Elevul este o ființă umană complexă. De la această afirmație și credință își începe Doru Căstăian orele. Este profesor de filosofie la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați. Aici orele se desfășoară diferit de ce ne așteptam sau cu ce eram obișnuiți în sălile monotone de clasă. Elevul are voie să își contrazică profesorul și asta nu duce la polemici sau note proaste, ci la dezvoltare multilaterală.
Ani de liceu cu emoții la română, scumpii ani de liceu când la mate dai de greu… Așa suna o melodie ce ne aduce aminte nu numai de un film celebru și iubit, ci mai mult de propriile amintiri din liceu.
Emoțiile la ora de limba română, dificultățile întâmpinate la orele sau temele de matematică, totul părea copleșitor atunci. Mulți elevi au ajuns să urască școala pentru că nu se puteau adapta, dar și mai mulți, mai grav, au ajuns să renunțe la studii.
Profesorii încă pierduți în modalități clasice de predare nu mai ajung la elevi. Totul se schimbă, dar sistemul educațional rămâne același chiar dacă nu mai corespunde realității. Schimbarea trebuie să vină din interior și uneori chiar o face. Profesori ca Doru Căstăian ajung să ofere elevilor o experiență autentică, frumoasă și îmbogățitoare din punct de vedere cultural pe care nu vor să o rateze.
Elevii Liceului de Artă din Galați nu lipsesc de la orele de filosofie pentru că le place la nebunie cum se desfășoară, dar mai ales modul de predare al domnului profesor. Este incredibil de frumos să vezi elevi cu minți aflate în plină dezvoltare, fascinați de ce are „proful” de zis. Atât de captivați sunt că dacă la alte ore chiulesc în gașcă, la filosofie nu lipsește nimeni niciodată.
Un profesor care schimbă relația dascăl-elev
Am fost unul dintre copiii ăia ciudați care se simțeau bine la școală.
Doru Căstăian este un bărbat de 41 ani, un ins destul de comun, cu bucuriile și spaimele lui, cu proiectele și poticnelile lui care a ales să fie profesor. Profesor de filosofie într-un sistem despre care știm deja că are multe probleme și care nu dă semne prea multe de îmbunătățire.
Domnul profesor este de fapt un om modest care nu își vede meritele de a fi diferit într-o clasă socială destul de omogenă. Este diferit în bine și tocmai asta îl face să aibă succes în ceea ce face.
Sunt un biped care încearcă să sporească măcar cu puţin binele de pe această lume.
Deși nu s-a gândit de mic la meseria de profesor, îndrumător al elevilor, Doru Căstăian a considerat că are tot ce îi trebuie pentru a fi unul bun. Îi place școala, îi plac copiii, este sociabil și a interacționat mereu bine cu ei, iar aceste lucruri înseamnă să treacă de la jobul fulltime la o profesie care să i se potrivească exact ca o vocație.
Când era mic își dorea să ajungă fotbalist luând exemplul tatălui său – un nume important al fotbalului gălățean. Mama sa, însă, nu a fost de acord. Îndrumat de mamă spre carte a ajuns să facă studii de filosofie pe care acum le poate împărtăși elevilor și studenților pe care îi formează.
Precum spune cu puțină autoironie, „e mai frumos cu salariul de profesor, suspansul zilnic e mai mare.”
Încerc să vă trezesc puțină mirare, cum știți că fac de-o viață. Elevul este o ființă umană complexă, cu multe griji, cu multe probleme.
Experiența în învățământ este aproape de vârsta elevilor săi
Au trecut 16 ani de când a intrat în învățământ și multe generații i-au trecut pe sub ochi. Pe mulți i-a marcat, cu mulți a devenit și a rămas prieten cu mult după ce aceștia au terminat liceul.
Dacă în copilărie se pune mereu întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, când copilul ajunge adolescent – nu îl mai întreabă nimeni. Aici avem o problemă și ar trebui să ne gândim serios la o soluție. Adolescența este vârsta la care se ridică cel mai mare număr de întrebări, iar de cele mai multe ori adulții nu sunt capabili sau interesați să îi ajute să găsească răspunsuri.
Doru Căstăian este acel tip de profesor care îi ajută pe elevi să ajungă la răspunsuri proprii, să se caute pe sine în sine și să descopere cine sunt, dar mai ales cine vor să fie viitorii adulți. Tot acest proces este extrem de dificil, dar superb de mulțumitor, iar puțini oameni îndrăznesc să ghideze pe alții spre propria regăsire și implicit fericire.
Discuțiile libere – principala metodă folosită de Doru Căstăian
Copiii îl receptează diferit. Cei mai mulți îl simpatizează de la prima oră deoarece Doru Căstăian le oferă grijă, atenție și umanitate. Ceea ce mai face diferit este să îi considere prieteni și în general ființe cu o minte complexă și fascinantă care merită explorată.
Dacă au existat copii cu care modalitatea sa de predare nu a dat rezultate sau pe care i-a dezamăgit, își cere scuze. Nu a intenționat niciodată să facă rău unui copil, să nu îi ofere atenția de care poate avea nevoie sau să nu fie ceea ce trebuia. Acest număr este redus, dar cu atât mai important pentru că urmele sunt mai adânci când vine vorba de lucruri negative.
Discuțiile libere sunt o modalitate relaxantă de petrecere a timpului și de găsire de soluții la probleme existente. Deși există din Antichitate și filosofii greci o foloseau in majoritatea timpului, în sistemul educațional din țara noastră este foarte rar folosită și cu atât mai apreciată.
Discuțiile libere stimulează gândirea divergentă şi încurajează autoreflecţia. Este una dintre cele mai eficiente modalităţi de învăţare atunci când este dublată de efort şi pasiune din partea elevului.
Pe cât de interesantă, pe atât de educativă este pentru elevii care încep să învețe cum să își formeze și exprime opinii, dar mai ales să se bucure de libertatea de exprimare. Dacă alți profesori preferă metode mai distractive, domnul profesor spune că „sala de clasă este în primul rând un spațiu pedagogic.”
De ce nu a făcut Doru Căstăian mai mult cu mintea sa?
Învățând pe alții, profesorul se perfecționează pe sine. Astfel, chiar și un profesor de filosofie mai are lucruri de învățat de la elevii săi.
Uneori primește sugestii de cărți sau de filme, dar alteori învață lucruri mai complexe cum ar fi generozitatea și afecțiunea fără prea multe condiții.
Elevii rămân cele mai curate şi mai interesante fiinţe de care dai ca profesor.
Dacă pentru părinți elevii sunt mereu copii, inocenți și neștiutori, întrebările acestora îl pot bântui toată viața pe un profesor deschis. În acest sens, o fostă elevă cu care a ținut legătura l-a întrebat de ce nu a făcut mai mult cu mintea sa. De aici s-a născut dilema, dacă nu cumva și-a irosit talentul și mintea într-un sistem inert, orb și plin de rele indeplasabile?
Se gândește mereu la această întrebare, existențială în fapt care ne urmărește pe cei mai mulți dintre noi odată ce am ajuns să lucrăm undeva. În fond este o chestiune de perspectivă. Fiecare meserie care ajută pe alții dă sens celui care o face.
Elevii doresc să rămână prieteni și peste ani cu Doru Căstăian deoarece le oferă lucruri de care are nevoie orice ființă umană: respect, bunătate, căldură, umanitate. Oamenii sunt ființe sociale care vor dori să rămână prieteni cu cei care îi fac să se simtă valoroși, importanți și apreciați.
Trei, Doamne și toate trei
Dacă sistemul nostru educațional ar avea doar 3 mari probleme, în viziunea domnului profesor acestea ar fi:
- Lipsa unei pregătiri serioase a profesorilor. Se face multă pedagogie după ureche, intuitivă, la ochi.
- Lipsa unor lideri adevărati la conducerea şcolilor; cum arată o şcoală depinde în primul şi în primul rând de cultura organizaţională pe care reuşesc să o creeze liderii educaţionali.
- Nedreptăţile majore din sistem. De la titluarizare (încremenită şi inechitabilă) până la segregare şi ultracompetitivitate între elevi.
Nu e totul fără speranță. Profesorii mai mult ca oricine altcineva pot învăța permanent pentru a oferi rezultate și instruire mai bună.
Dacă ar fi să luăm 3 idei de îmbunătățire de la acest domn profesor, acestea ar fi:
- formarea unei mentalităţi mai critice şi mai constructive la profesori.
- medii mai prietenoase în interiorul şcolilor, reguli echitabile şi ușor de respectat.
- politici publice curajoase şi coerente.
Este clar că sistemul nu se poate schimba peste noapte. Totuși lucrurile se pot îmbunătăți simțitor când oamenii din întreaga țară contribuie la aducerea noului și recondiționarea vechiului.
Filosof sau nu, viața este plină de bucurii mărunte
Pentru Doru Căstăian, cel mai frumos moment din viața este indiscutabil nașterea fiului său. Pe Alex mulți dintre elevii săi îl cunosc deja.
Un moment special din viața profesională este cel în care a fost premiat și a discutat cu președintele României. Totuși, nașterea lui Alex nu poate fi egalată de nimic.
Plănuiește să rămână sănătos si capabil de muncă pentru încă o vreme, să citească și să scrie mai mult, să petreacă timp cu familia sa. Cea mai interesantă parte este că vrea să ajute copiii să devină „oameni ceva mai complecşi, compleţi şi ceva mai buni.”
Acest răspuns m-a uns personal la suflet pentru că în fond cu toții ne dorim sănătate și lucruri materiale. Câți dintre noi ne dorim să ajutăm alți oameni să evolueze? Este un lucru special care are nevoie de o mare determinare și tărie de caracter pentru a face asta.
Sper să nu vă dezamăgească faptul că nu am planuri foarte serioase. Nu ştiu să fac decât planuri mărunte. E forma mea indispensabilă de realism.
Nimic nu este mai impresionant, mai îmbucurător și mai înălțător decât un om simplu. Un om modest, capabil, pornit să schimbe lumea așa cum poate EL.
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!