Marius Glonț parcurge zilnic 60 kilometri pentru a fi profesor de muzică pentru 200 de copii!

După ce a absolvit liceul, chiar nu ştia ce va urma pentru el. Dar o idee mai veche, din copilărie, i-a răsărit brusc în minte şi s-a hotărât pe loc – să devină profesor de muzică! Acum, Marius Glonț învaţă peste 200 de copii să cânte la chitară. Mai mult, a reuşit să câştige împreună cu ei premii importante în concursuri selecte de muzică folk. Marius se ghidează în ceea ce face după celebrele cuvinte ale marelui Paganini – „Talentul este un neastâmpăr”.

La 42 de ani, profesorul Marius Glonț se poate considera un om realizat. Are o familie minunată, predă educaţie muzicală la trei şcoli generale şi se ocupă de peste 200 de copii – dornici să înveţe din tainele chitarei clasice.

A înfiinţat câteva trupe, “Rondul de Noapte”, “Cântec Nou”, “Ansamblul Andantino” şi, recent, “Grup Folk Urlaţi” – cu care anul trecut a participat şi la show-ul “Românii au talent” de la Pro TV.

Şi-a improvizat studioul în livingul casei sale

Marius Glonț îşi compune singur piesele, iar două dintre acestea îi sunt cele mai dragi – “Joi” şi “Oameni de nisip”. Cu aceste melodii a reuşit să cucerească premii importante în concursuri cu nume: “Trofeul Ioan Gyuri Pascu” (Festivalul “Chitara Dunării” – Călăraşi), Premiul de Interpretare şi Premiul Special al Juriului “Gabi Dobre” (la Festivalul Castanilor de la Ploieşti), Premiul I la Concursul “Tatiana Stepa” (de la Mizil, unde premiul i-a fost înmânat de cunoscutul Emerich Imre), dar şi Premiul Special al Juriului şi locul 2 la “Trivale Fest” – Piteşti.

Toate aceste recompense au venit după sute de ore de repetiţii – care, acum, în pandemie, s-au mutat în casa familiei de la Urlaţi (Prahova). Aici, chitarele sale tronează atârnate pe perete la loc de cinste, lângă diplomele câştigate în diferitele concursuri.

Nimic nu e greu atunci când faci un lucru cu inima, din dragoste pentru ceea ce faci… Aşa ar trebui să facem fiecare dintre noi, cei care iubim cu adevărat meseria pe care ne-am ales-o. Eu am fost un răsfăţat, din acest punct de vedere, pentru că predau chitara clasică multor copii talentaţi, peste 200. Nu obosesc niciodată şi îmi face o plăcere deosebită să lucrez cu ei, mai cu seamă că am printre ei nişte copii de-a dreptul excepţionali, cărora le prevăd un mare viitor.

Aşa am aflat de Adrian Matei şi Gabi Militaru – deja doi virtuozi ai chitarei, capabili de solo-uri teribile alături de profesorul lor.

A lucrat la o brutărie

Marius Glonț a preferat, înainte de toate, să îşi dezvolte latura artistică. A urmat cursuri de chitară, a devenit el însuşi profesor, după care a absolvit şi Conservatorul din cadrul Universităţii “Valahia” Târgovişte. Tot aici a făcut şi Masterul, pe care l-a terminat în 2016.

Primii paşi în învăţarea acordurilor la chitară i-a făcut în urmă cu 20 de ani, chiar de ziua sa, când s-a înscris la cursurile de la Palatul Culturii din Ploieşti.  Studia chiar şi câte 10 ore pe zi, dar îi trebuiau şi bani. Aşa a ajuns să lucreze la o brutărie în Ploieşti. Nu i se părea deloc obositor, pentru că îi plăcea enorm ceea ce făcea.

Acum, la rândul lui, îi învaţă chitară pe copiii care vor să urmeze cursurile Colegiului de Artă “Carmen Sylva” din Ploieşti. Asta, pe lângă munca sa de zi cu zi de profesor la trei şcoli din judeţ – Dumbrava, Ciupelniţa şi Drăgăneşti. Peste 60 de kilometri parcurşi zilnic pentru a-şi face meseria cu drag, alături de minunaţii săi elevi, pentru care alege cu mare grijă chitarele…

La Reghin încă se fac chitare foarte bune. Şi nu sunt nici prea scumpe, cam 200-300 de lei pentru un începător. Eu mă ocup de comenzi, online, iar atunci când sosesc mă asigur că este ceea ce trebuie. Întotdeauna cumpăr chitare confecţionate din lemn de paltin sau nuc şi date cu mai puţin lac – care nu îi ia instrumentului din acustică. Eu, spre exemplu, am o astfel de chitară, pe care am dat 2000 de lei.

Marius Glonț a furat meserie şi de afară. Viaţa l-a dus prin Italia şi Mexic, ţări unde a învăţat enorm. În Italia a avut o colaborare cu o soprană din Sicilia, iar în Mexic a stat puţin, două săptămâni, suficient pentru a-şi face o idee despre o altă abordare a muzicii.

Marius Glonț a adoptat un băieţel de culoare

Peste 10.000 de lei a cheltuit pe instrumentele care îl ajută să exerseze cu copiii. Printre aceştia se află şi fiul său, Mario Gabriel, un puşti de 7 ani de culoare – înfiat de el şi soţie pe când acesta nu împlinise 3 ani. A fost chimie de la prima vedere între el şi Mario, pe care l-a adus acasă după 6 vizite la orfelinat – aşa cum prevede legea în cazul adopţiilor.

