Lucian Domșa

Am văzut un fragment dintr-o carte într-un grup cu și despre cărți. M-a atras instant pentru că m-am identificat cu personajul. Lucian Domșa mi-a trimis cartea sa, Aneta, a doua zi. O carte despre oameni, satul tradițional, griji, lecții de viață. România rurală în fond. 

 

Într-o lume aflată în perpetuum mobile, un circ plin de clovni triști și invidioși unii pe alții, evadarea prin lectură apare ca idee salvatoare.

Uneori boala ne întunecă zilele și ne face să credem că nu mai există ieșire. Atunci, pentru unii dintre noi, ieșirea este prin noi înșine, ca în Iona a lui Marin Sorescu.

 

Lucian Domșa: dependent de dializă și scriitor debutant

Dacă înăuntrul nostru nu este liniște, atunci putem căuta ieșirea din anxietate prin intermediul unei lumi imaginate de alții. Aneta este ieșirea mea din pandemie, stres și anxietate, iar scrisul este evadarea lui Lucian Domșa.

El este simplu, un aiudean de 47 ani, familist convins care ne poate înduioșa printr-o singură autocaracterizare: dependent de dializă.

Aflat la a doua căsătorie, are o fiică de 29 ani, doi nepoți. Și-a găsit pasiunea pentru scris ca formă de revoltă și luptă contra bolii.

A absolvit Universitatea AISTEDA Alba Iulia, Facultatea de Management și a susținut licența la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca în 1999.

Pentru că autoeducarea este importantă pentru sine, în prezent este student în anul II la Facultatea de Litere, specializarea Română-Engleză la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

Întotdeauna mi-am dorit să fac Filologia, vreau să devin mai bun într-ale scrisului.

Și-a dorit dintotdeauna să scrie, dar poate nu a fost momentul. De fapt, se tot gândea ca după ieșirea la pensie să se apuce de scris. Iată că Dumnezeu i-a „ascultat rugămintea” și l-a ajutat să se pensioneze mai repede. Are o pensie de invaliditate.

Era timpul să scrie. Astfel a creionat o poveste deosebită, ruptă parcă din adâncurile ardelenești ale meleagurilor natale. Ne-a fascinat pe toți cei care i-am citit fragmentele pe Facebook. Instant ne-a făcut să dorim să citim cartea în întregime.

Oamenii vor să citească tot ce scrie și plouă cu comentarii de laudă. A câștigat premii la mai multe concursuri naționale de proză.

 

De unde a răsărit Aneta?

Lucian Domșa este un mare fan al romanului “Moromeții” de Marin Preda pe care l-a citit de mai mult de 5 ori. A văzut și filmul, de tot atâtea ori. Inspirat de acest roman care prezintă familia unui țăran cu toate zbuciumurile și problemele sale, a vrut să facă o paralelă cu satul ardelenesc.

El consideră că toți ne tragem din țărani indiferent dacă ne-am născut la oraș.

Satul românesc tradițional e pe cale de dispariție, iar dacă noi nu vom lăsa mărturii scrise despre el, copiii noștri nu vor ști cum a fost înainte.

Tocmai din acest motiv, este nevoit să își ia inspirația din copilărie și din imaginație, din caracterele oamenilor pe care i-a cunoscut. Astfel, fiecare personaj din „Aneta” este inspirat din realitate. Nea Ion este parțial bunicul matern care a fost prizonier 4 ani în lagărele rusești și parțial bunicul patern. Aneta este el, sora sa, mama sa în anumite momente.

 

Scrisul: oaza personală de liniște, refugiul, evadarea din cotidian

Adevărul este că, atunci când o boală cere tratament dureros săptămânal, ne putem imagina ușor de ce are nevoie să evadeze.

Dacă ar putea să ne recomande 3 cărți, Lucian Domșa ar susține tot autorii români prin Moromeții, Ion al lui Liviu Rebreanu și Mizerabilii al „nemuritorului Victor Hugo”.

Un moment crucial în transformarea sa în scriitor îl reprezintă vestea că suferă de insuficiență cronică renală de gradul 4/5. Atunci a înțeles că va trebui să se pensioneze de invaliditate.

De atunci și până la dializă a fost un singur mic pas. Totuși, este o persoană puternică și modestă căreia nu îi place să se plângă de condiția sa medicală.

Nu-mi pare rău deloc! Dacă n-aș fi ajuns să fac dializă, probabil că nu s-ar fi născut „Aneta”.

În acest moment se bucură de o mare popularitate pe rețelele sociale unde tot mai mulți așteaptă cu nerăbdare să îi citească noul roman. „Măriuca”, din nefericire, nu este o continuare a primului volum, așa cum și-ar fi dorit cititorii, să afle mai multe despre Aneta.

Acțiunea acestui roman rămâne în limitele satului tradițional din Ardeal, în anii ’20, imediat după Primul Război Mondial. Dacă o luăm pe firul cronologic, am putea spune că Măriuca este bunica Anetei.

De ce Primul Război Mondial? Pentru că acest subiect l-a fascinat și a „devorat” toată literatura de război, inclusiv filmele adiacente.

Tot pe planul profesional este fericit că a putut lucra alături de soția sa, Monica, la același loc de muncă. Această potrivire profesională i-a ajutat să facă de multe ori naveta împreună la Alba Iulia.

 

Universul și palmele sale

Dacă ar avea un motto după care se ghidează în viață, aceasta ar suna așa:

Universul ne dă palme, iar noi facem slalom printre palmele lui.

Visul său suprem ar fi să devină cel mai de succes prozator din România. După „Măriuca”, va urma un al treilea roman intitulat „Ileana” și încă se gândește dacă să continue ca acțiune romanul Aneta. Se mai gândește să publice un volum de poezii.

Are deja scrise circa 450 poezii, unele postate pe Facebook. Se va numi “Black Metal”. Un alt plan ar fi să continue „foiletonul” început acum circa 2 ani pe Facebook și numit „Stelică, mândria țării“. Este vorba despre un polițist corupt numit Stelică.

 

De ce este Lucian Comșa de ELITĂ?

În primul rând pentru că din durere și suferință a ales să ne încânte sufletele prin artă. Cei mai mulți bolnavi se închid în sine, devin ranchiunoși și urăsc oamenii sănătoși. El a ales să facă fix opusul, să ne ofere o bucurie.

Noi nu îi împărtășim boala, nu știm prin ce trece, dar putem doar să îl susținem cumpărându-i cartea apărută la editura ieșeană StudIS. O putem achiziționa prin mesaj direct autorului care este foarte modest și extrem de politicos.

Cartea are multă emoție și o parte de suflet în ea datorită oamenilor care au făcut posibilă ieșirea sa din tipar.

  • Ginerele său, Alexandru Mihiș a realizat grafica celor 2 coperți și semnul de carte
  • Fiica sa, Roxana Mihiș a pictat țărăncuța de pe copertă
  • Marian Rățulescu care l-a mentorat și sprijinit de-a lungul procesului creativ
  • Soția sa, Monica Domșa care l-a susținut moral și emoțional mereu
  • Tatăl său, Ioan Domșa care a contribuit cu „detalii tehnice” despre satul ardelenesc

Aneta este unul dintre copiii unor părinți profund tradiționali care și-au trăit viața exact cum cerea gura lumii.

Aneta este o excursie cu bilet dus în trecut. Descoperi satul ardelenesc de acum un secol, guști din comunism și ai impresia că nu mai vrei să pleci de acolo. Ai impresia că intri în satul lui Slavici, dar mergi spre partea a doua din Moromeții.

Nu numai că nu știam nicio boabă de română din Ardeal, dar am descoperit o mulțime de obiceiuri și tradiții care la mine nu sunt.

Ardelenii vorbeau sau încă vorbesc o limbă doar de ei înțeleasă, noroc cu notele explicative din subsolul paginii. Toți muntenii și moldovenii mulțumesc înclinându-se adânc.

Aneta este monografia satului din Ardeal, o poveste care își întinde ațele ca o pânză de păianjen. Cartea pe care nu mai vrei să o lași din mână de curiozitate.

Afli o mulțime de povești de viață și intri adânc într-un univers încântător. Nu spun mai multe. Trebuie să citiți cartea!

Mulțumim, Lucian Domșa, pentru că ai ales să faci flori din mucegai!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *