Olivia Cristina Sima

Olivia Cristina Sima este de o viață la Radio România Internațional. Mulți dintre românii stabiliți în diverse colțuri de lume ascultă emisiunile Secției în Limba Română / RRI și știu că regăsesc în acest post o oglindă fidelă și expresivă a României de acasă. Aici ascultă limba mamei, limba română, care nu se uită niciodată, indiferent unde ai trăi și activa. Am discutat cu Olivia Cristina Sima atât despre despre lumea radio-ului cât și despre viața distinsei și experimentatei jurnaliste. Rezultatul este un articol din care avem cu toții multe de învățat. Lectură plăcută!

 

Olivia Cristina Sima s-a născut pe 28 septembrie 1957 la Bucureşti și este una dintre vocile emblematice ale radio-ului românesc. Este cunoscută ca redactor/ jurnalistă Radio România Internaţional, Secţia Panoramice, Grup Muzical, unde activează din 2 aprilie 1990 până în prezent. Aici redactează materiale scrise de specialitate: muzică în toate genurile muzicale, pentru secţiile de limbi străine Radio România Internaţional.

Din anul 2000 realizează o emisiune de o oră, cu specific muzical, difuzată în direct miercurea între orele 21 și 22, cu reluări conform grilei. Iniţial s-a numit ”Rapsodiile mileniului III la RRI”, iar de la 1 noiembrie 2013 – ”Muzică 100% la RRI”. Artiştii invitaţi sunt consacraţi sau tineri la început de drum, evoluând în aproape toate genurile muzicale – simfonic, cameral, operă, pop, folk, pop-rock, jazz, mai puţin folclor.

Legătura mea cu Radioul este veche, din anii ’70, când cântam în Corul de Copii Radio. De atunci iubesc fiecare culoar, treaptă de scară, fiecare încăpere din clădirea situată pe strada Nuferilor în anii aceia, respectiv strada Berthelot în prezent. Nici atunci și nici acum, nu mi s-a părut vreodată că sediul radioului public ar putea avea o clădire complicată, deși multora așa li se pare. M-am orientat mereu perfect în oricare colț din Radio. Deci afinitatea a existat din prima.

 

O viață cu muzica în sânge

Olivia Cristina Sima provine dintr-o familie de profesioniști în domeniul muzical. Cu toate că părinții o pregăteau pentru admitere la Liceul German, a ajuns la Liceul de Muzică nr. 1 (actualmente Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Bucureşti) – Secţia Teoretică / Pian. Aici admiterea se dădea cam cu 10 zile înaintea examenelor de la restul liceelor. A intrat cu succes datorită celei mai bune prietene a mamei sale, care a pregătit-o în secret pentru probele speciale de la admitere.

A urmat, evident, tot o Facultate de Muzică. A absolvit în 1981 Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, actualmente UNMB (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti), secţia Muzică şi Compoziţie Muzicală / Muzicologie – Specializarea Muzică Vocală şi Instrumentală / Pian.

Înainte de a ajunge redactor la Radio România Internațional în aprilie 1990, Olivia Cristina Sima a fost un timp profesor de pian la Liceul ”George Enescu” din Bucureşti. Pe urmă, a fost profesor de pian / grup vocal la Casa pionierilor / Clubul copiilor din Buftea / Ilfov. După 1990 a colaborat la diverse publicaţii, dintre care cele mai importante sunt Revista Radio (ediţia tipărită) și ziarul de limbă italiană „Sette Giorni”.

”La Medeleni” de Ionel Teodoreanu este cartea de căpătâi a copilăriei și a adolescenței sale, fiind una tulburător de romantică, de sensibilă și de profundă pentru doamna radioului de peste hotare. În materie de muzică, LP-ul cu înregistrarea Concertului în la minor pentru pian și orchestră de Robert Schumann, interpretat de Dinu Lipatti, este preferatul său.

Respectul față de adevăr, sinceritatea, pasiunea pentru ceea ce faci, seriozitatea, tenacitatea, cunoștințele temeinice în domeniul de activitate, dar și cele de cultură generală sunt valori de bază pentru Olivia Cristina Sima.

Olivia Cristina Sima

Olivia Cristina Sima cu Aura Urziceanu, Ron Rully și Daniela Vlad @ Radio Iași mai 2008

 

Radio România Internațional, o istorie de 68 de ani, în câteva cuvinte

Radio România Internaţional este serviciu public care asigură zilnic emisiuni în limba română, în dialectul aromân şi în 11 limbi străine: engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, arabă, chineză, italiană, ucraineană, sârbă şi ebraică. Grupul Muzical de la RRI are o tradiţie începută în anii ’50. Inițial, fiecare redactor era distribuit pe câte un gen muzical. Ulterior, s-a constatat că, pentru a evita rutina, este mult mai indicat ca materialele să se realizeze prin rotaţie. Astfel se desfășoară activitatea și în prezent.

Acum, Olivia Cristina Sima redactează două rubrici pe săptămână: Muzica ta (programată luni) şi Jazz Univers (programată sâmbătă). În total – patru pe lună fiecare, alternând uneori și cu Sala de Concerte / Permanențe ale muzicii românești.

Impactul şi succesul emisiunilor au fost rapide, iar semnalele pozitive de la ascultători nu au întârziat să apară. Cei ce ascultau RRI, indiferent de vârstă, aveau preferinţe, arătându-se interesaţi de fenomenul cultural artistic muzical din România. Un exemplu în acest sens este reacţia favorabilă a ascultătorilor Serviciului Englez faţă de rubrica Jazz Univers, semnalată în mod repetat prin scrisori / mesaje pe e-mail.

Radio România Internațional înseamnă acasă. Este tot: plăcere de a face jurnalism, de a relaționa cu colegii, implicare 100% în fiecare acțiune. Mulți dintre românii stabiliți în diverse colțuri de lume ascultă emisiunile Secției în Limba Română / RRI și știu că au în noi o oglindă fidelă și expresivă a României de acasă. Aici ascultă aproape exclusiv muzică românească, de toate felurile, genurile și pentru toate gusturile. Aici află bucăți de realitate din toate domeniile, informații vitale, necesare, interesante și, cel mai important, aici ascultă limba mamei: limba română, care nu se uită niciodată, indiferent unde ai trăi și activa.

Olivia Cristina Sima

Olivia Cristina Sima, Mircea Vintilă, Mona Mihaela Trifu @ Ro Art Belgia 2013

 

Sfaturi de la Olivia Cristina Sima pentru oamenii de radio

Am vrut să aflu de la doamna Olivia Cristina Sima care sunt calitățile necesare unei persoane care vrea să facă radio la nivel profesionist. În opinia dânsei, cea mai importantă e pasiunea, plăcerea imensă de a face acest lucru, împrietenirea la cataramă cu microfonul, siguranța informațiilor care trebuie emise în eter. Apoi, cunoștințele profunde despre ceea ce face acolo, pornind de la birouri, computere, cabine, aparatura tehnică, până la jonglarea cu diversele tonuri și nunațe ale vocii. Omul care vine în fața microfonului trebuie să fie el întâi de toate convins de ceea ce comunică, să-i placă asta. Este condiția primordială că și celor care ascultă le va plăcea. Și, desigur, e de preferat să aibă o voce bună, fonogenică, iar dacă nu are cine știe ce voce, să-și folosească cunoștințele și inteligența pentru a o modela / perfecționa cât mai mult posibil.

Eu nu am făcut o școală de jurnalism. Când m-am format eu ca om de radio, puțini absolviseră cursuri de jurnalism. Dar școala adevărată, care durează până în prezent, am făcut-o la RRI. Aici am învățat și repet. Continui să învăț și astăzi, după mai mult de 28 de ani de radio, tot felul de lucruri.

În 2005 a absolvit un curs de dicție și vorbire la microfon, organizat de Radio România, de care își amintește mereu cu imensă plăcere. Acesta a ajutat-o mult să evolueze, să înțeleagă și să privească altfel ceea ce făcea. Doamna Ileana Cârstea Simion, care a predat respectivul curs, este o mare profesionistă, care merită respectul oricărui jurnalist.

Cred că jurnalismul adevărat ar trebui să se bazeze mai puțin pe senzațional și mult mai mult pe profunzime, cultură generală și adevăr. Poate asta e și problema astăzi: prea mult senzațional și prea puțin fond.

Domniei sale îi plac vocile calde, deloc stridente, inteligente, în sensul că transmit și emoție, nu numai informație. Desigur că acest principiu nu se aplică în cazul știrilor, unde totul trebuie să fie clar, obiectiv și fără sugestii. În general, la radio ajung vocile fonogenice – adică plăcute auzului, care prin exercițiu și experiență devin tot mai bune. Dar există și cazuri de voci obișnuite, fără mare strălucire, care, însuflețite de ceea ce transmite moderatorul și de cunoștințele proprii, devin extrem de agreabile. Mai există și voci cu anumite particularități considerate inițial indezirabile, care ulterior se transformă în atuuri, îmi spune Olivia Cristina Sima.

 

Dau aici două exemple, cel al marelui actor Radu Beligan, care cu o voce atipică și cu probleme de dicție inițial, a ajuns un reper în actorie, schimbând cu inteligență și talent defectele, în calități specifice. Al doilea exemplu se referă la moderatoarea Liana Stanciu, care în anii ’90 atinsese mari cote de popularitate cu un glas considerat atunci sexy, care în realitate era un glas afectat de o manevră folosită la naștere. Și apropo de voci și de personalități, multe dintre marile voci ale Radioului Românesc au plecat de la RRI sau s-au format la RRI.

Două nume sunt suficiente: Eugen Preda și Paul Grigoriu. De altfel, din 29 octombrie 2018, principalul studio de emisie al postului Radio România Actualități – cabina 31, se numește PAUL GRIGORIU, în semn de omagiu și recunoștință pentru ceea ce a însemnat și înseamnă jurnalistul român.

Olivia Cristina Sima

Olivia Cristina Sima cu Eugen Mihaiescu și Gabi Guriță Nicolau la RRI, iulie 2013

 

O oază de profesionalism într-un mediu tot mai superficial

Ca și alte posturi incluse în Radio România, Radio România Internațional se bazează în primul rând pe informații veridice, pertinente și extrem de bine documentate. Nimic nu se face la întâmplare, fie că e vorba de partea editorială, sau de cea tehnică.

Din acest punct de vedere, am avut surpriza nu prea plăcută de a asculta la diverse posturi comerciale informații neconsistente, frizând uneori superficialul și dominate de fațadă, la profunzime ajungându-se greu sau chiar deloc. Ca să nu mai vorbesc de partea tehnică, care lasă mult de dorit cam peste tot, fie el radio sau televiziune, iar când spun parte tehnică, nu mă refer la calitatea audiției, sau a imaginii – în cazul televiziunii, ci la manevrele tehnice, inevitabile în munca noastră.

În urma acestui articol sper ca mai multă lume să (re)descopere posturile publice al Radiodifuziunii Române. Într-o țară unde aproape totul devine superficial, a mai rămas o oază de profesionalism. De la puținii oameni adevărați de radio se mai poate învăța meserie. Asta, până nu e prea târziu. Audiții plăcute pe calea undelor radio!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *