Omul sfințește locul: povestea lui Andrei Mocanu, tânărul duhovnic care a construit case în pandemie pentru familii defavorizate

Astăzi vom afla povestea unui tânăr crescut în satul Gârbești, comuna Țibana, din județul Iași care provine dintr-o familie de oameni simpli și care a ajuns să construiască 3 case pentru familii fără un acoperiș deasupra capului, donând în nobilul său demers inclusiv banii de la nuntă. Se numește Andrei Mocanu și în ultimul an a devenit un fel de Prâslea pentru ieșeni, după ce a dus mai multe campanii titanice care aveau un singur scop: Împreună ridicăm o casă!

Binele se face în liniște, oricând și în orice împrejurare. Ajutorul celorlalți în realizarea binelui este doar un bonus. Definiţia Binelui din dicționar este aceasta: O faptă făcută spre folosul altuia, fie material sau moral. Implică cel puţin 2 persoane: unul care face binele şi altul căruia i se face binele.

Dacă ar fi să ne raportăm strict la acest sens, am descoperi că toți facem bine, dar oare câți dintre noi fac acel bine care înseamnă muncă fizică și psihică, în schimbul unui zâmbet și primirii acelui Mulțumesc? Știu, ați răspunde că mulți, însă realitatea poate fi alta.

În ultimii zeci de ani, binele este făcut la scală largă, povestit și trăit, astfel încât el va stimula și alți oameni să ia exemplul. Tot în ultimii ani, în zona Moldovei s-a dezvoltat o adevărată pepinieră a oamenilor altruiști. Oameni care duc campanii de caritate întregi, care ajută bolnavii, bătrânii, copiii din orfelinate și construiesc case și vise.

Bătrânii noștri au fost plini de vorbe înțelepte perpetuate în ani și pe care le auzim și noi. În orice vorbă simplă se ascunde de fapt o lecție de viață. Acum îmi vine în minte o vorbă care sună cam așa: Să plantezi un copac, să faci o fântână, să construiești o casă și să crești un copil.

Sună a fi rețeta de succes, însă, din păcate, resursele sunt limitate, nu mai există un real sprijin al rudelor sau al vecinilor. Competiția acerbă și falsa credință dăunează, cel puțin asta spun specialiștii.

Când visele se transformă în realitate…

Andrei Mocanu este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Iași. A terminat cursurile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, secția Pastrolă, iar acum este student la aceeași facultate, secția Asistență Socială. De câțiva ani este extrem de activ în Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) – Filiala Iași, acolo unde a și inițiat proiectul.

Îi place să ofere totul pentru că știe și înțelege ce înseamnă să nu ai. Andrei a avut parte de o copilărie fericită, părinții lui având grijă ca el să aibă o viață decentă. Își amintește cu nostalgie de copilăria lipsită de griji, petrecută în curtea bunicilor. 

A crescut în spirit creștin, cu doi părinți creștini ortodocși, dar mai puțin practicanți, care merg rar la Biserică. Aplecarea spre biserică i-a insuflat-o bunica lui care era mereu prezentă la Sfânta Liturghie și îl lua cu ea.

Tot de la bunici am învățat și primele rugăciuni și să iubesc Biserica, iar de la părinți am învățat să fiu un om corect, cinstit și că în viață, pentru a reuși, trebuie să muncim.

La șase ani deja știa ce se va face când va crește mare: preot, acesta fiind singurul lui vis la care nu a renunțat niciodată. Acum, când este pe cale să ajungă duhovnic, se bucură că a rămas fidel acestui vis.

Un alt vis a fost acela de a fi mereu pe scenă, de a fi auzit la radio și de a fi văzut pe TV, ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, după cum el spune, s-a înfăptuit.

De trei ani, organizează diferite spectacole, fie caritabile cum este ,,O seară românească”, fie zile de comună în mediul rural. De peste un an, apare săptămânal la Radio și TV.

Mereu am avut un gând către prieteni: ,,visați mult, dar cu o condiție, treziti-vă și trăiți acele visuri”

A fi voluntar, în opinia lui, înseamnă a nu trăi doar pentru tine. A fi voluntar și a te implica în activități ce sunt menite să aducă bucurie celor din jur, așa cum sunt toți voluntarii din ASCOR Iași unde este el membru, înseamnă a trăi frumos și în armonie cu toți cei din jur. 

A fi voluntar, pentru mine înseamnă a-mi oferi șansa la a fi motivul fericirii celor din jur. Recomand cu tot dragul, tuturor tinerilor, să fie voluntari! Nu vreau și nu pot să-mi imaginez viața de student, fără activitățile de voluntariat în ASCOR, sau cât de pustie ar fi viața, fără prieteniile pe care le am din ASCOR Iași. Privind spre anii de studenție din prima facultate, nu știu dacă mai țin legătura cu 10 colegi, dar când privesc spre anii de voluntariat, îmi văd toți prietenii, și nu sunt puțini la număr.

Student la teologie, Andrei Mocanu a ales să se înscrie într-o organizație pentru a se dezvolta și a lega prietenii. A mers la ASCOR Iași și aici avea să descopere cum să trăiască frumos alături de oamenii cu care are în comun aceleași valori morale creștine.

A descoperit cum este să aibă frați și surori mai mari și cum să fie un frate mai mare. Tot aici și-a descoperit dragostea pentru implicarea în viața socială, în activitățile ce sunt menite să aducă bucurie celor din jur. 

Portul popular este haina cu care ne identificăm ca neam

Anul acesta, Andrei Mocanu a făcut marele pas alături de tânăra de care s-a îndăgostit și alături de care simte că poate face lucruri mărețe. La cununia religioasă a ales să poate frumosul nostru port popular.

Atât pentru el cât și pentru Martha, soția lui, portul popular este haina cu care se identifică ca neam, una dintre cărțile de vizită ale românilor și una dintre cele mai importante forme de cultură ale poporului roman.

Cu banii primiți în dar la cununia civilă, cei doi proaspăt căsătoriți au cumpărat cinci ghiozdane cu rechizite pentru copiii cu o situație precară. Prietenii lor de pe rețelele de socializare au aflat asta și s-au alăturat micii campanii, reușind la final să strângă 50 de ghiozdane.

Am făcut ceva mic, nu este ceva atât de mare cum se prezintă în media. Atât eu, cât și soția, ne dorim mult să fim motivul pentru care oamenii sunt fericiți, iar ceea ce am făcut, a fost ceva normal pentru noi. Vom face mereu, atât cât putem, astfel de fapte. Să știți că aceste gesturi pe care le facem acum în familie, sunt rezultatul anilor de voluntariat în ASCOR.

În drumul lui pe care presăra doar bine a întâlnit și momente în care simțea să pună STOP! timpului dedicat voluntariatului, însă își revenea repede, de teama de a nu cădea în monotonia numită și lene. Pentru Andrei Mocanu, astfel de situații ne ajută să ne maturizăm și duc la dezvoltarea personală.

Împreună ridicăm o casă!

Povestea campaniei Împreună ridicăm o casă a început în anul 2019 și a venit mai mult ca o provocare pentru tinerii din ASCOR Iași. Ideea construirii unei case pentru o familie nevoiașă a venit pe când stăteau la o sedință cu pr. Arhm. Nicodim Petre, starețul Mănăstirii Bucium și Consilier al Sectorului de Misiune din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor.

Părintele i-ar fi motivat pe tineri spunându-le că ei pot face lucruri mărețe, dar că mai important ar fi ca ceea ce ei fac să rămână mărturie, iar când cineva trece pe lângă acel lucru, să zică ,,Acesta este făcut de ASCOR Iași”.

Până acum Andrei Mocanu și cei din asociație au ridicat două case, iar în două săptămâni este gata și a treia. Deja se pregătește a patra ediție a campaniei ,,Împreună construim o casă”.

Prima casa este în satul Glodenii Gândului, comuna Țibănești, o familie formată din tatăl ce a rămas singur cu trei copii, după ce soția sa a trecut la cele veșnice. Pe lângă suferința pe care o avea în suflet, văduv fiind, tatăl suferă și de semipareză stângă.

A doua familie este una tânără, tatăl are 28 de ani, iar mama 24 ani. Au ajuns în această situație pentru că nu au vrut să renunțe unul la altul, iar când famiile lor s-au opus relației, ei au ales să lupte pentru iubirea lor.

Au patru copii cu vârste între 4 luni și 6 ani, iar cu ei locuiesc și doi frați de-ai mamei, de 9, respectiv 12 ani. Locuiau într-o casă mică, cumva, era o camera mai mare ce avea pe mijloc o sobă, iar acolo dormeau cu toții.

O bucurie aparte a acestei case este faptul că, împreună cu Ecaterina, o colegă din ASCOR, au botezat cel mai mic membru al familiei, pe Andreea, care s-a născut în timp ce ei lucrau la această casă.

Către cine merg mulțumirile lui Andrei Mocanu

În demersurile lor a fost nevoie de oameni. Oameni care să pună umărul și să ajute chiar și fizic, nu doar financiar. Ca să nu omitem pe cei enumerați de Andrei îi vom da cuvântul lui:

Mi-ar trebui câteva pagini pentru a-i nominaliza pe toți cei care au ajutat, așa că voi aminti doar pe unii dintre ei. În primul rând, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucoveni, cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale începem fiecare ediție și mereu suntem susținuți, fie cu materiale, fie cu bani; preoții din satele unde mergem să ridicăm casa, sunt mereu alături de noi și ne ajută pe parcursul întregii campaniei, ei sunt prezenți pe șantier, ne ajută să găsim colaboratori, iar după ce noi plecăm din parohie, ne ajută să continuăm lucrarea de integrare în societate a familiei beneficiare și de a fi mereu aproape de ei.

Voluntarii ASCOR Iași sunt cei mai prezenți în campanie, dincolo de inițierea și coordonarea lor. Ei sunt prezenți pe șantier și muncesc alături de constructori, fac curățenia finală și mai rămân alături de familii.

Alături de ei sunt ONG-uri, fie din țară, așa cum este Asociația ,,Salvează o inimă” din Botoșani, aceasta fiind prima care îi ajută la fiecare ediție. De asemenea mai sunt și asociații din străinătate precum ,,Axios” sau NEPSIS, printre cei care îi ajută foarte des, la care se adaugă parohiile din Iași, cea mai apropiată de ei fiind parohia ,,Sfântul Nectarie”. Nu este de neglijat nici ajutorul primit de la persoane fizice, fie din țară, fie de peste hotare. 

Tânărul viitor preot face voluntariat inclusiv la azilele de bătrâni. Faptul că a locuit în aceeași curte cu bunicii l-a făcut să aibă o dragoste aparte pentru ei, iar după ce ei au plecat de printre noi, această dragoste a mers către toți bătrânii din jurul lui. Când a ajuns pentru prima oară la un cămin de bătrâni, a simțit că s-a întâlnit cu bunicii lui.

La azil am câștigat foarte mulți bunici, pentru că toți au devenit bunicii mei, bunicii nostri. Sunt convins că ceea e simt eu când merg la ei, simt toți voluntarii ASCOR Iași.

Secretul în a face bine este să vrem să facem bine, că dacă avem voință, totul este ușor, adaugă tânărul care crede că omului îi lipsește dragostea pentru aproapele pentru a fi fericit și că prea des se pune egoismul în locul iubirii, iar asta ar îngrădi libertatea de a fi fericiți.

Indiferent de bucuriile personale pe care le am, nici una nu este mai mare ca bucuria ce o am în suflet când știu că am reușit să fiu motivul pentru care un om, sau o familie greu încercată, zâmbește, este fericită și poate privi cu speranță spre viitor.

Cum în viață nu ne lipsesc reperele, nici tânărul Andrei Mocanu nu abdică de la regula parcă nescrisă. Părintele Dan Damaschin de la Maternitatea ,,Cuza Vodă” din Iași este modelul lui de om. Tot ceea ce face părintele pentru binele aproapelui, jertfirea și dragostea lui sunt fascinante și îl motivează să-i urmeze exemplu.

Iubește și fă ce vrei! Niciun cuvânt fără iubire!

Peste 10 ani se vede preot, tată de unul sau mai mulți, alături de soția lui, prezent în viața religioasă, culturală, dar mai ales socială a comunității. Speră să aibă propria asociație și să construiască cât mai multe case pentru persoanele defavorizate, mai ales pentru bătrâni. Motto-ul său preferat este: Iubește și fă ce vrei! Nici un cuvânt fără iubire!

Pe final de dialog sfătuiește tinerii să învețe, să studieze mult, să citească mult, să se roage mult, să fie prezenți la biserică, dar și activi în societate, să se bucure frumos de fiecare zi și să fie mereu cu iubire pentru aproapele, să fie buni cu cei aflați în suferință, să facă binele cât încă pot să-l facă!