Arta si Cultura

Oana Ivașcu, arta de a uni muzica medievală și cea clasică cu antreprenoriatul cultural

Viața de artist independent / antreprenor cultural, ceea ce sună aproape utopic pentru România, nu se potrivește oricui. Oana Ivașcu a reușit să găsească rețeta de a le combina eficient. Începând cu trupa Imago Mundi în urmă cu 20 de ani, ea a explorat alături de soțul său numeroase teritorii culturale. De la muzică medievală la muzică clasică, de la platformă de sprijin a artiștilor tineri, la studio de creație. A înțeles că adaptarea nu înseamnă compromis și că poți face educație tinerilor atunci când le înțelegi nevoile. 

 

Muzica, dragostea care i-a stabilit traseul vieții

Oana Ivașcu s-a născut în ‘76 și a crescut în București, alături de o mamă pasionată de limba franceză și un tată îndrăgostit de cărți și artă. Cu muzica s-a împrietenit de pe la 6 ani când împreună cu surorile ei Corina, Gabriela și Cristina, a fost înscrisă de părinți la Școala de muzică nr. 2. Împreună cu ele a experimentat muzica contemporană de cameră. Vioara a fost primul instrument la care a cântat. 

Cvartetul Maris avea o formulă instrumentală atipică cu clarinet, oboi și două viori, iar repertoriul era compus din lucrări de Mihai Vârtosu și Paul Rogojină, la vremea aceea profesori de pian în școală. Au cântat împreună circa doi ani, momentul de glorie fiind atins când Cvartetul Maris a reprezentat școala într-o importantă audiție la Sala George Enescu a Conservatorului. Atunci l-a cunoscut pe Alexandru Pașcanu care le-a felicitat personal. Un zâmbet cald, o strângere de mână și câteva vorbe de încurajare au făcut dintr-o dată 4 copii fericiți.

Cvartetul Maris

Începând cu clasa a cincea, Oana Ivașcu (Mariș) a schimbat instrumentul și școala, mutându-se la Liceul de muzică „Dinu Lipatti” unde a început studiul oboiului. În ‘94, a intrat la Academia de Muzică București (fostul Conservator „Ciprian Porumbescu”), iar în ‘99 a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București. Din timpul studenției a colaborat cu orchestra Filarmonicii „George Enescu”, cu Orchestra de cameră Radio, cu Filarmonica Oltenia și Simfonia București (una dintre primele orchestre private din București).

În perioada liceului i-a descoperit pe Eliade, Cioran și Steinhardt, dar și pe Beatles, Pink Floyd sau Depeche Mode. Audițiile de muzică clasică le-a început prin liceu, la orele de istoria muzicii și le-a intensificat în timpul studenției, în discoteca Academiei sau la concertele Filarmonicii. După Conservator i-a descoperit pe Buzatti, Calvino, Salinger, Beagle, proza scurtă, muzica medievală și renascentistă.

Împinsă de vremuri și împrejurări, prin ‘98 s-a angajat în orchestra Teatrului de Operetă „Ion Dacian”, pe care avea să o părăsească în 2004 din motive de incompatibilitate cu muzica și rutina aferentă. Declararea independenței a venit după ce în 2000 l-a întâlnit pe Daniel Ivașcu de care s-a îndrăgostit fulgerător și împreună cu care a fondat ansamblul Imago Mundi. Tot alături de el a pus bazele studioului de creație Pilgrim Project și mai apoi ale Asociației Culturale Isvor.

Am întâlnit mulți oameni remarcabili, printre cei mai importanți pentru mine au fost (și încă sunt) doi oboiști: Dorin Gliga și Florenel Ionoaia. Pe primul dintre ei am avut bucuria să îl am profesor de muzică de cameră (și nu numai) în ultimii ani de liceu. Un muzician extraordinar, un profesor înzestrat și un om incredibil de bun care părea picat de pe altă planetă, în mica noastră lume încrâncenată. Când îi intrai în clasă sau îl întâlneai pe holuri fața i se lumina ca și când ar fi întâlnit un vechi și drag prieten. Pe cel de-al doilea, Florenel Ionoaia, l-am cunoscut după intrarea în Academie. Este un personaj fascinant, total dedicat oboiului și studenților, un om care dăruiește cu aceeași generozitate muzică, cunoaștere, experiență, timp, vlăstare de trandafir japonez. Lui îi datorez colaborările cu marile orchestre, primele concerte în afara țarii și multe altele.

 

Ansamblul Imago Mundi, o istorie de 20 de ani

Proiectul muzical Imago Mundi a apărut datorită întâlnirii dintre Oana și Daniel, din entuziasmul și energia efervescentă pe care festivalurile medievale de atunci (Sighișoara și Sibiu) le-o dădeau. Au pornit de la muzică medievală și renascentistă vest-europeană, într-o formulă instrumentală specială: cu trei instrumente de suflat (flaut, oboi, fagot), chitară și percuție, la care s-a alăturat ulterior vioara.

Formula s-a tot schimbat în primii zece ani. S-au bucurat să-i aibă alături pe Oana Ropotan, Raluca Slave (vioară); Sorin Neacșu, Augustin Creznaru, Alex Hanganu, Gabriel Toma, Argin Marchiș (flaut); Valentin Turcu, Bogdan Tanislav, Marius Neag (fagot).

Din 2013-2014, Imago Mundi există în aceeași formulă de sextet: Adrian Buciu (flaut), Oana Ivașcu (oboi), Ștefan Barbu (vioară), Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu (compoziție, chitară, cobză), Andreea Țimiraș (violoncel), Daniel Ivașcu (percuție).

Imago Mundi a evoluat de la re-interpretarea muzicii vechi vest-europene la re-interpretarea muzicii tradiționale românești în cheie contemporană. Ce nu s-a schimbat este atitudinea față de muzică: cuvântul-cheie este același, „re-interpretare” – ideile muzicale, temele, lucrările de la care pornim sunt prezentate publicului într-o formă nouă, personală; nu pretindem că așa se cânta acum 100, 500, 800 de ani; în plus, ne adresăm publicului zilelor noastre, care are deja experiența sunetelor muzicii clasice orchestrale, sau a jazz-ului, a rock-ului, a muzicii pop, a muzicii electronice.

Imago Mundi 2010. Foto: Kitarodia

Ansamblul Imago Mundi a făcut pionierat în muzică. A dus instrumentele specifice muzicii clasice (sau „muzică la scaun”, cum era alintată la Sighișoara în anii 2000) în cluburi de jazz precum Green Hours sau Lăptăria lui Enache, în festivaluri alternative precum StufStock. După 2011, a dus muzica veche și tradițională românească – îmbrăcată în compoziții contemporane de factură clasică, comentate vizual prin proiecții video mixate în timp real realizate de Cristian Stănoiu – în lumea largă. A ajuns la festivaluri precum „Octobre Musical” din Tunis, Festival de Estoril – Lisabona, Festivalul Internațional de Muzică și Dans – Granada, European Christmas Fest – Riga, sau în diverse concerte la New York, Berlin, Istanbul, Bratislava și multe altele.

Albumele Imago Mundi sunt repere ale transformărilor prin care formația și muzica au trecut. „Musica Viva” este albumul de debut apărut în 2002 la Electrecord. „Pilgrims” este o colecție de teme medievale interpretate în manieră contemporană, cu foarte multă improvizație, apărut în 2009. Seria „Isvor”, trei albume inspirate din creația unora dintre cei mai importanți artiști și oameni de cultură români: Dimitrie Cantemir, George Enescu și Constantin Brâncuși, sunt albume create între 2011 și 2017 și pe care Editura Casa Radio le-a reunit anul trecut într-o ediție aniversară. În 2021 a fost lansat albumul ”Gnossos”.

 

„GNOSSOS” – proiect dedicat legăturilor muzicale româno-franceze

Cel mai recent album, distribuit gratuit în format digital, punctează deschiderea Ansamblului Imago Mundi pentru muzica clasică de factură contemporană, pentru cercetare și proiecte conceptuale. Proiectul „Gnossos” a fost co-finanțat de AFCN și s-a derulat cu sprijinul partenerilor UNMB și Institutul Francez din România la București. „Gnossos” explorează lucrările compozitorului francez Erik Satie și legăturile dintre creația franceză de la sfârșitul secolului XIX și muzica tradițională românească.

Acest proiect are o poveste foarte interesantă, iar Oana Ivașcu a avut amabilitatea să ne-o dezvăluie în continuare.

Expoziția Universală de la Paris a însemnat, în anul 1889, un adevărat succes pentru muzica românească. Asta pentru că, după câteva concerte ale lăutarilor români (alături de alte concerte cu muzică tradițională din diverse colțuri ale lumii), a fost editată o culegere ce a fost pusă la dispoziția compozitorilor francezi doritori să prelucreze acea muzică.

Astfel, în 1890-1891 Erik Satie avea să compună primele 3 „Gnossiennes”, care „veneau să prezinte sonoritățile particulare folclorice românești de ordin modal, ornamentele și construcția parlando-rubato, care anticipa inovațiile aduse în muzică – câteva decenii mai târziu – de Enescu și Bartók.”. Acest citat este extras de Oana Ivașcu din lucrarea de doctorat a muzicologului Vasile Tomescu, lucrare publicată în 1972 la Sorbona.

Pornind de la această idee, proiectul „Gnossos” a însemnat explorarea creativă a muzicii lui Satie, explorare din care a rezultat albumul Imago Mundi. Dar a însemnat și prezentarea celor 3 „Gnossiennes”, prin trei filme scurte. Aceste materiale educative sunt realizate de tânărul compozitor și pianist Andrei Petrache, care tratează lucrările muzicale din diferite perspective. E vorba de structură intonațională, ritm, formă, indicațiile compozitorului (agogică, expresie, dinamică), indicații tehnice, de interpretare.

Nu în ultimul rând, „Gnossos” a propus o instalație artistică interactivă, găzduită de Institutul Francez în perioada 18-29 noiembrie 2021, o instalație ce invita la explorare (cu ajutorul unui pian digital, al unei tablete conectate la acesta, al unei perechi de căști și al unor proiecții video).

Puteți afla mai multe despre proiect pe site-ul gnossos.imagomundi.ro 

Imago Mundi (Foto: Florin Ghenade

„Carnavalul Animalelor”, cel mai recent proiect al Asociației Culturale Isvor

Proiectul „Carnavalul Animalelor” pornește de la suita muzicală scrisă de compozitorul francez Camille Saint-Saëns, pe care o transpune într-un film scurt de animație tradițională. Mai precis, un spectacol filmat de teatrul umbrelor (considerat a fi și prima tehnică de animație din lume, o tehnică veche de mai bine de 2000 de ani). „Spectacol filmat” și „film de animație”, însemnând că teatrul umbrelor a fost îmbogățit considerabil de abordarea video.

Și acest proiect a fost posibil datorită co-finanțării primite de la Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și a parteneriatelor cu Radio România Muzical și Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB).

Am reușit să înregistrăm suita „Carnavalul Animalelor” în interpretarea unor tineri și foarte valoroși muzicieni; apoi, să realizăm diverse materiale video: filmul despre care spuneam mai sus, dar și un film cu muzicienii implicați; interviuri cu ei, adevărate surse de inspirație pentru copiii care se gândesc să se apuce de muzică sau să se apropie de instrumentele muzicale.

Proiectul a însemnat și susținerea a 10 ateliere interactive cu Beatrice și Florin Iordan în școlile rurale din județul Vâlcea. Au rezultat scurte scenete de teatrul umbrelor, realizate împreună cu elevii școlilor primare și gimnaziale din Mălaia, Muereasca de Sus, Sălătrucel, Dobriceni Stoenești, Bodești Bărbătești, Linia Budești, Popești Golești, Ulmetu Copăceni.

Bineînțeles, acest proiect nu se va opri aici. Oana Ivașcu își dorește reluarea atelierelor interactive și în alte școli, iar materialele-suport sunt disponibile gratuit pentru toți cei interesați pe site-ul proiectului.

 

Laboratorul de Muzică, soluția de compromis în pandemie

Asemănător „Carnavalului Animalelor”, proiectul „Laboratorul de Muzică” a fost creat și lansat în plină pandemie COVID-19, cu gândul la cei care au nevoie de sprijin. E vorba despre artiști / sectorul cultural independent, respectiv copii / sectorul educației prin cultură.

„Laboratorul de Muzică” a presupus realizarea unui „Dicționar al Instrumentelor Muzicale”, o serie de 15 filmulețe scurte de prezentare a instrumentelor muzicale (chitară, clarinet, contrabas, corn, fagot, flaut, oboi, instrumente de percuție, pian, trombon, trompetă, tubă, vioară, violă, violoncel), folosind înregistrări muzicale speciale și ilustrații animate. Proiectul a însemnat și donarea unor instrumente muzicale. Anul trecut 10 claviaturi electronice au intrat în dotarea a 10 școli rurale din județul Vâlcea, punând astfel bazele unor laboratoare de muzică.

Precum „Carnavalul Animalelor”, și proiectul „Laboratorul de Muzică” a fost co-finanțat de AFCN și a fost organizat de Asociația Culturală ISVOR în parteneriat cu Radio România Muzical și UNMB. „Laboratorul de Muzică” pune la dispoziție gratuit, tuturor celor interesați, toate materialele-suport („Dicționarul Instrumentelor Muzicale”, dar și altele) pe site-ul propriu: laboratoruldemuzica.ro.

Ne dorim să-l putem continua printr-o serie de ateliere creative muzicale, în cât mai multe școli din țară (am tot primit, și primim în continuare, semnale – suntem așteptați în foarte multe localități, totul e să reușim să găsim soluțiile de finanțare).

 

ConnectArts, o platformă cu resurse de dezvoltare pentru artiști

Prima ediție ConnectArts a avut loc în 2018 și s-a născut de la constatarea că foarte mulți muzicieni, atât dintre cei aflați la începutul carierei cât și dintre cei consacrați, nu stau prea grozav când vine vorba despre materiale de promovare. E vorba despre un set de fotografii, un demo audio, demo video profesionist sau chiar o recenzie (un text de prezentare creativ, diferit de CV-ul schematic folosit pentru angajare).

Oana Ivașcu crede că unii artiști nu își permit realizarea acestor materiale, iar alții nici nu realizează cât de importante și necesare sunt ele.

Așa am pornit – din dorința de a construi, pentru cât mai mulți artiști, demo-uri profesionale pe care aceștia să le poată folosi ulterior, în relația cu instituții de învățământ, organizatori de concerte, festivaluri și așa mai departe.

Pașii următori, respectiv edițiile 2020 și 2021 i-au dus mai departe. Au continuat să construiască demo-uri pentru muzicieni, au continuat să publice știri / oportunități pentru artiști (competiții, oportunități de angajare, diverse evenimente) pe site-ul connectarts.ro. Dar au adăugat și elemente noi.

I-a încurajat pe liceeni și studenți să creeze filme scurte pornind de la muzica înregistrată de muzicienii participanți („ConnectArts – Perspective” în 2020) și a construit proiecte artistice colaborative, implicând 3 tineri poeți care au creat împreună cu 3 trupe jazz / crossover („ConnectArts – Note” în 2021).

Ne dorim să mergem mai departe, continuând să susținem necesitatea unei comunități artistice eclectice, care să includă (și să reunească) muzicieni, artiști vizuali, poeți, dansatori și coregrafi – pe oricine, până la urmă! – și continuând să încurajăm proiectele interactive, colaborative și multi-disciplinare.

 

Pilgrim.Project, studio de creaţie audio/vizuală

Pilgrim.Project propune o „călătorie inițiatică” care îi ajută pe cei interesați să-și definească identitatea. Poate fi vorba despre identitate vizuală sau verbală, de la un „simplu logo” la identități complexe, care pot include (dar nu se rezumă la) materiale diverse de prezentare, mai simple sau mai complexe (papetărie personalizată, pliante, broșuri etc.), site-uri web, servicii de comunicare, social media, sound design, project design samd.

Pilgrim.Project înseamnă 3 oameni: Oana Ivașcu, Daniel Ivașcu (graphic designer, web designer) și Adelina Mariș (specialist în comunicare), plus o rețea flexibilă de colaboratori (în funcție de complexitatea proiectelor).

În ultima vreme, Pilgrim.Project și-a derulat activitatea în special în zona proiectelor culturale. Dar fiindcă supraviețuirea din cultură e dificilă, au lucrat pentru organizații și companii cu experiență și activități foarte diverse, de la băuturi și produse alimentare până la farmaceutice și management financiar.

 

Rolul educației muzicale în dezvoltarea copiilor

Oana Ivașcu consideră contactul cu muzica foarte important pentru un copil pentru că – contrar aparențelor – muzica nu înseamnă (doar) divertisment. Muzica este limbajul universal, singura artă cu adevărat abstractă care reușește să exprime stări, emoții, concepte.

Sunt câteva argumente punctuale care sunt de luat în considerare de către orice părinte sau pedagog. Există foarte multe studii care au concluzionat că muzica îmbunătățește abilitățile cognitive și non-cognitive.

Copiii care iau lecții de muzică sunt mai conștiincioși, mai deschiși și mai ambițioși. Și nu doar atât: muzica îmbunătățește abilitățile de citire și vorbire; îmbunătățește raționamentul matematic și spațial-temporal. Muzica este matematică.

Muzica te ajută să înveți mai rapid limbi străine. Copiii care încep să studieze muzica la vârste mici dezvoltă abilități lingvistice mai puternice, vocabulare mai complexe și o înțelegere mai nuanțată a gramaticii. Aceste beneficii nu afectează doar învățarea primei limbi de către copii, ci și capacitatea lor de a învăța în viitor oricare altă limbă nouă.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele pe care Oana Ivașcu le menționează pentru a încuraja apropierea copiilor de muzică, aceasta fiind o temă de care artista este foarte atrasă.

Oana și Daniel Ivașcu (Foto: Florin Ghenade)

Oana Ivașcu știe să unească viața muzicală cu cea personală

În spatele unei activități prodigioase cu multe proiecte foarte diverse stă o relație fantastică între doi oameni. Toate aceste materiale au fost posibile datorită faptului că din anul 2000 Oana Ivașcu a reușit să aibă o colaborare foarte bună și pe partea muzicală cu soțul său.

Ne bazăm unul pe celălalt, chiar dacă nu suntem întotdeauna de acord. Vedem lucrurile diferit de multe ori, fiecare are altă perspectivă (eu sunt o muziciană pasionată de ilustrație, el e un artist vizual pasionat de muzică) dar întotdeauna încercăm să armonizăm lucrurile, să găsim soluțiile care să ne mulțumească pe amândoi. De cele mai multe ori însă, tocmai perspectivele diferite ne ajută să găsim soluții – acolo unde unul se poate simți blocat, celălalt poate fi creativ; acolo unde unul nu-și mai găsește cuvintele, celălalt îi pune gândurile pe hârtie; când unul își pierde speranța, celălalt îi arată calea.

În 2022 Asociația Culturală ISVOR va derula două proiecte noi, pentru care a reușit să obțină finanțare. Primul este „Anotimpurile”, un proiect muzical având ca punct de plecare „Cele patru anotimpuri” de Antonio Vivaldi. El este construit în jurul unei formule instrumentale noi ce reunește ansamblul Imago Mundi și formația Andrei Petrache Trio. Această formație este una dintre cele mai proaspete reprezentante ale noului val în jazz-ul contemporan românesc.

Vom avea la final o producție muzicală originală, comentată vizual printr-un film de animație digitală (motion graphics) și, bineînțeles, vom include și o serie de ateliere creative derulate în 10 școli rurale.

Al doilea proiect este „7 eMotions”, o platformă editorială online dedicată introspecției și explorării creative a emoțiilor. Proiectul tratează tema celor șapte emoții primare (surpriza, bucuria, frica, furia, tristețea, disprețul, dezgustul) din perspectivă literară, vizuală, muzicală, jurnalistică, filosofică și psihologică. Vor exista o serie de materiale multimedia / participative, cu abordare transdisciplinară: articole, ilustrații grafice, interviuri, înregistrări speciale audio / video, conferințe de filosofie, psihoterapie în sesiuni online dedicate artiștilor.

Din punctul meu de vedere, România are foarte multe de oferit – și când spun asta mă gândesc, în primul rând, la oportunități. Dar sunt conștientă că totul depinde de unghiul din care alegi să privești: ceea ce eu numesc „oportunități”, altcineva ar putea numi „lipsuri”. Și poate că are dreptate, nu contest asta, doar că eu prefer să văd spații unde se poate construi, mai degrabă decât goluri. Nu e simplu pentru nimeni, nici pentru mine nu spun că e simplu, e nevoie de multă voință (sau încăpățânare? uneori le confund…).

Oana Ivașcu mai are și alte planuri pentru 2022, dar pe care le va anunța atunci când va fi sigură de realizarea lor. Esențial e că este o luptătoare care a decis să rămână în țară pentru a ne oferi lucrurile minunate în care ea crede și care ne fac nouă viața mai frumoasă.

Cea mai mare provocare cu care se confruntă în prezent este legată de pandemie.

Cum facem să rămânem împreună, deși măsurile de siguranță sanitară impuse de pandemia COVID-19 ne impun să stăm „distanțați”. În special, mă preocupă găsirea de soluții pentru artiștii independenți – cum să continuăm să funcționăm, cum să reușim să rămânem în contact cu publicul nostru.

După ce ați citit acest articol, sunt convins că veți căuta cu mai mare interes activitățile pe care Oana Ivașcu le realizează. E plăcut să descoperi astfel de oameni care își dedică viața nu doar muzicii, ci și educației culturale. A înțeles că doar astfel putem avea un viitor sănătos și continuă să se reinventeze și adapteze constant vremurilor pentru a-i apropia pe oameni către cultură. De aceea, Oana Ivașcu este pentru mine un nume demn de Elita României.

Distribuie
Scris de:

Ți-a plăcut articolul? Zilnic postăm noi exemple similare de succes! Urmărește-ne pe Facebook și nu rata reportajele noastre!


Implică-te și tu în Elita României! Intră pe Patreon și vezi cum și de ce să ne oferi sprijinul tău!

Become a Patron!

Va informam ca acest site utilizeaza cookies. Prin utilizarea acestui site, sunteti de acord cu utilizarea acestora. Va rugam sa va informati in prealabil despre datele colectate de acest site citind Politica de confidentialitate.