Mirela Nemțanu, director executiv HOSPICE Casa Speranței

Undeva în sectorul 2, pe malul lacului Plumbuita, o mână de oameni se îngrijesc de copiii cu boli incurabile și adulții diagnosticați cu cancer. Aici se află sediul HOSPICE Casa Speranței, cea mai mare fundație din România, cu poate cea mai delicată misiune. Aceea de a aduce un zâmbet pe chipul celor aflați la final de drum, dar și a celor ce rămân în urma lor. Cu un mare nod în gât am stat de vorbă cu Mirela Nemțanu, director executiv al fundației. Un excelent profesionist în marketing, comunicare și CSR aduce o notă personală unei idei deja rostită aici, în Elita României. Toată lumea merită iubire, chiar și cei pentru care nu mai există cale de întoarcere!

Așezată parcă special într-un loc ferit de curioși, casa HOSPICE din București se întinde pe 3 etaje. Primul este dedicat adulților care privesc în gol, dar care beneficiază de condiții mai bune decât în orice altă secție oncologică din România. De la 3, se disting râsete de copii, cu siguranță însoțiți de părinți care, pentru câteva ore, trăiesc o viață normală.

Birourile echipei se află la etajul 2. Aici mă așteaptă Mirela, care, timp de 2 ore, mă trece prin cea mai variată gamă de emoții. Bucurie, mândrie, amuzament, curiozitate, voce tremurândă, nervi, dezgust. Totul însă învăluit în siguranța că HOSPICE este pe mâini bune, în primul rând datorită principalului său reprezentant, Mirela Nemțanu!

Bucuria de a-i ajuta pe cei apropiați

Povestea Mirelei începe în București, însă originile sale merită o scurtă mențiune. Părinții provin din Mărginimea Sibiului, mai exact din comuna Jina. Este satul cu cea mai mare suprafață din România, mai mare chiar decât a Bucureștiului! Acolo, în Jina, sătenii oieri produc cea mai bună brânză din țară, iar obiceiurile locale sunt păstrate cu sfințenie, chiar și în ziua de azi.

Este evident că nu avea cum să nu-și moștenească părinții, „doi ardeleni meseriași”, așa cum îi numește Mirela. Face parte dintr-o familie uriașă: are nu mai puțin de 24 veri de gradul 1! O provocare să îi rețină pe toți, însă o lecție timpurie despre bucuria de a ajuta. Genul acesta de oameni, obișnuiți cu un stil de viață tipic ardelenesc, cu păstrarea unor tradiții seculare, îți vor sări mereu în ajutor, fără nicio ezitare, de fiecare dată când ai nevoie!

Mirela a fost așadar crescută în spiritul altruismului. La asta trebuie neapărat adăugată conștiinciozitatea, plăcerea de a citi cât mai mult, insuflată de către tatăl său.

Eu când intru într-o casă, mă uit în primul rând la câte cărți sunt în bibliotecă. Astfel, îmi dau seama imediat ce fel de om este în fața mea.

Descoperirea marketingului

Tot conștiinciozitatea au adus-o pe Mirela Nemțanu pe drumul fascinant al marketing-ului. În studenție a fost mereu printre primii, iar în anul 3, când Facultatea de Comerț a ASE-ului se diviza în mai multe secții, Mirela a putut-o alege pe cea de top.

Sigur că marketing suna mai „sexy” decât merceologie de exemplu, însă a fost mai mult decât atât. Mirela a înțeles devreme că marketingul este una din cele mai dinamice științe, indubitabil motorul unei afaceri. Că degeaba ai produse revoluționare, dacă nu știi să le faci cunoscute. Și cum i-a plăcut mereu să se perfecționeze, a parcurs toți pașii educaționali posibili: facultate de marketing, masterat în comunicare și PR la SNSPA, MBA și doctorat, toate menite să îi creioneze o carieră de director de marketing.

De mare ajutor i-a fost Călin Vegheș, principalul profesor care a ghidat-o pe acest drum. Nu doar că i-a fost mentor în marketing și pedagogie, el a recomandat-o pentru primul job, la compania de cercetări de piață Gallup. Aici și-a transpus în practică cunoștințele teoretice, exact ce îi lipsea pentru a-și crea un nume în marketingul din România.

Să vă ocupați voi, fetele de la marketing, de CSR-ul ăsta!

Au urmat 13 ani de carieră în marketing, poziții-cheie în companii ca TNT Romania, RTC Holding sau L`Oreal. Amintiri frumoase, fără de care Mirela Nemțanu de astăzi nu ar fi existat. Pe lângă performanțele în marketing, a avut șansa să ducă la un alt nivel bucuria de a ajuta, acel sentiment bine cunoscut încă din copilărie, hrănit de o familie unită.

Imaginați-vă că, în anul 2003, mai nimeni în România nu știa ce înseamnă Corporate Social Responsibility. Părea așa, o activitate impusă de grup, care semăna a marketing. Niciun angajat TNT sau L`Oreal nu făcuse vreodată voluntariat, însă Mirela a îmbrățișat mereu cu bucurie misiunea de a schimba lucrurile. La plecarea ei din fiecare corporație, nu exista angajat care să nu fi fost implicat în măcar o acțiune de voluntariat!

La L`Oreal de exemplu, așa m-au convins. Un recruiter deștept mi-a arătat că voi fi puternic implicată în CSR, că grupul vrea să implementeze voluntariatul în România și că au nevoie de mine. A fost un job fascinant, nu ai să găsești vreo școală de marketing și business mai bună ca L`Oreal!

Printre proiectele de suflet, Mirela Nemțanu îmi menționează sponsorizările oferite Fundației Leaders și Transilvania International Film Festival (TNT). Prima colaborare cu autoritățile, când Fundația RTC a finanțat un program after school în 6 școli din București, destinat elevilor fără posibilitatea de a plăti pentru un program privat. Dar, mai ales, programul ”For Women In Science”, unde L’Oreal oferă burse pentru proiecte de cercetare de impact.

Aș vrea să cred că la dezvoltarea TIFF-ului am contribuit și noi. Erau la început, iar noi îi ajutam cu tot ce înseamnă transportul și logistica evenimentului. Într-un an a trebuit să trimitem un charter special la Cluj, pentru a aduce filmul destinat unei lansări speciale! Astăzi, TNT România încă este sponsorul festivalului.

Întâlnirea cu HOSPICE și schimbarea traiectoriei

Întâlnirea cu HOSPICE are loc în 2013, când fundația a beneficiat de cea mai mare acțiune de voluntariat până la acel moment. 150 angajați L`Oreal mergeau la Adunații Copăceni pentru a pune umărul la renovarea unui centru socio-medical inovator, destinat copiilor afectați de o boală rară, cu prognostic limitat de viață, dar și a familiilor lor. Doar în București și împrejurimile Capitalei trăiesc peste 5000 astfel de copii. Centrul oferă un acoperiș pentru aceste familii, dar și consiliere medicală, socială sau psihologică, atât pentru cei afectați cât și pentru copiii care se confruntă cu decesul unui membru al familiei.

Colaborarea cu L`Oreal continuă și astăzi când, odată la 2 săptămâni, o coafeză profesionistă oferă servicii de înfrumusețare pentru paciente, la sediul din București. Cât despre Mirela Nemțanu, a realizat că aici, la HOSPICE, este locul perfect în care își poate îndeplini misiunea personală.

Sunt atâtea ONG-uri minunate, foarte multe povești care nu au reușit din cauza lipsei de marketing, strategie, management, previziune… Orice ONG trebuie să funcționeze ca un business, iar eu asta am apreciat la HOSPICE. În primul rând misiunea, poate cea mai grea din România. Faptul că sunt singurii care oferă servicii 24/7, dar și structura organizatorică foarte bine definită.

Din aceste motive, Mirela Nemțanu e de peste 2 ani director executiv al HOSPICE Casa Speranței. Coordonează 250 angajați, dintre care 70% reprezintă personal medical. Fundația și-a ales omul perfect pentru a o reprezenta către publicul românesc, iar Mirela a găsit locul potrivit în care poate schimba mentalități.

Prea des auzim stereotipuri legate de nevoia pe care o acoperim. De ce depunem tot acest efort, pentru niște oameni fără speranță? Eu nu doresc nimănui să treacă prin depresia adâncă a bolnavilor de cancer și a apropiaților lor. Într-adevăr, noi nu salvăm vieți, însă ne luptăm să prelungim viața, să creștem calitatea ultimelor clipe.

Ce este paliația și cum ar fi România fără HOSPICE

În fiecare an, sunt înregistrate în România aproximativ 55.000 cazuri noi de cancer. Tot într-un an, circa 50.000 pierd lupta cu această boală. Îngrijorător este că scade dramatic vârsta de îmbolnăvire, iar sistemul medical este în colaps. Mirela Nemțanu îmi confirmă ceea ce știam deja:

Astăzi, unele tipuri de cancer sunt vindecabile. Dacă ai șansa depistării bolii în faza incipientă și a aplicării unui plan de tratament corect, șansele de vindecare sunt foarte mari. Pentru asta însă, în țările occidentale există cultura controlului periodic, ceea ce se întâmplă rareori în România, din păcate. În curând, cancerul va depăși accidentul cardio-vascular și va ajunge cea mai importantă cauză de deces. Cât despre sistemul medical, acestuia îi lipsesc specialiștii care să trateze măcar bolnavii curabili. Cu atât mai puțin pe cei fără speranță de viață, dați uitării după stabilirea verdictului.

Paliația este o supra-specializare, are o serie de particularități pe care un oncolog în general nu le stăpânește. Se referă la îngrijirea pacienților și aparținătorilor cu o boală incurabilă, care nu mai răspunde la tratament. Funcționează pe 4 piloni: medical (controlul durerii, simptome, întărire organism), psiho-emoțional, social (asistență socială) și spiritual.

În România, există 115 operatori de îngrijire paliativă, foarte mulți însă din păcate inactivi. HOSPICE este singurul operator care oferă servicii complete și complexe de îngrijire paliativă. Are două centre echipate complet, în București și Brașov, ansamblul din Giurgiu destinat exclusiv copiilor, iar prin echipe mobile acoperă patru orașe – București, Brașov, Făgăraș și Zărnești.

În 2017, HOSPICE a adresat 4000 cazuri din cei 170.000 pacienți care au nevoie anual de paliație. Este foarte puțin, dar fără ei, România nici măcar nu ar fi știut ce înseamnă îngrijire paliativă. HOSPICE este singurul centru care se ocupă de managementul durerii, pentru niște pacienți fără vreo alternativă. Fac inclusiv educație în paliație, cu sprijinul UMF Brașov, unde s-au derulat deja peste 25.000 sesiuni de formare.

Cel mai important, oferă speranță într-un mediu care pune bețe în roate…

Părerea expertului despre legislația actuală

Mirela Nemțanu mă surprinde când îmi spune că guvernul actual a aprobat o lege foarte bună, de care din păcate nu prea se știe. Din lipsă de fonduri la buget, probabil nu sunt deloc interesați să o comunice mai clar…

Știm demult că persoanele juridice pot redirecționa 20% din impozitul pe profit către orice asociație sau fundație. Începând cu 2018, inclusiv companiile românești cu cifră de afaceri mai mică de 1 milion de euro pot redirecționa 20% din impozitul pe venit, exclusiv către fundațiile acreditate social. HOSPICE deține această acreditare, deci poate beneficia de o sursă nouă de venit. Secretul? Orice donație trebuie finalizată până la 31 decembrie 2018!

Am făcut o estimare, sunt circa 300 milioane de euro de dat către fundații! Chiar dacă HOSPICE are cel mai mare buget din România, avem mare nevoie de ajutor. Condițiile s-au înăsprit în 2018, iar bugetul de 4 milioane de Euro nu poate acoperi nevoile pentru 2019. Echipa noastră de fundraising este incredibilă, lucrează fără oprire însă nu cred că mai este suficient.

Ce înseamnă că s-au înăsprit condițiile? Mirela îmi arată cât de periculoasă este creșterea salariilor din sistemul medical public. Chiar dacă deloc sustenabile, noile condiții sunt imposibil de egalat de HOSPICE, pe bugetul actual. Din fericire, beneficiază de un personal medical excepțional, motivat în primul rând de dorința de a face bine. Dacă se va continua însă așa, privatul nu va mai fi competitiv, în ciuda condițiilor mult mai bune de îngrijire și tratament.

Mai mult decât atât, o inițiativă legislativă – criticată inclusiv de Comisia de la Veneția – cere închiderea ONG-lor care nu-și publică toți donatorii, activitate imposibilă în cazul celor care susțin, de exemplu, din SMS-urile primite. În plus, o nouă lege aprobată recent de Camera Deputaților, for decizional, impune reguli dure de funcţionare pentru organizaţiile neguvernamentale, atât de dure încât unele s-ar putea vedea obligate să-şi pună lacătul pe uşă.

Legea, în forma sa actuală, obligă asociațiile și fundațiile să raporteze datele personale ale celor care participă la orice fel de activitate organizată de ONG-uri (în situație de neconformare, ONG-ul poate fi dizolvat). În cazul HOSPICE, această obligativitate de raportare la fiecare șase luni se transpune în publicarea datelor personale ale copiilor și ale adulților care beneficiază gratuit de serviciile HOSPICE și, astfel, la încălcarea initimității și a confidențialității acestora.

Noua lege prevede că, dacă refuzăm să declarăm aceste informații cerute, suntem lichidați în 30 zile! Este evident că legea are ca scop lovirea în alte tipuri de ONG-uri, ceea ce nu este corect, dar iată că apar ca victime colaterale inclusiv prestatorii de servicii ca noi. Nu doar că legea contravine noilor prevederi GDPR, dar încalcă grav confidențialitatea medic – pacient. Mesajul meu este să ne lase în pace să ne facem treaba legal, nu să ne îngroape în prevederi legislative!

Mirela Nemțanu și reumanizarea serviciilor medicale

În ciuda instabilității financiare și a volatilității legislative, Mirela își continuă cu încredere misiunea personală. Planurile de dezvoltare sunt mari, însă deocamdată se vede nevoită să-și concentreze eforturile pe termen scurt. HOSPICE are nevoie de experiența sa îndelungată în marketing, pentru întărirea relației cu autoritățile, promovarea serviciilor și informarea tuturor părților implicate.

Cel mai emoționant moment? Atunci când am decis să fiu nașa de cununie pentru un pacient HOSPICE. La trei săptămâni de la momentul acelei nunți, mergeam la el la înmormântare… A fost prima înmormântare a unui pacient la care am fost, și nu cred că voi mai putea merge la alta.

Cred că această situație zugrăvește perfect imaginea cu care se confruntă zilnic echipa HOSPICE. Și totuși, Mirela nu are nicio îndoială că vor rămâne cu toții la același nivel maxim de implicare. Ea știe cu ce fel de oameni lucrează, și este mândră pentru asta. La nivel personal, Mirela va fi mereu acolo, în rândul pacienților, copii sau adulți, care au nevoie de un gând bun, de o încurajare. De un semn că există cineva căruia îi pasă de soarta lor.

Și pentru a încheia într-o notă ceva mai pozitivă, Mirela Nemțanu întărește o afirmație pe care o mai avem odată enunțată aici, în Elita României, de către un voluntar la fel de special și de puternic: