Paul Anghel ANPC

Paul Anghel lucrează de peste 10 ani la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, iar de 5 ani este directorul Direcției Generale Control și Supraveghere Piață și Armonizare Europeană. Este omul care a încercat și încearcă în continuare să schimbe percepția despre o instituție publică pe care de multe ori am blamat-o, ca pe orice instituție publică, de altfel, acolo unde lucrurile se mișcă greu, din cauze binecunoscute. Directorul iese în față și explică acțiunile ANPC, tot ce se face bun și ce poate fi îmbunătățit.

 

Ne-am întâlnit la lift la sediul Autorității. E un tip de peste 2 metri, care impune respect din momentul în care îl vezi. Vorbirea îi e blândă, îți explică orice, ia apărarea comisarilor. Dorește autonomia instituției și ne spune ce trebuie să facem, ca și consumatori, ca să ne protejăm în fața celor care vor să ne păcălească vânzându-ne produse nemarcate, expirate sau periculoase chiar pentru integritatea fizică a copiilor noștri.

Paul a terminat Economie agricolă și agroalimentară în ASE. Voia să lucreze în domeniul politicilor agroalimentare, dar, după cum recunoaște, nu s-a gândit neapărat la ANPC.

Când i s-a deschis o ușă aici, a intrat pe ea. A plecat de jos, de la comisar asistent și a urcat încet. A făcut multă muncă de teren, apoi muncă de birou și, după cum ne-a spus, a fost printre pionierii controlului în domeniul financiar-bancar, după aceea a instituțiilor financiar-nebancare, regii, apă, canal, electricitate, tot ce era basic.

 

Paul Anghel, fără partis-pris-uri, în slujba consumatorului român

S-au schimbat guverne, s-a schimbat lumea de la putere, în general oamenii din funcțiile astea sunt schimbați și ei. Anghel a rezistat muncind, dovedind că e suficient de independent din punct de vedere politic, că nu are parti-pris-uri și că se află în slujba consumatorului român, indiferent de preferințele politice.

În general, sistemele publice, din care face parte și ANPC, sunt blamate de toată lumea. Se spune că, și dacă vrei să faci ceva, nu ai cum, pentru că nu ești lăsat de… „sistem”. Cum reușești să faci totuși ceva aici și să nu fii tras în jos de alții care nu vor să facă?

Ca director general, Paul Anghel și-a propus mai întâi ca acțiunile de control să fie vizibile:

Se fac lucruri foarte-foarte bune, dar sunt anumiți oameni care nu vor să abordeze imaginea acțiunilor lor și atunci pare că nu se fac. Cred că cel mai bine e să fii extrem de transparent în relația cu mass-media și consumatorii. Treptat, am reușit să consolidez o anumită imagine bună a ANPC-ului, alături de ceilalți colegi ai mei. Nu vrem să fim sperietori, dar vrem ca, în momentul în care un consumator este prejudiciat, fie că îi este afectată sănătatea, sau poate chiar viața, fie că este afectat economic, să-i fie rezolvată problema cu celeritate, consumatorul să fie mulțumit, iar drepturile să-i fie respectate.

ANPC

Deci, dacă vor, oamenii pot schimba din interior imaginea unui sistem. Dar trebuie să ai voință, să vrei să faci ceva, să schimbi ceva. Paul zice că, în unele zile, se muncește  de la 6 dimineața la 11-12 noaptea și că mulți dintre cei implicați au renunțat puțin, sau mai mult, la viața lor socială. Poate că sunt cuvinte mari în societatea actuală. Unii dintre noi nici nu le mai înțelegem.

Sunt foarte mulți profesioniști în ANPC, dacă nu marea majoritate. Sunt oameni dedicați, sunt oameni care lucrează de ani de zile aici și care cu siguranță merită respectați.

 

Paul Anghel bagă ambele mâini în foc pentru oamenii din ANPC!

Cum își păstrează integritatea oamenii din Autoritate? Cum fac față presiunilor de orice fel, gen un telefon la momentul potrivit – „nu vă mai duceți la ăla să îl controlați”? Cum se opun tentativelor de mituire despre care vorbeam?

Știindu-mă pe mine cum sunt și cunoscând activitatea ANPC-ului, probabil că e vorba de curaj. Nu a existat să mă sune și să îmi spună cineva: „Ieși din controlul cutare”. În general, în control, ca și procedură, eu nu răspund la telefon. O dată ce se încheie actul de control și e scris procesul verbal, nu mai contează. Vreau să schimbăm povestea asta cu abordarea vizavi de șpăgi

Totuși, lumea despre asta vorbește… Cum scapă unii de controale, de ce nu sunt luat la puricat alții…

Aș băga mâinile amândouă în foc. De asta vreau să schimbăm povestea, pentru că și la urechile mele ajung vorbe: „Păi nu știu eu ce faceți…”. Nu, nu știi ce facem. Poate că în trecut au mai existat situații, poate că au fost izolate, poate că s-au eradicat, dar în momentul acesta, generația asta a noastră gândește în alt mod. Noi chiar vrem țara aia ca afară. Unul dintre puținele lucruri care ne-a mai rămas de-adevăratelea este identitatea noastră națională. Avem niște trăiri speciale când cântă imnul, când vedem români că au ajuns pe anumite locuri și iau anumite premii.

 

Problema comisarilor plătiți prost. Cum se dau la o parte din calea șpăgilor

Una din marile probleme ale Autorității este cea a salariilor comisarilor. Făcând parte din aceeași familie de control, ar trebui să aibă drepturi și obligații aproximativ egale însă, din păcate, sunt discrepanțe majore de la o entitate la alta. Un funcționar public cu rang superior din ANPC câștigă de două-trei ori mai puțin decât ar câștiga într-o altă autoritate! „Și nu e ok!”, decretează Paul Anghel.

Și-atunci, ce facem cu tentația șpăgilor? Așa se procedează în România: dacă ai salariul mic… Paul Anghel este categoric în această privință.

Dacă se procedează așa, există autorități competente, în privința foloaselor necuvenite. Există instituții ale statului care cu siguranță veghează la bunul mers al lucrurilor. Dacă cineva știe de așa ceva, iarăși nu e bine să tăinuiască, ci să iasă și să spună. Din punctul meu de vedere, să stigmatizăm sau să punem ștampilă pe fruntea funcționarului public, nu e ok.

Nu stigmatizăm, dar sunt tentații în orice domeniu. Se vorbește și despre polițiști, și despre doctori… Totuși, directorul din ANPC garantează pentru oamenii lui:

Eu am trăit cu un salariu mic și nu am avut tentații să fac prostii. Probabil că sunt mult mai mulți ca mine. Calitatea individului e direct proporțională cu remunerația pe care i-o dai. Dacă dai salarii mici, nu ai cum să ai așteptări să vină oameni foarte bine pregătiți. Oamenii foarte bine pregătiți au avut niște cheltuieli, au muncit, nu neapărat cheltuieli materiale, dar au depus un efort să ajungă acolo unde sunt. Nu o să accepte niciodată să fie remunerați cu un salariu foarte mic. Sub nicio formă! Ei au așteptarea să câștige pe măsura muncii pe care o prestează.

Totuși, problema salariilor trebuie rezolvată. E destul de frustrant ca tocmai ei, paznicii drepturilor consumatorilor, să nu se poată concentra pe muncă pentru că nu sunt plătiți corespunzător.

S-au făcut memorandumuri, memorii către Cancelaria primului ministru, către Guvern, către vicepremieri, către organizațiile sindicale, către toate entitățile regionale și județene ale ANPC. Rămâne speranța rezolvării situației, mai ales că, după cum spune Anghel, anvelopa salarială este destul de restrânsă, față de alte instituții care au 10 – 15.000 de angajați.

Comisari ANPC cu drept de control sunt vreo 350 la nivel național, deci nu foarte mulți. Nici suma de bani care ar trebui alocată nu-i atât de mare, încât să deranjeze.

 

Informare corectă, în limba română!

Paul Anghel vrea să transpună povestea naționalistă, patriotică, într-o abordare corectă în ceea ce privește informarea consumatorului în limba română. Crede că filonul principal este limba asta pe care o mai avem. Foarte multe lucruri probabil că au trecut prin anumite furci caudine europene, mondiale, sau cel puțin mercantile, dar filonul de popor român transpune și prin a avea informații în limba română pe produse.

Dacă în Germania scrie în germană pe o ciocolată, dacă în Italia scrie în italiană, iar în Franța, pe aceeași ciocolată, aceeași fabrică, aceeași firmă, scrie în franțuzește, atunci și în România, pe același tip de ciocolată, trebuie să fie scris în română.

Mai este însă o problemă. Uneori scrie pe etichetă în română, dar nu vezi nici cu lupa. Eticheta în română e pusă așa, ca să fie acolo.