Curând, familia Glonț se va mări din nou – cei doi soţi vor să adopte şi o fetiţă. „Musai blondă”, este dorinţa micuţului Mario – un copil născut cu muzica şi ritmul în sânge. Marius nu-l forţează, însă, preferând mai degrabă acum să facă un „joc didactic” cu el:

Mario este un băieţel minunat, el ne-a înseninat viaţa şi îi mulţumim zilnic lui Dumnezeu pentru asta! El are ritmul în sânge şi participă la aproape fiecare oră petrecută în studioul improvizat din casa noastră. Pandemia şi-a pus teribil amprenta şi asupra culturii. Trăim vremuri grele şi fiecare trebuie să se descurce cum poate.

Pe viitor, Marius doreşte să-şi înfiinţeze propria asociaţie particulară. Aşa, el poate găsi sponsori care să susţină activitatea sa şi care îi poate ajuta enorm pe copii.

Până acum, el şi trupa lui “Grup Folk Urlaţi” au mers pe banii lor la festivalurile de unde s-au întors cu premii strălucitoare. S-a întâmplat ultima dată în primăvară la Slobozia, unde Roxana Ivănoiu şi Adrian Matei au obţinut premiul 1 la categoriile de vârstă 14, respectiv 17 ani, în cadrul festivalului “Primăvara Baladelor”.

Marius Glonț, pictor de ocazie şi prieten bun cu Dinu Olăraşu

Marius se pregătea, împreună cu copiii săi, să cânte în deschiderea festivalului “Dealu’ cu Folk”, din această lună, de la Urlaţi, dar acesta s-a amânat din cauza pandemiei. În faţa Conacului Bellu din localitate urma să susţină recitaluri, printre alţii, şi cunoscutul Dinu Olăraşu.

Cu trubadurul trecut prin „Cenaclul Flacăra” Marius vorbeşte la telefon aproape zilnic şi îi cere sfatul atunci când pune ceva la cale. Titus Constantin şi Oliver Ciobanu sunt celelalte două nume de valoare care urmau să cânte la Urlaţi.

Copiii pregătiţi de Marius şi-au amânat prezenţa la preselecţiile “Românii au Talent” pentru a deschide Festivalul “Dealu’ cu Folk”. Dezamăgirea a fost mare pentru ei, dar sunt bucuroşi că îşi pot continua pregătirea acasă la „dom Profesor”, care este atras şi de pictură.

Marius Glonț a vândut câteva tablouri chiar şi în străinătate, dar pe cele la care ţine cel mai mult le-a păstrat. La loc de cinste se află o icoană înfăţişându-l pe Sf. Nicolae – şi care a fost sfinţită de un preot din localitate. Marius a avut şi o expoziţie, în urma căreia majoritatea exponatelor au fost vândute.

A pictat sute de lucrări, dar spune că nu a stat niciodată să le numere. Cel mai mult îi place să picteze naturi moarte cu flori, iar dintre culori preferă roşul şi albastrul, dar şi contrastul dintre alb şi negru. În 2007, a început să dedice mai mult timp picturii şi să facă cursuri de desen.

Am început să pictez încă de mic, pe când mă aflam în clasele primare, iar prima mea icoană pictată a fost Sfântul Nicolae. O perioadă de timp m-am ocupat şi de arta fotografică. Luam aparatul cu mine oriunde mă duceam şi prindeam instantanee interesante. Foarte multe fotografii i le-am realizat soţiei. Pentru mine arta este un mod de izbăvire. Am impresia că rugăciunea şi timpul pe care i-l aloc lui Dumnezeu nu sunt suficiente şi prin pictură simt că mă izbăvesc de unele păcate.

Visează la o tabără de folk la Urlaţi

Ca şi proiecte de viitor, Marius intenţionează să organizeze o tabără folk la Urlaţi. Se va ocupa în detaliu ca participanţilor să nu le lipsească nimic, inclusiv un loc de odihnă.

Prin intermediul acestei tabere el urmăreşte să reunească toţi copiii talentaţi de pe Valea Prahovei şi Cricovului, dar şi să invite la Urlaţi câţiva englezi, care la un moment dat i-au fost elevi. Tot în cadrul acestei tabere, plănuieşte organizarea unui concurs naţional.

Muzica este a doua lui familie, iar soţia îl susţine necondiţionat. Aşa l-a cunoscut, „nebun după muzică”, şi aşa o să fie mereu. Ambii au, însă, o pasiune în comun – cititul. Scriitorul preferat este Dostoievski, iar “Fraţii Karamazov” i-a plăcut cel mai mult. Adoră psihologia marelui scriitor rus, despre care spune că este la fel de actual şi acum.

Lui Marius Glonț nu-i place să facă lucrurile pe grabă şi este foarte punctual – chiar ajunge mai repede la întâlnirile stabilite. Pe de altă parte, nu-i plac kitchurile şi snobismul.

Recunoaşte, cu tristeţe în glas, că în România valorile se pierd pe zi ce trece. Iar ajunşi în acest punct, Marius apelează la „prietenul” Dostoievski – care spune că „dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este posibil, iar omul îşi face singur legea”.

Marius Glonț, omul pentru care muzica reprezintă a doua religie, are şi câteva sfaturi pentru cei care vor să lase ceva în urma lor;

Perseverenţa este un lucru de bază. Pe de altă parte, trebuie să fii serios şi să ai mult respect pentru ceea ce faci. Nu în ultimul rând, trebuie să faci tu primul pas – să dăruieşti tu mai întâi, pentru a fi dăruit la rândul tău!