Magda Mihăilă, singura femeie care face stand-up comedy în Europa în patru limbi, a avut o singură muză: mama

Magda Mihăilă face comedie într-o manieră informală vorbind cu publicul în patru limbi în diverse țări din Europa sau în SUA. Ziua îmbracă rochii office pentru că ocupă funcția de manager de comunicare la o prestigioasă asociație mondială din domeniul sănătății. Seara își pune ceva comod deoarece practică stand-up comedy, singurele accesorii indispensabile fiind glumele și microfonul. Livrează râsete străinilor în română, engleză, franceză și în spaniolă, deși în familia sa mama ei era cea care captiva toată atenția.

A apărut în America la una dintre cele mai populare emisiuni televizate, The Tonight Show Starring Jimmy Fallon, unde Jerry Seinfeld a fost invitat cu ocazia lansării propriei cărți. S-a dat liber la provocări pentru acei oameni care doresc să trimită un video cu ei interpretând o glumă din cartea lui, dar personalizată.

Producătorii emisiunii au ales doar trei clipuri, iar acestea au apărut în emisiunea în care Seinfeld era invitatul serii. Românca Magda Mihăilă a interpretat o glumă despre vaci și a fost una dintre favorite.

Nu mai este la vârsta copilăriei și totuși locul de joacă preferat este scena, acolo unde-i place să fie pentru a-i face pe oameni să se simtă de la bine în sus. Iubește tot ce ține de scenă, de relația cu publicul, pregătirea, emoțiile, adrenalina.

În 2015 a intrat în lumea stand-up-lui, într-un univers dominat de bărbați. Ca fapt divers, la vremea respectivă mai erau doar trei fete care făceau asta în București.

Ce satisfacție îi aduc show-urile de stand-up, câte a susținut până acum și cum îmbină lumea corporatistă cu cea a comediei aflăm chiar de la Magda Mihăilă.

Când pasiunea a trecut de la idee la fapte

Începutul în stand-up s-a întâmplat odată cu întoarcerea sa în București pentru un contract pe doi ani într-o corporație în zona auto. A mers la o seară a amatorilor și pentru că prima dată a fost bine, a urcat pe scenă cât de des a putut în anii care au urmat.

Simt emoții de fiecare dată și cred că ăsta e un semn de respect față de public. Mă simt bine de fiecare dată când am reacții bune. Asta mă face să uit unde sunt și să trăiesc momentul.

Magda Mihăilă nu a făcut pași înapoi atunci când publicul, până să vadă ce poate face o femeie pe scenă, era, poate, sceptic. Și-a văzut de scopul ei, acela de a conduce oamenii să uite de situațiile cotidiene. Odată cu această misiune, se simte validată și primește confirmarea că ce face, face bine.

Își scrie singură glumele, din propriile întâmplări și frustrări. Oamenii o ascultă cu drag și încheagă conexiuni foarte rapide cu aceștia. Ultima dată a fost fericită când a primit un mesaj foarte încurajator de la cineva care a văzut-o pe scenă la Zurich. ­­­

În 2020 mi-au lipsit spectacolele foarte mult. Am ajuns până în 2019 să renunț la o mare parte din viața mea socială și să îmi dedic serile spectacolelor, așa că a fost o schimbare bruscă. Mai fac din când în când spectacole online ca să nu-mi pierd antrenamentul.

Magda Mihăilă trăiește în Franța, a călătorit pe două continente, dar e cu gândul și la România

A plecat din Târgu Ocna și prima oprire pe care a făcut-o odată cu studiile universitare a fost în capitală. Viața a dus-o în Franța cu o bursă Erasmus la Lyon.

Și cum nu-i plac drumurile drepte, puțin timp mai încolo a ajuns la Bruxelles cu un job în departamentul comunicării, ca mai apoi să cucerească cu poantele sale orașe mari precum New York sau țări ca Anglia, Islanda, Georgia, Olanda, Franța, Spania sau Elveția.

A făcut cunoștință cu o altă cultură, cu o altă limbă, înconjurată de străini, la o vârstă la care multe alte tinere încă nu se pot desprinde de familie.

A fost o experiență de care aveam nevoie: mi-am demonstrat că pot supraviețui cu un buget foarte limitat într-un oraș scump, că pot să mă descurc fără să cunosc pe cineva acolo, fără să am rețeaua de susținere a unei familii sau a unui grup de prieteni.

Sunt în jur de șase ani în care a locuit în Franța, cu mici pauze de București și trei ani la Bruxelles. Nu este țara sa adoptivă. Crede că doar menține o relație deschisă atât timp cât se simte bine în ea. De asemenea, crede că Franța e o țară foarte mare, în care viața din Paris nu se compara cu cea din Montpellier, dar îi este bine acolo unde se află.

Acasă este acolo unde sunt liberă să fiu eu, acolo unde merg liniștită seara la somn. Am învățat de-a lungul timpului să îmi țin casa în interior și să o iau cu mine oriunde merg.

Despre copilărie și cele mai dragi amintiri

A străbătut mii de kilometri în decursul ultimilor ani. Povestea sa a început într-un sat mic, unde s-a bucurat de libertate și natură, și a continuat în orașe mari. Unii doar îndrăznesc să viseze.

A mers la braț cu bancurile, cu povestioare, cu snoave, cu scurte satre, cu glume picante, cu umorul pe care l-a pus în orice situație pentru a o ajuta să treacă peste momentele mai grele, de dorul de ce a lăsat acasă, de timpul petrecut cu mama care-i cânta când era mică și dansau împreună pe melodiile de la radio. Tot de la partea maternă a moștenit umorul.

Mama era o femeie-spectacol, ori de câte ori aveam vizite era centrul atenției și spunea glume, imita vecini, era atât de amuzantă încât lumea își lua notițe ca să povestească glumele mai departe.

Toate astea până la opt ani, deoarece și-a schimbat domiciliul într-un orășel de munte unde cele mai pregnante amintiri sunt legate de abonamentul la biblioteca orașului și comorile pe care le descoperea acolo în fiecare săptămână.

Întorcându-se în timp, își reamintește despre fetița Magda că era cuminte, dar în egală măsură mereu copilul care avea păreri, idei, își expunea franc orice punct de vedere, care avea răspuns la orice. Uneori, enerva profesorii. „Scăpa” ușor, căci era olimpică și avea rezultate bune.

A avut participări multe la activități extracurriculare, a fost în trupa de teatru a liceului, în clubul de limba engleză. A învățat să cicleze la 14 ani și a descoperit colțuri noi din oraș.

Îmi doream să fiu „deșteapta de buruieni”, să știu numele tuturor plantelor pentru că mama mi le spunea în latină atunci când plantam. Apoi am început să citesc mult și mi-am dorit să-mi văd numele pe o coperta de carte într-o zi.

Cine este Magda Mihăilă dincolo de scenă

Ori că e acasă, pe scenă, cu prietenii, la serviciu, este una și aceeași persoană, poate doar mai calmă atunci când nu are nicio misiune de îndeplinit. Liniște, echilibru și căutare sunt cele trei cuvinte cu signifianță maximă în accepțiunea sa și caută să se învârtă tot timpul în jurul lor.

A învățat încă de când era acasă că bunătatea nu are preț, că nu costă nimic și că o mână întinsă poți să o dai fără să ceri ceva la schimb. A învățat că oricât de puțin ai avea, ai destul ca să poți împărți cu cineva care are mai multă nevoie. A învățat că dacă presari umor în toate, treci mai ușor.

Cu negocierea timpului nu stă foarte bine pentru a face tot ceea ce își dorește. Indiferent, abia așteaptă să vadă ce o așteaptă la următoarea curbă din viață.