Ovidiu Ionescu

Ovidiu Ionescu (30 de ani) este cel mai bun jucător de tenis de masă român în momentul de față. Vicecampion mondial în proba de dublu anul acesta, împreună cu spaniolul Alvaro Robles, Ovidiu este și vicecampion european la simplu, după o finală cu legendarul Timo Boll.

 

Ovidiu a început să joace tenis de masă pe la 6 ani, împreună cu fratele său, pe biroul tatălui lor. Când țăcănitul a devenit deranjant pentru părinți, aceștia au hotărât: „Gata, ajunge, hai să mergem să practici tenisul de masă”! Aveau o prietenă de familie care a jucat tenis de masă în tinerețe și l-au dus pe Ovidiu în sala Crâng din Buzău.

Pe la 10-11 ani, câștiga deja aproape toate concursurile pe plan intern, a luat câteva medalii și și-a spus că merită să încerce să joace de performanță.

Ovidiu a mai încercat și tenis de câmp în copilărie, timp de 6 luni, dar din cauza infrastructurii din oraș a renunțat. A mers și la șah, fratele lui juca la clubul din oraș, dar a rezistat numai două zile! Nu avea stare, nu putea sta pe scaun mai mult de 3 minute, voia să se miște, să alerge, să lovească mingea aceea mică din celuloid. A continuat să joace șah, numai de plăcere. Și, bineînțeles, mișcându-se în fața tablei!

Nici în ziua de azi nu pot sta într-un loc mai mult de jumătate de oră. Și acum, când stăm de vorbă, trebuie să mă mișc dintr-o parte în alta, să fac ceva.

 

Cum l-au ajutat șahul și școala pe Ovidiu Ionescu

Vreo legătură între șah și tenis de masă?

Sunt două sporturi în care ai nevoie în primul rând de minte. De fapt, în orice sport, inteligența, creierul sunt folositoare. Bineînțeles că în șah îți folosești creierul mai mult. Pot să spun că șahul mi-a format un pic gândirea.

Mama sa i-a sugerat când era mai mic să lase un pic tenisul deoparte și să meargă la un anumit liceu. Însă el a fost categoric, i-a spus că tenisul de masă e viața lui, iar mama a realizat că acest sport înseamnă enorm pentru Ovidiu.

Am avut noroc de susținerea părinților. Sunt talente care se pierd, pentru că sunt nesusținute. Au mers de la început la concursuri cu mine, au investit în mine, până am ajuns la lotul național. Părinții mei s-au implicat activ mereu.

Ovidiu Ionescu

După ultimele rezultate, argint european la simplu și argint mondial la dublu, Ovidiu Ionescu a simțit că își dorește și mai mult. „Am trăit niște sentimente unice și îmi doresc să le repet”.

Niciodată nu a neglijat școala. Mama l-a trimis la meditații chiar și în clasele I-IV, pentru că lipsea destul de mult și avea de recuperat. A fost la cele mai bune licee din Buzău, Eminescu și Hașdeu, doar în clasa a 12-a s-a mutat la Liceul sportiv.

Le mulțumesc părinților pentru că m-au determinat să nu neglijez cartea. Este foarte importantă și educația. Te formezi ca om, îți formează gândirea. Iar una fără cealaltă nu merg. Școala m-a ajutat foarte mult în viața de sportiv, m-a ajutat să gândesc altfel multe situații, dar și sportul m-a ajutat la școală, să mă organizez mai bine.

 

Inspirat de momentele de glorie ale românilor la Jocurile Olimpice

În copilărie și în adolescență, Ovidiu Ionescu urmărea marii sportivi ai României, se uita cu nesaț la Jocurile Olimpice, îl inspirau momentele de glorie ale sportivilor români. Îl știe de atunci pe Mihai Covaliu, actualul președinte al COSR. Gimnastica românească era încă în top, admira fetele care luau medalii olimpice.

Își amintește că a trăit cu emoție performanțele Andreei Răducan, ale lui Marius Urzică, ale triplusaltistului Marian Oprea și ale echipei de handbal fete a României. Asta pe lângă eroii lui din tenis de masă: Adrian Crișan sau Mihaela Șteff, cea care a luat două locuri 5 la Jocurile Olimpice de la Sydney.

Și-a propus și el să ajungă la acele rezultate:

Contează foarte mult locul în care trăiești, ai nevoie de eroi în jurul tău, pentru a te ajuta să crești. Eu am avut și noroc, în România m-au susținut atât clubul, cât și Federația. Au investit în mine fără pauze de când am ajuns la lotul național.

Cât despre relația cu ceilați colegi și colege de la lotul național, are numai cuvinte frumoase: Se consideră o echipă. Sunt uniți, prieteni, se sprijină mereu, iar asta cântărește foarte mult în momentele dificile ale unui concurs.

 

Nemții i-au schimbat mentalitatea

Deși a fost o persoană pesimistă, dar realistă, cum singur se caracterizează, și nu a crezut că poate atinge culmile lumii, Ovidiu și-a schimbat mentalitatea de vreo 5-6 ani, de când lucrează cu un psiholog.

Nemții se bucură mai repede și știu să aprecieze lucrurile mărunte mult mai mult decât noi, românii. Ei construiesc din lucruri mărunte, noi vrem să ajungem mai întâi la lucrurile mari și uităm să savurăm pașii care ne duc spre medalie.

Ovidiu e plecat de 13 ani în Germania, acolo unde se dispută cel mai puternic campionat din Europa la tenis de masă și, după China, poate cel mai puternic din lume. Se antrenează zilnic cu cei mai buni jucători de pe Mapamond, joacă împotriva lor în meciuri oficiale, dar începuturile n-au fost deloc ușoare.

A evoluat în toate ligile, de la a 5-a la prima. De 7 ani joacă în prima ligă germană. Un drum greu, presărat cu multe obstacole, care l-au întărit și îl fac să aprecieze și mai mult propriile rezultate.

Ovidiu Ionescu

Bineînțeles, infrastructura din Germania este net superioară celei din România. Ovidiu crede că a început și la noi să se miște ceva și se bucură pentru orice lucru mărunt, pentru o sală mică de antrenament, care nu exista până anul acesta în București.

De la 1 ianuarie 2019 avem și noi propria sală de antrenament, la Universitatea Dimitrie Cantemir. E micuță, dar reprezintă un început. Ne putem antrena liniștiți, nu ne deranjează nimeni, nu trebuie să scoatem mesele, intrăm când vrem. E ceva mic, dar mare pentru viitor. Nemții au întotdeauna suport din partea orașului, a regiunii, în ceea ce privește infrastructura.

 

Mai multe despre rolul psihologului în dezvoltarea unui tânăr sportiv

Ovidiu recunoaște, psihologul l-a ajutat enorm. Când era mai mic, era convins că poate reuși singur, dar a avut multe înfrângeri dureroase, care i-au arătat că nu mai trebuie să fie atât de încăpățânat și să accepte ajutor din exterior.

Experiența de acum m-a ajutat să înțeleg că ai nevoie de un psiholog de mic copil, poate de la 10-12 ani. E nevoie de timp ca să înveți mintea să gândească într-un mod corespunzător. Trebuie să înveți să faci față presiunii. Întotdeauna într-un meci apar gânduri rele și gânduri bune. Cel puternic știe cum să le separe, să le lase pe cele negative deoparte și să le păstreze doar pe cele pozitive.

Vicecampionul mondial consideră că mintea e cea mai importantă la tenis de masă. Crede că de multe ori diferența nu e făcută de evoluția propriu-zisă, ci de mental, pentru că toată lumea s-a antrenat puternic pentru concurs, dar, „atunci când mai ai o minge de câștigat pentru biletul de Tokyo 2020, nu mai contează câte ore te-ai antrenat, ci modul cum gândești acea minge”.

Ovidiu Ionescu

În momentele grele, încearcă să-și proiecteze o imagine frumoasă din trecutul apropiat, o imagine care l-a făcut fericit. Încearcă să și-o reamintească și apoi „mâna se relaxează un pic”.

E conștient că trebuie lucrat mult la psihic:

Creierul e ca un mușchi. Dacă-l antrenezi, el o să te-ajute. Plus că subconștientul nu face diferența dintre bine și rău. Iar dacă tu știi ce informații trebuie să-i dai întotdeauna, să te ajute să-ți atingi scopul, atunci el asta o să și facă.

 

Ovidiu Ionescu zâmbește pentru fiecare mică reușită!

Îmi povestește că atunci când a ajuns în Germania, a văzut că un neamț se bucura atunci când dădea și două mingi pe masă. El dădea 100 și era nefericit. Și i-au zis colegii, antrenorii: „Mai întâi trebuie să zâmbești, să te bucuri pentru fiecare reușită”. Ovidiu recunoaște că la el a durat foarte mult să își schimbe mentalitatea:

Nici acum nu sunt persoana cea mai pozitivă, dar încerc să văd lucrurile bune. Sincer, nu te ajută cu nimic dacă le vezi doar pe cele rele. Trebuie să ai stăpânire de sine și o putere extraordinară.

2016 a fost anul în care a reușit să treacă la un alt nivel: a intrat în prima sută mondială, s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Rio și a luat medalie de bronz la Europene, în proba de dublu mixt, împreună cu Bernardette Szocz.

În campionatul Germaniei, unde sunt jucători din Top 20 mondial, a avut unul dintre cele mai bune bilanțuri.

Toate cele de mai sus i-au oferit multă încredere. A început o nouă etapă a vieții, a simțit că poate  reuși performanțe mari, că se poate duela cu oricine.

Medalia de argint de la simplu, la Campionatul European din 2018, a fost una senzațională.

În momentul în care am ajuns în semifinale, nu am avut emoții, nu simțeam nicio presiune. Mi-am dat seama de ce am realizat, că sunt într-o semifinală europeană, aveam medalia asigurată. Creierul meu cred că mi-a zis: Ok, Ovidiule, pur și simplu savurează! M-am uitat de multe ori pe înregistrări și am văzut cum mâna mea are o cursivitate incredibilă. Eram ca-ntr-un tunel, mingea era prietena mea cea mai bună, se ducea unde voiam, cum voiam, când voiam.

Cu legendarul german Timo Boll nu reușise să câștige niciun set până la finala de anul trecut. Și totuși, Ovidiu chiar a crezut că poate fi campion european! Dovadă și startul fulminant pe care l-a avut: 1-0 la seturi, 6-3 în al doilea! Chiar Boll i-a spus după finală: „Ovi, dacă făceai 2-0, cred că nu mai reușeam să câștig meciul”. Dar experiența germanului și-a spus cuvântul:

Timo Boll are o calitate superioară. Sunt niște mingi cu care aș fi câștigat în fața altor adversari, îmi venea înapoi o minge ușoară în mod normal, dar el reușea să mă pună și în dificultate. A fost o onoare să joc împotriva lui. Și el este unul dintre idolii mei. Am crescut cu el, urmărindu-l. Să joc o finală cu el la un Campionat European… Ce îți poți dori mai mult?

 

Surprinzătoarea medalie de argint de la Mondiale

Și a venit 2019, cu o și mai surprinzătoare medalie de argint, împreună cu spaniolul Alvaro Robles, de data asta la Campionatul Mondial, unde asiaticii domină mereu această competiție.

După un loc 5 la Campionatul European, Ovidiu i-a spus spaniolului că trebuie să mai joace câteva concursuri importante, să acumuleze puncte și să intre ca favoriți la Campionatul Mondial, pentru că au șanse la medalii. Au fost favoriți numărul 7, iar spaniolul i-a zis după ce au luat argintul împreună: „Ovi, tu ai privit în viitor”.

Am avut o tragere care ne-a ajutat. Pe partea noastră de tablou erau la un moment dat doar europeni și doar un cuplu asiatic. A fost o șansă de care am profitat. Până-n semifinale, am pierdut cred că doar două seturi. I-am învins în sferturi pe vicecampionii europeni cu 4-0, a fost cel mai bun meci al nostru. În semifinale s-a simțit un pic presiunea, niciunul dintre noi nu mai ajunsese aici, dar a fost o semifinală perfectă, cu răsturnări de scor. Părinții mei au fost și ei în tribune.

Finala a fost împotriva cuplului Ma Long / Wang Chuqin. Primul este cel mai bun jucător din istorie, campionul mondial și la simplu. Ovidiu și Alvaro chiar îi bătuseră pe cei doi în 2018, la Openul Chinei, considerat un al doilea campionat mondial.

Ovidiu subliniază cât de onorat a fost să joace împotriva lui Ma Long, cu titlul mondial în joc. Chiar dacă au pierdut, super campionul chinez i-a felicitat la finalul meciului. Poate că pentru unii, un simplu ”Good job. Congratulations!” nu înseamnă foarte mult, chiar dacă vine din partea unui multiplu campion mondial. Pentru Ovidiu însă, a fost o excelentă încurajare și l-a determinat să se antreneze și mai mult.

Următoarea țintă este o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo, la dublu mixt, alături de Bernardette Szocs. Ovidiu Ionescu este încrezător în șansele lor, mai ales că vor fi doar 16 perechi, reprezentând 16 țări:

E bine să conștientizezi că se poate, nu doar să intri la masă și să vezi ce iese. Puțină presiune te ține mai concentrat. Aici intervine și psihicul. Bernie e numărul 1 european, eu am medalie la Campionatul Mondial la dublu, deci suntem o pereche bună. Suntem periculoși! Eu chiar cred. Dacă nu aș crede, nu aș spune-o din suflet.

 

Ovidiu Ionescu, un Del Potro al tenisului de masă

Care sunt atuurile lui Ovidiu la masa de tenis? Le dezvăluie chiar el:  forța și viteza!

Sunt un fel de Del Potro al tenisului de masă. Atunci când am ocazia, lovesc foarte puternic, iar adversarul nu mai poate să returneze mingea. Jocul meu este unul riscant, nu este unul de așteptare. Nu aștept greșeala adversarului. Eu îmi iau inima în dinți și merg pe cont propriu!

Chinezii, considerați niște extratereștri ai acestui sport, pot fi bătuți, în accepțiunea lui Ovidiu. De fapt, la masculin, ei au mai fost învinși, dar niciodată în competițiile importante, Campionat Mondial sau Jocuri Olimpice.

Chinezii au pe lângă ei o armată de oameni încă din copilărie. Acolo e altă lume, e sport național, 100 de milioane de oameni înregistrați care practică tenisul de masă!

 

Weekend-ul lui e lunea!

6 pe ore pe zi acordă Ovidiu tenisului de masă, în afara competițiilor: pregătire fizică, psihologică, antrenament, recuperare. Weekend-urile sunt mereu aglomerate, practic nu prea are un sfârșit de săptămână liber. Vinerea și sâmbătă se antrenează, duminica are meci în campionatul Germaniei, așa că abia lunea își poate lua o zi de relaxare.

Programul de competiție e, de asemenea, aglomerat: campionatul Germaniei, Champions League, concursuri internaționale, meciuri pentru România.

 

Iubita, călătoriile și un pahar de vin

Ce îi place lui Ovidiu în afară de tenis de masă? Să călătorească, să citească o carte bună, să vadă un film bun, să petreacă timpul alături de prieteni și mai ales alături de iubita lui, pentru că e foarte mult plecat și nu se văd des: „Orice clipă liberă mi-aș dori să o petrec alături de ea”.

Îi place și o mâncare bună, un pahar de vin câteodată. Mai și gătește, nu des, dar când e nevoit: „Și prietena mea muncește, așa că acela care ajunge primul acasă face de mâncare, în ziua următoare – celălalt”.

Cum ar atrage un copil să facă tenis de masă?

Unui copil i-aș spune că tenisul de masă e un sport antrenant, cu multe surprize, un sport în care consumi foarte multă energie, deși nu ai nevoie de un loc foarte mare, doar o masă, o minge, două palete și un partener. Un sport care poate aduce bucurii foarte mari. Te ajută să devii un om mai bun, să gândești mai bine și să devii mai ordonat.

Se pot câștiga și destui bani din acest sport, însă doar dacă ești un jucător bun, de top mondial. Poți să duci o viață decentă.

L-am întrebat pe Ovidiu, în finalul dialogului nostru, ce ar schimba în tenisul de masă din România și în sportul românesc, în general. El e optimist, a devenit optimist, deh, școala germană de care vorbea. Spune că observă schimbări, așa să fie! Noi încă le așteptăm.

Eu sunt mulțumit, avem suport, Comitetul Olimpic ne ajută oricând avem nevoie, la concursuri, recuperări. Trebuie investit în infrastructură. Este păcat că un oraș ca Bucureștiul nu are o sală unde să organizăm un Campionat European sau Mondial. Asta aș schimba, infrastructura. Avem copii talentați, românul întotdeauna a fost talentat și s-a dăruit, avem antrenori buni, avem nevoie și de săli.

Mai avem nevoie și de iarbă, vorba cântecului. Dar, să fim optimiști, la fel ca Ovidiu Ionescu!

Sursa foto: Facebook Ovidiu Ionescu.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *