Laurențiu Bădicioiu este un mare iubitor al limbii române și activ promotor al poeziei și al epigramei. De 11 ani coordonator al festivalului „Romeo și Julieta la Mizil”, dar și al Cenaclului literar “Agatha Grigorescu Bacovia”, domnul Bădicioiu este profesor de limba română și engleză la Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil. Aici își îndrumă elevii să iubească literatura română și universală, dar mai ales să citească și să înțeleagă poezia și, de ce nu, să guste umorul din epigramele românești.
Laurențiu Bădicioiu nu a fost dintotdeauna “domn profesor”, însă dorința de aventură și de a schimba lumea s-a estompat în timp. Inițial și-a dorit să fie marinar, inspirat de romanul Europolis care l-a fascinat în copilărie. A fost chiar marinar și fotograf pe un vas de croazieră, dar și-a dat seama că nu era tocmai ceea ce visa.
În septembrie 1994, urma un stagiu de jurnalism la Strasbourg, și și-a spus că va fi un jurnalist de tip anglo-saxon, va practica o presă rece, fără epitet.
Și, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, în cele din urmă a devenit… profesor de română-engleză.
Mândria față de orașul natal, Mizil
Laurențiu Bădicioiu este un profesor mândru de locurile sale natale, de orașul copilăriei sale și mai ales de școala din aceste locuri. Meseria de profesor este una plină de satisfacții, un mod de a da înapoi societății măcar o parte din educația și iubirea pentru cultură primită.
Citindu-l pe domnul Bădicioiu, îți dai seama că își iubește meseria, dar mai ales ceea ce face pentru elevii săi, ce urmări aduce munca sa în inimile acestor suflețele ușor de influențat și modelat.
Este aproape magic să conturezi personalități, să respiri acest aer al tinereții mereu (care este contagios, evident), să fii confesorul acestor frumoși, dar și imprevizibili adolescenți, să le înțelegi plânsul, emoția, suferința și bucuria și să împarți cu ei zâmbetul, să îi educi și să îi înveți. Aproape totul este de neuitat pentru că toate amintirile se contopesc în ceea ce am scris mai sus.
Atunci când pasiunea pentru literatură, mai ales poezie și epigramă, se împletesc în sufletele a două persoane care predau materii diferite, dar gândesc și simt la unison, un concurs care va avea continuitate se naște într-un oraș despre care până și Caragiale a scris:
„Mizilul!… Aşezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe – o grădină – se răsfaţă cu multă cochetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara.” (I.L Caragiale, O zi solemnă)
Domnul profesor de matematică Victor Minea, director al Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu”, a susținut și promovat acest concurs alături de Laurențiu Bădicioiu. Liceul a găzduit deja 11 ediții ale concursului „Romeo și Julieta la Mizil”, care a adunat de-a lungul anilor oameni pasionați de tot ceea ce înseamnă cultură și care s-au făcut cunoscuți prin intermediul premiilor primite și grație apariției lor în filmarea festivității de premiere.
Cum a început Romeo și Julieta la Mizil
Am inițiat și coordonat acest festival încă din 2007. În acel an, întorcându-mă de la un examen de bacalaureat, citeam o carte intitulată „Romeo și Julieta la Mizil”, o parodie la tragedia shakespeariană scrisă de mizileanul George Ranetti și reeditată la 100 de ani de la publicarea ei. Mi-a plăcut titlul și am intuit că avea un potențial cultural pe care-l puteam fructifica local, zonal și, eventual, național.
Inspirația de moment a dus la o întrebare adresată domnului director al liceului fără prea mari așteptări, dar care a adus chiar răspunsul scontat. A fost imediat de acord și așa a apărut ediția I, cu 37 de concurenți și un câștigător de top la secțiunea Epigramă – domnul prof.univ.dr.ing. Corneliu Berbente, fost decan al Facultății de Aeronautică din București.
Cu fiecare an, concursul de la Mizil a devenit tot mai cunoscut, atrăgând concurenți din întreaga țară. Domnul Bădicioiu promovează intensiv acest concurs pe profilul său de Facebook, uneori adresându-se personal unor potențiali concurenți sau chiar rugându-i să dea vestea mai departe.
După patru ani, aveau deja 650 de concurenți la ambele secțiuni, Poezie și Epigramă. De atunci au venit la festival, la Mizil, nume mari ale culturii contemporane. Domnul profesor îi menționează, printre alții, pe regretatul academician Solomon Marcus (de trei ori prezent la Mizil), regretatul Mircea Ionescu-Quintus, Mircea Dinescu, Corneliu Leu, acad. Nicolae Dabija, acad. Vasile Tărâțeanu (de la Cernăuți), Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihăilescu, Mihai Stănescu, Lucia Olaru Nenati, Sorin Preda, Nicolae Dragoș, Alexandru Mironov, inspectorii școlari generali, Nicolae Angelescu, Horia Toma, Gheorghe Matei, Gheorghe Borovină, şi mulţi alţii.
„Romeo și Julieta la Mizil” este oxigenul meu. Mă dăruiesc organizării acestui festival pentru că este o provocare extraordinară pentru mine și pentru că nu mai concep un an din viaţa mea fără cele circa şase luni dedicate festivalului şi produselor conexe ale acestuia, o antologie anuală de poezie şi epigramă, dar şi alte publicaţii.
Deși școala sprijină această inițiativă lăudabilă, Primăria nu se implică decât…moral. Să sperăm că lucrurile se vor schimba. Este păcat că o astfel de oportunitate de promovare la nivel național nu este sprijinită pentru a se dezvolta.
Pot spune doar că împreună cu dl. director Victor Minea și cu colegii din Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” ne străduim să oferim comunității din care facem parte elevi care să aibă un standard de cultură și educație rezonabil.
Scrisul este o formă de exprimare și sursă de motivație
Poezia este și va rămâne o sursă de bucurie a sufletului, dar și o modalitate de călătorie, visare, relaxare. Laurențiu Bădicioiu se declară un iubitor de poezie, un cititor care crede că poezia ne înfrumuseţează sufletul şi ne face să trăim emoţii estetice şi nu numai.
Întrebat ce înseamnă pentru sine scrisul, răspunde simplu:
Scrisul: Un mod de a „developa” lumea în care trăim folosind ca revelator sufletul nostru și fixator pagina pe care scriem. Vorba lui Nichita Hristea Stănescu: „Pasul trece, eu rămân”.
Cărțile ne oferă lecții de viață, ne ajută să călătorim în locuri și lumi ideale, dar mai ales ne aduc bucurie, mângâiere, motivație și uneori ambiție. Din partea domnului Bădicioiu, vin trei recomandări de lectură: Martin Eden, de Jack London, Climate, de Andre Maurois și Misterul camerei galbene, de Gaston Leroux.
Concursurile de poezie sunt o bună oportunitate de testare a imaginației și creativității, dar și de a te face cunoscut. Festivalul „Romeo și Julieta la Mizil” este o astfel de ocazie.
Tare mult îmi doresc ca Festivalul „Romeo și Julieta la Mizil” să aibă o viață cât mai îndelungată… Voi juca în această „piesă” cu tot sufletul și cu tot ceea ce pot eu să fac pentru ca festivalul să dăinuiască. Sunt mândru și mai ales bucuros că las familiei mele realizările pe care le-a adus cu sine acest festival.
Generațiile care vin sunt din ce în ce mai puțin interesate de cultură, darămite de poezie – domeniul greu de înțeles al literaturii. De aceea profesorii sunt acolo să îi ajute, să le explice ceea ce nu înțeleg și să le insufle iubirea către artă în toate formele sale.
Cred că un profesor nu trebuie să transmită numai cunoștințe ci și emoții, trebuie să aibă umor, să empatizeze cu elevii lui, să împărtășească din experiențele sale care au potențial educativ, creativ, cognitiv, afectiv.
Laurențiu Bădicioiu: „Nu dau sfaturi, ele par a veni de sus.”
Cu toții am avut momente grele în care am vrut să renunțăm la orice voiam să facem, dar important este să trecem peste cu forță și ambiție.
Momentul de cumpănă l-am trăit în perioada dedicată cercetării în vederea susținerii tezei de doctorat. La un moment dat, eforturile mele păreau să ducă pe o linie moartă, iar paginile pe care trebuia să le scriu zilnic timp de câțiva ani, începuseră să rămână albe. M-am panicat și mi-am luat concediu fixându-mi, în același timp, un program draconic. Până la urmă am reușit…
Tânăra generație are nevoie de îndrumare, răbdare, încredere și optimism pentru a înțelege tainele educației și a-și găsi calea în viață.
Nu dau sfaturi, ele par a veni de sus și tinerii nu se simt bine în această ipostază. Pot să le spun doar că, fără artă, omul nu este o ființă superioară, iar literatura – eu zic că mai ales poezia – ne apropie de sufletul universului, de Dumnezeu, ne provoacă trăiri profunde și ne înalță spiritual. Aș încheia citând din clasici în viață, păstrându-mi însă simțul umorului: „Fără poezie, viața e pustiu!”
Poezia este o formă de artă care ajută sufletul să fie mai aproape de spiritual, natură, univers și universul interior, labirintul din fiecare dintre noi.
Filosofia de viață:
Eu trăiesc intens fiecare clipă ce mi-a fost dată. Viața este un privilegiu, dar și o povară, chiar dacă una… minunată. „Ci trăieşte, chinuiește/Și de toate pătimeşte/Și-ai s-auzi cum iarba creşte.” („În zadar prin colbul școlii” – Mihai Eminescu)
Din dialogul nostru, am concluzionat că domnul profesor Laurențiu Bădicioiu emană o modestie incomparabilă, o bunătate inestimabilă, politețe și respect, dar cel mai mult o iubire enormă pentru cultură și oameni în general.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!