După cum ne spune Anghel, există o legislație specifică și pentru etichetarea alimentelor, potrivit căreia caracterele, fontul trebuie să fie de anumiți milimetri:

Ori de câte ori am găsit nereguli, am oprit produsele de la comercializare. Chiar dacă ele nu afectează sănătatea consumatorilor. Partea asta de informare este importantă, pentru că poate să existe și o informare incorectă sau incompletă. Poate să fie o practică comercială înșelătoare sau o omisiune înșelătoare.

În aceste cazuri, se dau amenzi, se iau măsuri de suspendare sau de oprire temporară a produselor până la reetichetare și reevaluare.

 

Despre păcălelile agenților economici

Imaginația operatorului economic care vrea să păcălească consumatorul atinge cote înalte. Cei de la ANPC au găsit, spre exemplu, în cadrul controlului pe rechizite școlare un bloc de desen de 20 de file care avea doar 10 file. Sau un caiet care trebuia să aibă 96 de file, dar avea doar 84! Iar asta înseamnă, până la urmă, furt.

Paul Anghel ne asigură că instituția la care lucrează trebuie să prevină, în primul rând, și mai puțin să combată.

Trebuie mai întâi să discutăm și să explicăm. Legislația este atât de stufoasă, încât mâine dacă vrei să îți deschizi un magazin nu știu dacă poți acoperi toată legislația aplicabilă, pentru că nu ai cum să o faci. Trebuie să fie un organ de control care să vină în primă instanță și să te consilieze, să te educe din punct de vedere al legislației în domeniul protecției consumatorului. Să-i spui operatorului economic: uite, astea trebuie să le faci în următoarea manieră. După care, în pasul numărul doi, să vii în recontrol, un fel de audit, ca să vezi dacă se și implementează. Dacă sunt situații punctuale în care nu a fost implementat, iar trebuie să discuți de așa manieră încât să vezi din ce motiv s-a întâmplat treaba asta.

Abia la pasul numărul trei încep sancțiunile. Anghel crede că n-ar trebui să fie neapărat o teamă a operatorului economic. Totuși, fără frică nu facem nimic. Și cu aruncatul chiștoacelor, și cu aruncatul gunoiului pe stradă, și cu mizeria cauzată de câini în parcuri…

Paul Anghel ANPC

Iată cam ce găsesc cei de la ANPC la diverse controale:

  • produse expirate, mucegăite, cu mirosuri nespecifice, râncede;
  • mâncare alterată, mucegăită;
  • ciorbă congelată în găleți de vinarom;
  • carne separat congelată de zeama de la ciorbă;
  • produse destinate copiilor, cele care se află pe sistemul de alertă rapidă a Uniunii Europene și care se tot găsesc și regăsesc în piețele noastre;
  • pistoale cu bile care dezvoltă o forță cinetică suficient de mare încât să străpungă câteva coli de hârtie sau cartoane care pot răni, cuțitele sau săbiile de jucărie suficient de ascuțite încât să rănească, să zgârie sau să taie pielea copiilor;
  • lasere care pot arde irisul sau ochii, având un fascicul luminos suficient de puternic;
  • locuri de joacă având găuri, șanțuri, tobogane și balansoare din care lipsesc diverse părți componente.

Paul Anghel spune că s-au schimbat și se pot schimba lucrurile în continuare. Dacă vrei cu adevărat să le schimbi, poți să le schimbi.

Dar pe Litoralul românesc s-au mai îmbunătățit serviciile, să zicem în ultimii 5 ani?

S-au schimbat foarte multe și datorită ANPC-ului, datorită controalelor și datorită consilierilor. Am găsit de-a lungul timpului lenjerii murdare, lenjerii pătate, am găsit saltele din anii 70-80, perne cu mirosuri îndoielnice. Am obligat operatorii economici să le schimbe. Am găsit mobilier rupt sau care avea fel de fel de șuruburi sau fel de fel de muchii care puteau zgâria, am găsit dușuri cu cabine improvizate, am găsit lipsă de instrumentar: coșuri de gunoi, hârtie igienică…

Înainte de începerea sezonului, o perioadă de 2-3 săptămâni, comisarii Autorității se duc și consiliază operatorii economici, fiecare hotel în parte, fiecare restaurant, unitate de alimentație publică, autoservire, cafenea, bar, pub, discotecă și club.

Mai sunt nereguli, pentru că românul este inventiv și găsește tot felul de povești. Asta ca să încalce atât legea, cât și drepturile consumatorului.

