Arta si Cultura

Portretul lui Lucian Curelariu, medicul stomatolog care se tratează cu muzică

Lucian Curelariu a avut un viitor scris. A urcat pe scenă pentru prima oară la doar opt ani. Începând cu această vârstă, nu a mai trecut un an fără să nu fie prezent în fața unui public, într-o formă sau alta a exprimării artistice: singur cu chitara, pianul sau vocea, în coruri, în tot soiul de formații de diferite genuri (rock, folk, pop, rap, etc.), în funcție de tendințele din acele vremuri. În accepțiunea sa, muzica semnifică fericire. În paralel, vorbește la fel despre meseria sa de bază. Este medic stomatolog și se bucură că le face bine semenilor, fără vreun interes.

 

A crescut cu mirosul de stomatolog, astfel era imposibil să nu fi ales o facultate pe un astfel de domeniu. Și-a luat tatăl, medic militar, ca reper în viață, ca model în cariera sa.

În egală măsură, muzica bună a făcut ca atmosfera din casă să aibă note și mai calde. Tot tatăl l-a dus să facă cunoștință cu chitara încă din școala primară, ca mai apoi, trei ani mai târziu, să învețe să cânte și la pian.

Pe când era la facultate la Iași, a format trupa de rock alternativ RAVA, cu care a avut succes pe plan național. Obișnuia să cânte prin căminele studențești cu un prieten care a devenit co-fondator și chitarist al trupei. Au adunat oameni, au lărgit trupa, au început să concerteze prin cluburi. Pe nesimțite, au adunat destulă experiență și destule piese bune încât să înregistreze și să lanseze un prim album.

Desființarea Trupei RAVA este unul dintre puținele lucruri pe care le regretă acum. Totuși, cum simțea să cânte cu orice preț, după terminarea facultății și odată cu mutarea înapoi în Suceava pentru a începe practica stomatologică în cabinetul tatălui, a format o trupă de coveruri, Trupa 9.

 

Lucian Curelariu ne arată că muzica și stomatologia fuzionează perfect de mulți ani

Am remarcat mereu oamenii care și-au făurit un vis și acum îl urmează cu încredere. Un vis care-i întregește și-i satisface pe deplin. Un vis entuziast ce a adus cu sine maturizarea și schimbarea.

Un vis care-l face și pe Lucian Curelariu să afirme că fără el nu ar putea trăi, întrucât nu va trăda muzica niciodată. Muzica este singura iubire a sa, deoarece este cea care-i rămâne aproape atunci când toată lumea „dispare”.

Am o relație specială cu muzica. Cred că cei care nu au multă muzică în jur au o viață mai săracă în trăiri. Sentimentul artistic e cel care ne definește cu adevărat ca umanitate.

Artistul Lucian Curelariu se definește ca fiind un îndrăgostit veșnic, un visător ce-și cântă iubirea prin piesele sale. Pe de altă parte, în calitatea sa de medic, este atent, implicat și dezinteresat. Se tratează cu muzică chiar și în timpul serviciului.

Ziua îl observăm în cabinetul său, iar abia după toate programările se dezbracă de halatul alb. Noaptea îl regăsim în cluburi sau evenimente private, îmbrăcat lejer, unde talentul își spune cuvântul.

De altfel, muzica, iubirea, frumosul, simțirea și dorul sunt cele cinci cuvinte în jurul cărora s-a învârtit și s-a construit. A reușit să creeze armonie în viața sa întrucât nu a putut sta deoparte nici de muzică, nici de medicina dentară.

Despre frumoasa escapadă academică

Lucian Curelariu este născut la Iași, a locuit apoi, pe parcursul școlii generale, în Bacău, unde a și făcut cunoștință cu muzica. Liceul l-a terminat în Suceava, la “Colegiul Național Petru Rareș”, revenind, apoi, în orașul natal pentru a urma Facultatea de Medicină Dentară.

Ar fi dorit să fie absolvent de Conservator, dar acest lucru are timpul lui, care la el a fost consacrat Medicinei. Singura educație formală în muzică este “Școala Populară de Arte” din Bacău, unde a studiat pianul pentru trei ani. Chitara a învățat-o la “Clubul Elevilor” din același oras.

Lucian a mai fost membru în corul “Prietenii Muzicii” timp de trei ani, grup cu care a participat la numeroase turnee în majoritatea țărilor europene. Mai recent, în zilele noastre, cochetează cu studiul trompetei alături de maestrul Cristi Ruscior, la Suceava.

Dacă ar fi să ne uităm în urmă la devenirea sa, sunt convinsă că alegerile pe care le-a făcut în viață sunt cele care l-au influențat în mod decisiv. Hotărârile luate pe perioada adolescenței au avut impact asupra identității și formării sale.

Este un om cu mari viziuni, pentru care studiile nu s-au limitat niciodată doar la cele din școală. Se declară un avid autodidact și un pasionat cititor, pe care chiar în momentul actual îl tentează o nouă facultate: Literatură, Filosofie sau Artă.

Legat de studiu si dezvoltare personală, consider că acestea nu ar trebui să înceteze niciodată în viața unui om; nimeni nu poate spune: „e suficient, acum știu destul”. Ignoranța și autosuficiența, împreună cu problemele sociale din România, sunt motivele pentru care oamenii nu avansează în gândire și analiză, iar societatea stagnează odată cu membrii ei.

 

O copilărie fericită și liniștită

Le poartă recunoștință părinților pentru ceea ce este azi, pentru cei șapte ani de acasă cu care a plecat în drumul său în viață. Nu s-a dezbrăcat de valori pe unde a trecut, fapt pentru care le mulțumește nemărginit pentru asta. I-au arătat ce înseamnă să își iubească semenii, să le poarte dragoste, respect și să le ofere onoare.

Le mulțumește pentru copilăria frumoasă, liniștea pe care a simțit-o în cuibul părintesc, cât și pentru sprijinul financiar pe care l-a primit. Și-a creat amintiri pe când era mic atât la oraș, cât și la țară.

Nu mai știe dacă voia să fie medic, dar își aduce aminte cu mare drag că pe la patru ani se plimba cu o chitară de plastic în mână, cântând tuturor „Sus în deal e o casă”.

Au existat atât turneele în Europa cu corul școlii, cât și vacanțele de iarnă în inima Bucovinei, fotbalul din spatele blocului și prima iubire prin livezile satului.

Duc cu mine un bagaj enorm de amintiri care, câteodată, atârnă greu. Și abia am început să trăiesc!

 

Anii studenției – de neuitat pentru tânărul artist

Lucian Curelariu mărturisește că adolescentul din el era un rebel fără cauză. Culmea, în pofida siguranței pe care o primea din partea familiei și căreia nu ar avea vreodată ceva de reproșat, spiritul său liber s-a manifestat zgomotos. A gustat din aromele vârstei.

Își aduce aminte că studenția a fost o perioadă plină de bucurii și satisfacții pe toate planurile. Au fost ani în care era bursier la Medicină, avea o relație stabilă cu o fată frumoasă și deșteaptă și a fost perioada când a înființat trupa RAVA.

Iașul e recunoscut pentru atmosfera boemă, astfel încât, pentru un suflet „simțitor” ca al meu, a fost locul perfect în care să trăiesc studenția. Se cânta mult, se iubea mult, se visa mult. Îmi aduc aminte de câteva nopți de vară în care îmi spuneam: aș vrea ca timpul să se oprească aici și acum. Dar cine nu spune asta în orașul tinereții sale?!

Acum, este un medic de 36 de ani care poartă tricouri cu trupe metal, doarme noaptea la stână și închide câteva zile cabinetul pentru “Electric Castle” sau Vama Veche. Trăiește conform valorilor sale, iar sinele lui nu este cenzurat.

 

Trecerea de la rock alternativ la cover-uri

Odată cu lansarea primul album de muzică în cadrul trupei RAVA, turneul național de lansare a fost un real succes și o perioadă de frumoase împliniri. Din păcate, planurile pentru al doilea album s-au ruinat, într-o perioadă în care gloria rock-ului alternativ începea să apună:

Speranțele noastre de a evolua nu mai corespundeau cu realitatea și, într-o oarecare măsură, cred că ne-am descurajat. Am ars prea tare, prea repede. Dacă am fi văzut lucrurile dintr-o perspectivă mai matură, probabil acum am fi fost încă aici, cu vreo câteva albume la activ și o cotă bună de piață.

Și cum fiecare dintre noi avem dreptul de a arunca o dorință către stele pentru a putea fi îndeplinită, Lucian Curelariu încă speră ca într-o zi să iasă în lume albumul 2, cel pe care-l ține ascuns într-un sertar chiar și după atâția ani.

În schimb, Trupa 9 i s-a potrivit mănușă, odată cu plecarea din orașul celor șapte coline și reîntoarcerea acasă, la cabinetul tatălui său pentru a începe practica stomatologică. Cânta cover-uri, mai întâi pe la chefuri, apoi tot mai des în oraș. Treptat, au devenit una dintre cele mai apreciate trupe de cover-uri din Suceava!

Despre asemănările dintre RAVA și Trupa 9, Lucian Curelariu poate spune:

Atâta timp cât faci lumea fericită prin ceea ce cânți și esti tu fericit cu ceea ce cânți, nimic altceva nu mai contează. Pentru un meloman, nu există limite trasate de genuri muzicale sau alte granițe. Muzica e mai mult decât o serie de clasificări și definiții. Este trăire pură.

 

Lucian Curelariu își cântă propriile compoziții

A cântat în mai toate orașele țării, declarând cu un ușor iz de umor că este cea mai bună variantă de work&travel. A avut ocazia să cunoască o mulțime de oameni, și-a însușit experiențe de pus la suflet pentru o viață întreagă.

Cele mai frumoase momente le-a simțit datorită muzicii. I-a dat aripi, se descarcă de energii, se conectează cu publicul, vibrează din toți rărunchii atunci când este pe scenă. A constatat că a trăit momente de neuitat: lansarea primului album RAVA, numit „Super Magic Love”, participarea la Vocea României în 2012 și nebunia cu campania “#ȘÎEU”.

Însă cover-urile nu au fost de-ajuns. A visat mereu să cânte din nou propriile compoziții. Având format deja un nucleu de fani și suficientă experiență, a lansat în această formulă câteva piese, dintre care amintesc “Două amintiri”, care a fost primul single Trupa 9 sau “#șîeu”, scrisă și interpretată alături de rapperul Vikloth. Piesa a fost imnul campaniei România vrea autostrăzi și a fost difuzată în heavy rotation pe mai toate canalele media din țară.

Pentru că gravitează de mulți ani în lumea muzicală, Lucian știe că în acest univers este totul despre single-uri și că rar se întâmplă să mai scoată cineva album. Cât despre chitară, aceasta l-a însoțit peste tot. Este instrumentul pe care a compus majoritatea pieselor, primul cu care a făcut cunoștință, așadar va avea mereu valoarea primei iubiri.

 

Cum arată sufletul lui Lucian Curelariu

Ca fiecare dintre noi, Lucian Curelariu este construit din alegeri, decizii, învățăminte, satisfacții, tristeți, regrete, frici. S-a întâlnit în călătoria sa cu situații din care a știut să-și extragă doar elemente constructive.

Până acum, viața i-a spus că timpul este prețios și că nu trebuie irosit pe lucruri fără valoare. Ne arată prin faptele sale că poți să faci ce vrei, dar e necesar să ții cont de aproapele tău.

A învățat că oamenii vin și pleacă, la final rămâi doar cu tine însuți. Regretă că nu are stofă de politician pentru a schimba lucruri în jurul său.

Este mulțumit că timpul și-l măsoară cu propriul ceas și că poate să aducă bucurie oamenilor prin muzică. Regretă, în schimb, că nu mai e loc să negocieze cu el, pentru a câștiga în fața lui ca să mai aibă o șansă să-i aducă mulțumiri mamei sale pentru tot.

A învățat din 2020 că este un an al redescoperirii lucrurilor care contează cu adevărat în viață. A însemnat pentru artist o regăsire a sinelui, un timp al reflecției interioare, al alegerilor personale, al schimbărilor de priorități. Un timp dedicat lui, familiei și prietenilor.

Lucian Curelariu lasă să se vadă că valoarea unui om constă în efortul depus în toate, nu în succes. Nu a fost în competiție cu nimeni, poate doar cu el însuși. A știut ce are de făcut, iar tot ce a întreprins a fost pentru a evolua și pentru a-și satisface sufletul.

I-a cedat muzicii și chiar ea i-a oferit o perspectivă a esenței sale umane. Cât despre stomatologie, este și ea o formă de artă practicată din pasiune pentru oameni. Este o profesie nobilă, cu rezultate fascinante.

Distribuie
Scris de:

Ți-a plăcut articolul? Zilnic postăm noi exemple similare de succes! Urmărește-ne pe Facebook și nu rata reportajele noastre!


Implică-te și tu în Elita României! Intră pe Patreon și vezi cum și de ce să ne oferi sprijinul tău!

Become a Patron!

Va informam ca acest site utilizeaza cookies. Prin utilizarea acestui site, sunteti de acord cu utilizarea acestora. Va rugam sa va informati in prealabil despre datele colectate de acest site citind Politica de confidentialitate.