Larisa Bălan: „Cred că noi, poeţii, suntem modelatori de trăiri prin cuvinte”

Untold şi Neversea. Sunt cele mai tari festivaluri care se organizează în România şi de care sunt răspunzători mai mulţi specialişti. Printre aceştia se numără şi Larisa Bălan, o fată care în 2019 a fost premiată pentru debut de Uniunea Scriitorilor din România.

Ploieşteanca Larisa Bălan se putea înscrie lejer în concursurile de Miss, dar pentru ea marea dragoste a fost scrisul. A început timid, pe la vreo 8 ani – asta şi pentru că a avut norocul să se nască într-o familie care adoră cărțile și care pune mare preț pe ele.

Bunicii, dar mai ales părinții ei, au biblioteci întregi acasă. A fost chiar curioasă cam câte exemplare numără, adunate, cărţile din familia ei şi acum trei ani a identificat în jur de 1.000 de exemplare! Numărul acestora a crescut periodic, iar ultima comandă făcută de tatăl ei a numărat nu mai puţin de 20 de volume.

Părinții au investit mult în achiziționarea cărţilor, chiar înainte să se cunoască. Iar pe lângă achiziție, în casa Larisei s-a citit (şi se citeşte) foarte mult.

Dincolo de iubirea pentru literatură și ce pot cărțile oferi, da, cred că e și o moștenire care izvorăște din familie. Știu că mamei îi plăcea să scrie poezii de dragoste, bunicii mele versuri ironic-amuzante. Unchiul meu scrie epigrame uneori, iar acum pot să regăsesc un mare talent și în scrierile surorii mele mai mici, Daiana.

Larisa Bălan, inspirată de poeziile lui Minulescu

Larisa Bălan scrie poezie de la vârsta de 8 ani. A publicat în reviste școlare, pe blog, site-uri de profil, în Antologia „Din pana egretei” (realizată cu sprijinul Cenaclului „Atitudini” din Ploiești). În 2018 a lansat volumul de versuri de debut #poeziEa.

Primele sale scrieri nu au fost în versuri, ci… proză. Inspirată de fabula „Câinele și cățelul” (de Grigore Alexandrescu), Larisa a scris două texte: „Nucul și frunza” și „Bățul și focul” – pe care bunica ei le-a citit prima. Îndemnul ei – „Continuă!”, i-a dat curaj să nu se oprească în aventura ei literară.

Apoi a descoperit poemele lui Ion Minulescu și s-a îndrăgostit de poezia „Acuarela”. Prima sa creație lirică, o poezie în 5 strofe semi-plagiată, a împrumutat unul dintre versurile din poemul celebru, și anume: „În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână…”. Acum probabil e pierdută pe undeva, într-un caiet cu file galbene, prin podul casei sale. Însă așa s-a îndrăgostit ea de scris, pentru ca mai apoi să se pregătească în acest sens. Aşa a început să citească mult, să scrie mult, dar să şi greșească și să îşi descopere, în cele din urmă, propriul stil.

Poemul ei preferat a rămas, de-a lungul timpului, „Într-un bazar sentimental”, al lui Minulescu. Are şi o selecție de versuri preferate:

„Pe obrajii tăi de ceară?…
Câte tragice-nceputuri nu sfârșiră-n simfonia
Mută-a lacrimilor?”

Premiată de Uniunea Scriitorilor din România

Încă de mică, Larisa Bălan a participat la toate concursurile școlare care se iveau, nu numai la limba română. Stătea până noaptea târziu, iar tatăl ei o supraveghea în timp ce rezolva cât mai multe exerciții pentru revista de matematică „Axioma”, unde lunar participanţii puteau să apară la final, cu un punctaj în funcție de numărul de probleme corect rezolvate. Era mândria Larisei să fie la finalul revistei, cu numele și un punctaj mare. În aceclași timp, știa că și tatăl său, mare pasionat de matematica, era mândru de ea.

Mai târziu, la liceu, fiind la un profil uman, şi-a dedicat timpul concursurilor și olimpiadelor de limba română. Larisa Bălan a obținut diplome și premii care o bucură de fiecare dată, acum, când le priveşte.

Cel mai important premiu însă, l-a primit recent, în noiembrie 2019, când Uniunea Scriitorilor din România i-a acordat premiul pentru debutul anului 2018 în poezie.

A fost o încununare a eforturilor mele de până atunci și mă bucur că, în cadrul festivității de premiere, am cunoscut oameni de o asemenea valoare pentru cultura literară din România, iar dânșii apreciază scrierile mele.

Larisa Bălan, fata care „desface” sentimente

Larisa este un observator de trăiri și emoții și un căutător de sens din sufletul fiecărei acțiuni, fiecărui gest, cuvânt, fiecărei priviri. Îi place să găsească frumosul din urât și urâtul din frumos. Nu le consideră greșite pe niciuna, ci doar „un mix care dă sens cuvântului viață”. I-a plăcut întotdeauna să explice cum „desface” sentimentele și, uneori, le mai împrumută și pe ale altora.

Nu a suferit la un moment dat din dragoste, dar asta nu îmseamnă şi că nu a iubit cu adevărat. Versurile Larisei se vor, în mare parte, a fi de dragoste, pentru că ea iubeşte…iubirea!

Unei singure persoane i-a scris și arătat o poezie. În rest, preferă să transforme scrierile ei în artă, nu neapărat să facă din ele un mijloc de dedicații în legătură cu ce simte.

Mă inspiră cel mai mult, pentru că o văd a fi sursa tuturor celorlalte emoții, fie pozitive, fie negative. Am scris mult desprins din sentimentele pe care le-am avut, unele mai intense, altele amplificate doar prin intermediul versurilor. Până la urmă cred că noi, poeții, suntem modelatori de trăiri prin cuvinte.

De la poezie, la marketing şi UNTOLD

După ce a terminat liceul „Alexandru Ioan Cuza”, din Ploiești, la profilul de Științe Sociale, Larisa s-a îndreptat către capitală. A ales Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul SNSPA, pentru că acest lucru a scos-o din zona de confort.

Larisa consideră că, dincolo de a scrie frumos și de a fi un om diplomat, în această meserie e nevoie să ai un bun discurs public. A fost mereu o persoană extraordinar de timidă, iar când a ajuns să vorbească în fața a peste 100 de oameni a fost un moment fantastic de autodepășire pentru ea.

Tot la SNSPA este şi acum, în anul II, dar la Masteratul de Social Media și Marketing Online. În timpul facultății a făcut voluntariat la un ONGS, ASER România, unde, în anul de seniorat, a fost PR Leader – iar în prezent este alumni al organizației.

Larisa Bălan lucrează în marketing de 3 ani, iar de un an face parte din echipa de Marcom a celor mai mari festivaluri din țară, cu renume internațional – UNTOLD și Neversea.

Chiar dacă mi-am dat licența în gestionarea situațiilor de criză organizațională, am ales apoi un masterat în marketing online și Social Media pentru că sunt pasionată de ce înseamnă creativitatea și conținutul pe platformele sociale. Online-ul e o necesitate pentru branduri și mi-am dorit să mă specializez în această ramură. Aşa a apărut şi dorinţa de a lucra pentru UNTOLD şi Neversea.

Larisa Bălan: „Nu se poate trăi din scris în România”

Volumul ei de versuri „#poeziEa” se regăsește spre vânzare, pe eMag și nu numai. Se poate comanda, printre altele, și de pe site-urile Librăriei Coresi, Libris, Adlibris, Amazon și multe altele. Pentru prezența cărții pe aceste site-uri, Larisa dorește să mulţumească editurii ePublishers, care a făcut acest lucru posibil.

Lansare #poeziEa

Însă Larisa nu a publicat niciodată poezie pentru a face bani și nici nu vrea să se gândesc vreodată la asta. Ori să scrie având în minte recompense materiale. Scrie pentru că iubeşte scrisul și se bucură să poată oferi asta oamenilor. Ce vine pe lângă, e un bonus…

Nu am tratat niciodată poezia ca pe o resursă financiară. Nu cred însă că se poate trăi din scris la noi în țară, din păcate. Nu doar din scrisul de poezie, clar, căci tipuri de scriitori pot fi multe, iar atunci putem vorbi și de un alt raport bănesc.

Vrea să călătorească mai mult şi să sară cu paraşuta

Larisa îşi doreşte să facă multe lucruri frumoase, care să-i inspire și pe ceilalți să schimbe chiar și cu puțin lumea în bine. Se ghidează de mult timp după un citat: „Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu un om extraordinar.” (Peter O’Toole).

Nu este o persoană care pune pe hârtie, cu liniuțe, că va face X, Y și Z, ci mai degrabă se trezeşte în fiecare dimineață cu ideea că trebuie să facă ceva, să nu fie o zi pierdută, fiindcă …„niciodată nu știm câte ne-au mai rămas”.

Dincolo de aceste proiecții, îşi doreşte să termine cu brio masteratul, să aibă un parcurs profesional frumos, iar personal să fie fericită cu „cine este”, în fiecare zi.

Altfel, Larisa regretă că nu a putut călători atât cât şi-ar fi dorit, dar şi-a propus să îşi rezerve un an întreg pentru asta, până să împlinească vârsta de 30 de ani.

Vreau să descopăr lumea și să o las să mă inspire. De asemenea, vreau să sar cu paraşuta – este o dorinţă pe care o am de mai mult timp. Bungee Jumping-ul mi se pare puțin riscant, însă oricând aș accepta să sar cu parașuta sau să zbor cu parapanta sau cu balonul cu aer cald. Sper să bifez aceste trei dorințe cât mai curând! 

Este şi o cinefilă convinsă, nu a trecut săptămână fără să se uite la un film sau serial. Iar lista e lungă. La fel și cea cu actorii preferați, precum: Leonardo DiCaprio, Ryan Reynolds, Robin Williams, Sandra Bullock, Penelope Cruz sau Eddie Redmayne.

Îi place să facă şi sport, a urmat cursuri de dans de societate timp de 7 ani şi de dans popular pe parcursul a 2 ani. Acum ea face coregrafii pentru diverse evenimente şi, în viitorul apropiat, are în vedere să se reapuce de dansuri latino, dar la nivel de hobby.

Firesc, poezia va rămâne pe primul plan pentru ea.

Despre poemele mele… Îmi e greu să aleg unul singur. Cred că e ca și cum ai fi părinte și ai fi nevoit să alegi între copiii tăi. O să las aici, totuși, pentru voi cei de la Elita României, o scriere specială pentru mine, care se regăsește și în volumul de debut #poeziEa.

PROTOTIP (Larisa Bălan)

Un contur inedit, cu linii fine
Defineau un vis cu forme nete,
Într-o realitate imediată,
Pe care o simţeam printre degete, pensule, crete.
Ochii stăteau atârnaţi
Ca două diamante negre:
Atât de rare, atât de perfecte…
Genele măturau obrajii
Cuprinşi de lacrimi de dor,
Şterse şi reşterse de sute de ori,
Dar care-au săpat pielea în valuri ce încă mă dor.
Pleoapele se închideau treptat şi lent,
Aşa, în starea lor de nemişcare…
Şi parcă mă durea mai tare,
Căci simţeam că-ncep să visez,
Dar mă trezeam brusc din reverie
Când mă murdăream de culori…
Buzele roşii ca adâncurile unei flăcări
Şopteau blesteme, stropindu-mă cu nuanţe…
Oh! De câte ori ţi-am spus să nu mă mai pictezi?
Surâsul viclean răsărea
Din pielea hârtiei îngălbenite de timpuri…
Simţeam cum începe să respire un cap, un portret,
Un desen conturat de-o mână fără talent.
Am început să mă uit îngrozită,
Prinzându-mi faţa între mâini…
Ce delir, ce ameţeli, câte defecte,
Găsind în jur cum te-am pictat d-un milion de ori.

Şi vorbeai cu mine în mii de limbi neştiute,
Vorbeai prin toate inimile tale mute,
Despre iubiri şi despre-ale lebedelor cântări.
Am dat perdeaua la o parte
Să intre lumină,
Să-ţi tacă umbra divină…
… O formă fără fond.

Am vărsat culorile toate
Şi ţi-am spus, dragă chip îngrădit!
În astă lume, dragostea e vid,
Te şterge, te rupe, te sugrumă!
Scutură-ţi inima de praf,
De pulbere de vise,
Căci vei rămâne mereu un carton găurit.
Te ştiu, te cunosc, te-am găsit,
Dar te şterg, te rup, te sugrum,
Căci eşti o furtună catastrofală
Imprimată pe sufletul meu într-o pictură murală.
Nu-ţi face griji!
Dacă vreau, pot să-l văruiesc!
Iar tu ai rămâne cel mult
O pictură stradală…

Într-o zi am să-mi scot sufletul din piept
Şi-o să-l pun la uscat pe şevalet,
O să-l modelez, o să-l pictez
Până când o să iasă artă…
Şi-o să fie atârnat de-un cui
Într-un nevizitat muzeu,
Cu descriere în stânga-jos: „Capodoperă”
Aşa cum nu eşti nici tu,
Nu sunt nici eu…

Când lumina a pătruns prin geam
M-am uitat într-o oglindă spartă
Şi-am văzut cum în vene îmi aleargau catecolamine…
Nici nu mi-am dat seama-n tot acest timp,
Că, de fapt, vorbeam cu mine…

Sursa Foto: Facebook Larisa Bălan