bunul simț, adevărul, iertarea, respectul față de viață, în orice formă a sa. Acum că este mamă, transmite mai departe aceste valori copiilor săi.
Fiecare om învață cum să fie și cum să nu fie atunci când apare măcar un copil în viața sa, iar invitata mea nu omite să recunoască ce au reușit Sofia și Ivan să sădească în ea.
Copiii mei m-au învățat că sunt de ajuns, că sunt bună, deșteaptă și frumoasă, că sunt prețioasă și chiar indispensabilă și că pot face lucruri de care nu m-aș fi crezut vreodată capabilă (cum ar fi, de exemplu, să închid cu dinții nasturii unei rochii cât o carte, în timp ce mâinile îmi sunt ocupate fiecare cu alt copil).
A descoperit că poate scrie cu impact la 16 ani atunci când i-a trimis o scrisoare unui fost iubit și el a început să plângă deasupra ei. A continuat pe acest drum o bucată de vreme, până la admiterea la Jurnalism. Odată cu pregătirile, a aflat mai în detaliu ce înseamnă tehnici profesioniste de redactare.
Au urmat vreo 20 de ani de scris, șters, aruncat și de la capăt. În prezent are peste 15 cărți scrise cu bucurie, direct din inimă de multe ori, ce se găsesc în toate librăriile online și clasice.
Fost jurnalist. Ce au însemnat anii într-o redacție?
Redactor, editor, reporter, coordinator de revistă. Project management și comunicare online (în agenții, dar și în departamentele de comunicare ale unor branduri românești). Toate adunate în decursul a 15 ani.
Continuă să facă anchete, interviuri, documentare, reportaje și portrete. Pozează, filmează, montează. Face exact ce a învățat în facultate, dar pentru o paletă mai mare de cititori, adunați în jurul propriului său jurnal.
Tot ce întreprinde acum, face fără presiune, stres, în ritmul ales de ea, fără interese politice și comerciale.
Nu îmi lipsesc redacțiile, nu mi le amintesc ca un loc de muncă plăcut. Prea multă gălăgie, prea multe obligații și prea puțin jurnalism adevărat.
Cine este astăzi omul, dar și scriitorul Ioana Chicet-Macoveiciuc
Natura întâmplărilor a făcut ca ea să îmbrățișeze o meserie din lucrul la care se pricepea cel mai bine, să scrie. În septembrie 2015 a lansat prima carte pentru oameni mari, O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă. „Este o carte despre devenirea mea ca om și mamă, scrisă cu umor și sinceritate, care s-a vândut în peste 20.000 de exemplare.” declară autoarea pe blogul său.
Se împarte între viața de familie și carieră, între timpul dedicat copiilor și timpul special cu ea însăși. Se definește ca fiind un om simplu, dar cât să își fie suficientă și să simtă împlinirea sufletească: „o femeie care e mamă și care scrie, obișnuită cu multă muncă, dar optimistă până la prostie.”
Din punct de vedere al conținutului scrierilor sale, numele Ioana Chicet-Macoveiciuc este recunoscut ca un reper. Motivația sa e dată de dorința de a face diferența, de a aduce o schimbare în lume.
Prințesa Urbană, prin impactul pe care îl lasă în urma sa odată cu informații bine documentate, dar și experiențe proprii, arată că este pe drumul care trebuie. Sutele de mesajele primite ca feedback la fiecare postare de a sa pe rețelele de socializare și nu doar, stau mărturie la cele spuse mai sus de mine.
Scriitorul și omul sunt fix la fel, cred că dacă s-ar separa, ar suferi amândoi foarte mult. Eu scriu numai despre ce cunosc și trăiesc.
Tot ce trăiește Ioana Chicet-Macoveiciuc este prilej de inspirație pentru Prințesa Urbană
Sentimentul ce a năpustit asupra ei când și-a ținut prima carte în mână a fost de ireal. Scrie pentru adulți, dar și pentru copii și despre ei. Nu este nicio diferență, în accepțiunea Ioanei.
Cu toții avem nevoie de aceleași lucruri: să râdem, să plângem, să evadăm, să ne identificăm, să ne diferențiem, să ne simțim vii.
Copiii nu sunt singura ei sursă de inspirație. Viața sa cu totul este. Tot ce trăiește, tot ce o face să vibreze o inspiră și o conduce spre starea de a fi creativă și de a-și expune gândurile.
Viața mea cu totul, tot ce trăiesc, simt, miros, aud, mă inspiră. Totul, uneori nici nu-mi dau seama, doar mă trezesc descriind ceva ce am trăit acum cinci ani, la coadă la pescărie.
Curaj, superputeri, dar și momente dificile
Nu o tentează lucrurile periculoase, dar printre cele pline de curaj, Ioana menționează chiar publicarea cărților. Dacă în 2015 a adus pe piață o carte dedicată oamenilor mari, au urmat altele pentru copii. Un firesc să se întâmple, mai ales pentru cei care abuzează la modul frumos de astfel de cărți.
Nu se consideră a fi un expert, nici măcar în propria-i viață. Nici nu crede că este în măsură să dea sfaturi, deși este activist în educație și face parte din acest orizont. Prințesa Urbană este doar pasionată de scris, iar prin textele care la final au semnătura ei, nu dorește decât să ajute cititorii.
Sunt un om absolut obișnuit, care se scarpină în ureche când nu-l vede nimeni și stă cu picioarele răstignite aiurea. Cel mai bun lucru pe care-l fac în relație cu copiii mei este să încerc să-i văd așa cum sunt, nu cum aș vrea eu ca ei să fie.
Nu este neapărat persoana care să se învârtă în jurul emoțiilor și nu le scoate la iveală tot timpul. Uneori scrie despre ele, alteori, nu. Le observă, le primește, le lasă să fie. Pentru Ioana, emoțiile nu sunt ceea ce suntem, ci doar ce simțim pentru câteva secunde. Nu ne definesc.
Sunt tristă aproape în fiecare zi, așa cum sunt și fericită și speriată și recunoscătoare și furioasă în fiecare zi.
Și dacă ne imaginăm că în viața prințeselor este doar lapte și miere, uite că intervievata noastră de azi detronează acest mit, dacă am putea să-i spunem astfel. Da, are o superputere care o ajută să treacă peste stări mai puțin plăcute, inspirată din lumea copiilor.
Pot să respir adânc și să cânt în capul meu un cântecel vesel care mă scoate din colțul furiei sau al frustrării sau disperării.
Despre timp la modul prezent cu Ioana Chicet-Macoveiciuc
Ce-ar fi fost dacă nu ar fi existat blogul Prințesa Urbană, nu știe și nici nu o interesează. Se bucură de ce are în prezent, de locul în care este și nu face scenarii alternative. Crede că este în cel mai bun dintre locurile posibile.
Dacă ar renunța la cariera de acum, nu știe nici mâine ce va face, nici peste cinci ani. Pentru ea, a avea succes înseamnă să facă cu bucurie ceva la care se pricepe și care poate face o diferență în viața altora.
Acum sunt într-un loc bun, dar care mă și sperie și mă epuizează. Când voi simți să mă opresc, o voi face pur și simplu și mă voi apuca de altceva, departe de internet.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!