Vestea bună este că oamenii au început să aibă tot mai mult încredere în ANPC. Numărul reclamațiilor și problematica ridicată de consumatori s-au diversificat. Oamenii apelează la autoritate pentru că au încredere, dar și fiindcă își cunosc drepturile și știu că le sunt încălcate.

Oamenii au luat și exemplul de afară, suntem pe o piață europeană și noi, ca și cetățeni români, avem aceleași drepturi. Cetățeanul român trebuie să fie respectat. E foarte important. Și de către operatorul economic, dar mai ales de autoritatea de control, astfel ca operatorul economic să se comporte corect cu el.

 

Paul Anghel despre produsele cu E-uri

În ultima vreme, E-urile din produsele alimentare au devenit o adevărată sperietoare. Fugim de E-uri, dar le găsim peste tot și ne întrebăm de ce aceste produse mai sunt lăsate pe piață.

Am aflat de la intervievatul nostru că există niște limite acceptate. Se fac controale tematice periodice obligatorii, pe anumite loturi, destul de des. Atunci când sunt pe sistemul de alertă rapidă, produsele sunt oprite de la comercializare, cum a fost situația cu somonul retras de la vânzare deoarece conținea anumite bacterii.

Trebuie să mai știm că E-urile, dacă sunt ingerate într-o anumită cantitate și cu o doză zilnică recomandată din produsul care conține E-ul respectiv, nu afectează sănătatea. Dacă mănânci 7 kilograme dintr-un anumit produs, E-ul acela e ingerat în cantitate mai mare. Doar dacă depășești doza zilnică recomandată, îți poate fi pusă în pericol sănătatea.

 

Uitați-vă pe etichete! Nu mai cumpărați cu ochii închiși!

Paul Anghel crede că trebuie să avem o educație privind etichetarea produselor. E foarte important să citim eticheta, pentru că aceasta ar trebui să ne ofere toate informațiile de care avem nevoie să cumpărăm în deplină cunoștință de cauză produsul respectiv.

Dacă avem anumite alergii, anumiți alergeni sau chiar toți alergenii sunt scoși în evidență cu alte caractere. Dacă ținem dietă, valorile nutriționale sunt trecute în tabel, ca și gramajele.

Paul Anghel

Paul Anghel ne mai avertizează că nu ar trebuie să cumpărăm din locuri neautorizate, din târguri, din portbagajul mașinilor sau dacă persoana care comercializează are o tarabă improvizată și vinde ceva. În primul rând, trebuie să existe o firmă la care să mă adresez. Să aibă niște informări, certificate, avize sanitar-veterinare.

Iar produsul respectiv, când e cazul, trebuie să aibă etichetă. Pe eticheta de produs trebuie să fie numele produsului, data limită de consum, trebuie să conțină elemente de ingrediente, de valori nutriționale, țara de proveniență, importator după caz, distribuitor, așa fel încât, în momentul în care am o problemă, să sun inclusiv la numărul ăla de telefon de pe etichetă.

 

Reguli de bază pe care trebuie să le respectăm

  • Să cumpărăm din locuri autorizate;
  • Să solicităm și să primim bonul fiscal, pe de-o parte pentru a combate o eventuală evaziune fiscală, pe de altă parte pentru a avea un element probator în situația în care vrem să facem o reclamație;
  • Atunci când considerăm că ne sunt încălcate drepturile, ne adresăm în primă instanță operatorului economic și, dacă acesta nu rezolvă situația, sesizăm ANPC.

Pe parcursul interviului, telefonul lui Paul a sunat aproape non-stop. Înainte de ultima întrebare, răspunde. Pare că apelul e de la șeful instituției, numit recent în funcție. Este chemat la ședință, urgent! Apucă să-mi răspundă la întrebarea „ce își propune să facă în continuare la ANPC”:

Putem schimba foarte multe lucruri. Așa cum se schimbă viața noastră, se pot schimba și abordările operatorilor economici, se pot schimba și produsele de pe piață, se pot schimba și serviciile, iar noi trebuie să fim de fiecare dată prezenți și updatați cu toate aceste modificări, astfel încât să schimbăm și noi calitatea actului de control.

O reclamație la ANPC se rezolvă, teoretic, în 30 de zile. Dacă situația o cere și dacă e o muncă laborioasă de verificare a actelor, poate fi prelungită cu până la 15 zile. 

Filmările, fotografiile sunt probe conform procedurii, luate de către comisari, dar și cele făcute de consumatori.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *