Laurențiu Ciornei, jurnalistul transformat într-un altfel de Samurai al pădurilor

Laurențiu Ciornei, dincolo de presă și silvicultură

Pe Laurențiu Ciornei, majoritatea dintre noi îl cunoaștem din presă, unde a lucrat mai bine de douăzeci de ani. Și nu a lucrat oricum, ci cu dăruire și implicare. A fost un model de valoare morală și nu doar, lucru care l-a propulsat practic în toate treptele acestei profesii.

Cine este Laurențiu Ciornei? Să spun că este un mozaic de gânduri, idei, fapte, majoritatea bune. M-am născut în București, pe betoanele încinse din Drumul Taberei, din întâmplare. La acea vreme, ambii părinți aveau vârste „înaintate” pentru încă un copil. Mama avea 32 de ani, iar tata – 40. Dar era în vigoare celebrul Decret 770 și astfel am ajuns pe această lume.

Laurențiu Ciornei ne spune că a avut o copilărie minunată, stătea zile puține în București în timpul vacanțelor, iar singurele umbre erau generate de Gheba și Arimescu. Cele mai lungi și minunate vacanțe le-a petrecut în Bucovina. Acolo, la bunici, a întâlnit natura, a început să iubească pădurea.

Iată deci, fiecare dintre noi ne tragem seva și rădăcinile de undeva. Din locuri pe care le batem cu pasul și sufletul și care ajung să ne formeze fără să ne dăm seama. Se impregnează cumva în noi, adultul de mai târziu!

 

Jurnalismul ca o întâmplare

Laurențiu Ciornei este licențiat în drept, jurnalism și silvicultură. Are masterate în economie și geografie și este doctorand, la Academia Română, în economie.

Cei din presă, îl denumeau Sensei. Puțini știu că Laurențiu Ciornei are centura neagră cu 3 DAN și a fost campionul României la shotokan în anul 1992. Recent a primit calificarea de instructor krav-maga – arta marțială israeliană militară de autoapărare, un sistem de luptă creat în 1971 în Israel de către Imi Lichtenfeld.

Artele marțiale se practicau, din 1990, la lumină, în săli corespunzătoare. Până atunci, ne instruiam prin boxe și subsoluri. În vara (1992) în care a apărut Evenimentul zilei, publicația care mi-a marcat aproape jumătate din viață, am devenit campion național la shotokan. Ziarul era spectaculos, cu o extraordinară priză la public. Se vindea zilnic în sute de mii de exemplare. Ion Cristoiu, liderul redacției, devenise un megastar. Mulți vedeau în el un izbăvitor și-l căutau, îl asaltau. Așa că a angajat câțiva sportivi ca să mai stăvilească elanul cititorilor. Mulți dintre aceștia îmi erau colegi la karate. Când veneam la redacție mă salutau cu mult respect: OSS!. Colegii jurnaliști erau tare mirați și i-au întrebat pe luptători de ce se înclină când mă văd. Atunci au aflat că sunt sensei…

 

Alianța pentru Pădure, o asociație care tace și face

După o carieră îndelungată în presă, Laurențiu Ciornei a trecut de partea celor care „nu cuvântă” și au cea mai mare nevoie să fie protejate. Pădurile. Și nu a trecut oricum, ci a înființat o asociație, Alianță pentru Pădure.

Pădurea, pentru Laurențiu Ciornei, așa cum ne spune chiar el, este pasiune. Așa a fost mereu. Când a ieșit din presă, a știut că asta va face: să asculte pădurea.

Când asculți afli multe. Uite, de exemplu, în natură toată structura este bazată pe o rețea. Totul se întrepătrunde, fiecare depinde de altcineva și nu-i face rău acestuia, nici altora. Toate au un rost bine definit. La oameni, structura este piramidală. Trebuie să fie întotdeauna cineva deasupra noastră care să ne dicteze cum să muncim, cum să trăim, cum să iubim. Noi am inventat lanțul trofic doar ca să ne cocoțăm în vârful lui. S-a dovedit, iată, că nu este bine.

Avem nevoie de pădure și pădurea are nevoie de noi, spune în continuare Laurențiu Ciornei. Acesta este sloganul asociației, iar menirea dumnealor este de a ajuta oamenii să vadă adevărul. Nu cerșesc donații semănând panică, creând isterie apelând la poze trucate sau minciuni sfruntate. Nu așa vor izbândi, ci muncind împreună, spune Sensei.

Dumnealor propun proiecte care să aducă bani din afară pentru ca pădurea să fie ferită de hoții, de distrugeri antropice. Deja au câteva realizări (un proiect, pe bani europeni, de împădurire a unor terenuri degradate în jurul multor localități din România, o aplicație pentru mobil de alarmare a autorităților în cazurile de degradare a mediului și alte câteva care vor fi pomenite în curând).

Asociația noastră va lupta pentru ca pădurile din România să rămână cât mai mult în picioare. Să fie sănătoasă și să adăpostească minunata biodiversitate. Vom lupta ca să trecem, ca societate, la un alt nivel de conștiință forestieră: să ne gândim, de-acum, că un arbore este mai important pentru biosul lui decât să-l privim doar ca pe un banal cilindru de lemn, pe care-l ardem sau îl tocăm să facem rumeguș. Să oferim pădurii liniște și îngrijire cu grijă pentru a se dezvolta și pentru a ne dărui acele servicii ecosistemice de calitate pe care acum le ignorăm. Acestea pot fi răsplătite cu bani mulți, mult mai mulți decât facem acum cu drujba.

 

Laurențiu Ciornei: „A fi cercetător este o atitudine, nu o funcție”

Pe lângă toate activitățile, masterele, universitățile, Laurențiu Ciornei este și cercetător științific la Centrul de Biodiversitate al Academiei Române. Și cutreieră pădurile României în dorința de a le descoperi, de a le promova și proteja!

Întotdeauna am considerat că a fi cercetător este o atitudine, nu o funcție. Trebuie să cercetezi mereu, indiferent de domeniu, indiferent de vârstă. România se poate lăuda cu cea mai mare biodiversitate dintre toate țările europene, exceptând Rusia. Avem litoral, deltă, păduri virgine, o rețea hidrografică de excepție-culminând cu Dunărea, munți care adăpostesc viață chiar și pe vârfurile lor cele mai semețe! Cele mai multe dintre păduri sunt sănătoase, viguroase, pline de viață. Silvicii din trecut au făcut treabă bună.

Am fost curioasă să știu dacă există un mesaj pentru politicienii români și pentru noi toți, pentru a ne convinge să respectăm verdele din viața noastră și biodiversitatea. Ce ar trebui ei și noi să înțelegem și cum s-ar putea stopa defrișările?

Acest termen „defrișări” este inventat. Sunt organizații, oameni care au interes să provoace isterie. Frica vinde bine, iar ei se îmbogățesc profitând de naivitatea multora. În pădurile din România se petrec hoții! Furturi mai mari sau mai mici, cu sau fără complicitatea silvicilor. Da, dar aceste fărădelegi nu vor fi stopate decât atunci când politicul va dispărea din pădure. Imixtiunile politicului (și) în managementul pădurii a creat această situație deranjantă. Pădurea este o „vacă bună de muls”. Încă. Seva banilor negri cu care se mânjesc politicieni și acoliți lor vin (și) din codru.

Cu alte cuvinte, „defrișările” sunt un fel de nume de cod, în spatele cărora se ascund adevărate hoții și tertipuri de îmbogățire, adevărate strategii în defavoarea pădurilor și în favoarea anumitor oameni. Nimic nou sub soare!

 

Omul și natura – pe când în echilibru?

Când nu pledează pentru pădure și Biodiversitate, omul Laurențiu Ciornei face adesea călătorii în natură. Și sport. Mult sport. Are mulți, tare mulți prieteni minunați! Și familie, și trei căței.

Sensei ne dăruiește o minunată filosofie de viață și de respect față de tot ce viețuiește alături de noi:

Înainte de apariția noastră, geosfera și biosfera se aflau într-un echilibru bun, dinamic, cu legi și reguli limpezi și bune. Apariția noastră, ca oameni, a început să bulverseze acest echilibru. Acum este pe cale să-l distrugă iremediabil. Pandemia ne arată deja primele semne. Noosfera trebuie să intre în echilibru cu geosfera și, mai ales, biosfera. Omenirea are o menire. Și aceea nu trebuie să fie distrugerea. Cât despre noi, românii, mi-aș dori să punem binele fiecăruia în comun, să ne fie bine tuturor!

 

Cuvânt de încheiere

În viață, lucrurile minunate și deosebite, se pare că ne aleg ele pe noi și nu noi pe ele. Sigur, viața, copilăria, își pun amprenta, ne ghidează și ne impregnează cumva, iar noi, deși aparent ne îndepărtăm de cale, ajungem mai mereu înapoi la ea.

Laurențiu Ciornei este un exemplu de echilibru, de perseverență, de înțelepciune. Un om complet și complex, care și-a dedicat toată viața studiului și auto-formării sale ca om și profesionist. Și a completat acest studiu prin sport. Prin pasiune. Și multă iubire!

Ca jurnalist, iubirea sa a fost față de cititor și adevăr. Ca și cercetător, iubirea sa a fost iarăși față de om, adevăr, completând cu cea față de natură. De tot ce este viu.

Nu este un om al trâmbițelor și surlelor. Disciplina l-a învățat că un lucru bine făcut începe prin a se face, a se concretiza și nu prin a conta mereu pe alții. Și totuși, unde sunt mai mulți, Alianța devine mai puternică. De aceea este bine să știm că ea există, iar noi putem ajuta: pentru noi, pentru viitorul copiilor noștri, pentru biodiversitate și mai ales, pentru un echilibru firesc între om și natură!