Raul Lupaș

La 26 de ani, cu un traseu academic în spate, Raul Lupaș s-a reorientat profesional și s-a îndreptat către psihologie. A avut mereu dorința de a (se) educa și de a veni în sprijinul semenilor, dar în special de a se înțelege pe el în raport cu viața. A decis să-și schimbe cursul vieții profesionale devenind psihoterapeut.

 

A studiat științe economice, după care a urmat un masterat în afaceri internaționale, la Babeș Bolyai, în Cluj. Ești sigur că e o alegere bună? O să îți ajungă timpul? Iar examene? Vrei să o iei de la capăt? Psihologie la noi? sunt întrebările pe care atât el cât și cei apropiați i le-au adresat. Răspunsul la toate aceste dileme sunt diversele activități pe care le întreține în colaborare cu Mind Education și multiplele proiecte în care este implicat cu desăvârșire.

Drumul său profesional este prezentat ca fiind unul complex, generos, cu multe bucurii și multe provocări. A început să muncească din vremea primei facultăți. Până să ajungă în cabinetul de psiholog a fost destul de segmentată activitatea sa. A lucrat ca economist, în promovare, în management atât în țară, cât și în câteva capitale europene precum Viena, Roma sau Budapesta.

 

Cine este Raul Lupaș?

Copil al părinților săi, prieten, psihoterapeut, mentor, coleg, profesor. Dintre toate aceste atribute cel mai mult preferă să-i fie însușit cel de prieten. Se bucură de lucrul cu oamenii și de faptul că poate să întindă mâna când starea lor de bine este sub o notă scăzută.

Se consideră un om obișnuit, cu bucurii și provocări, cu dorințe și temeri, deschis către interacțiuni plăcute și creare de amintiri care merită împărtășite.

Mărturisește că dacă nu ar fi fost cariera de acum, poate și-ar fi lăsat amprenta în societatea românească ca actor. Îi plăcea de mic să imite personaje și să aducă zâmbetul pe buzele celorlalți.

O altă zonă în care ar fi dorit să se remarce, care crede că s-ar potrivi mănușă personalității sale și pe care a și practicat-o până la sfârșitul adolescenței este dansul. Ar fi ales cu bucurie mare să fie dansator profesionist sau antrenor.

Nu știu cu siguranță dacă ar fi fost actoria sau dansul, dar cred mi-ar fi plăcut la fel de mult ca și ce fac acum.

 

Să ne îndreptăm spre anii copilăriei

Raul Lupaș și-a petrecut copilăria într-o localitate de lângă Cluj Napoca, înconjurat de lacuri, păduri, poienițe, case în construcții. A fost alături de părinți și s-a bucurat de prezența celor patru bunici.

A avut aproape verișorii și o gașcă mare de prieteni. O comunitate relativ mică, în care toată lumea cunoștea pe toată lumea și în care erau reguli foarte clare despre cum ar trebui trăită viață.

Nu îmi amintesc să mă fi plictisit vreodată sau să fi văzut pe cineva plictisit. Era mereu ceva de făcut. A fost un loc frumos, unde mi-am petrecut primii 14 ani din viață și la care azi mă întorc cu drag.

La acea vreme, își satisfăcea toate curiozitățile explorând. Îndrăgea oamenii și îi plăcea să îi facă să râdă, să îi vadă bucuroși.

Copil fiind, Raul era destul de repezit și cu o nevoie mare de interacțiune socială. Prindea repede la școală. Cred că voia să aibă timp pentru joacă și desene animate.

Nu voia să devină cineva anume. În schimb, își amintește cu drag amalgamul de sentimente de la primul spectacol de dansuri. Deși nu mai poate retrăi acele emoții, le evocă cu drag.

 

De ce cariera de acum?

Când toată lumea se îmbulzește pe la Drept, pe la Comunicare, pe la Marketing sau Jurnalism ca a doua facultate, Raul a ales Psihologie. Pentru el a fost oarecum simplu. O nevoie identificată despre care și-a găsit răspunsul în studii de specialitate sau cărți multe la număr din categoria dezvoltării profesionale și psiho-emoționale.

Raul Lupaș

Poate că acestea din urmă îți oferă doar informații generale aplicate, dar care nu te luminează dacă ai curiozități asupra sinelui. Tânărul psiholog a ales să sape mai adânc.

De mic era absorbit de discuțiile cu tentă mai practică, cele care aveau legătură cu personalitatea, cu planul social, cu dinamica dintre indivizi.

După câțiva ani și câteva experiențe de viață intense, a apărut ideea de a studia psihologia. Privind spre acea perioadă, astăzi cu mai multă claritate, cred că motivul principal a fost de a descoperi cine sunt, de ce sunt cine sunt, ce e bun, la ce sunt bun și ce ar fi bine să schimb sau să îmbunătățesc.

Psihologia este o facultate revelatoare, mai ales dacă vei găsi modalitatea potrivită de a-ți tria informațiile și de a le analiza în ansamblu și nu prin prisma învățării pe de rost a unor definiții.

Fără cercetare, fără lărgirea sferelor de cunoștințe, cunoaștem cu toții că omenirea nu ar fi progresat, astfel rolul studiilor este imens pentru o carieră.

Raul vorbește apreciativ despre studiile sale, datorând mult școlii și facultății.

Sunt unul dintre cei care crede mult în puterea educației. Văd studiile și educarea continuă ca pe o formă de igienă personală, psihologică și nu numai. Prin studiile făcute am înțeles lucruri despre mine și despre lume care probabil erau mai greu de înțeles de la școala vieții. Am prieteni care se distrează pe seama nevoii mele de a continua să studiez. Râdem împreună despre asta.

 

Când știm că avem nevoie de terapie?

Cel mai bun aspect este că lumea nu mai ezită să pășească în cabinetul unui psiholog. Preconcepțiile au fost lăsate deoparte.

Experiența lui Raul i-a dat ocazia să înțeleagă că dacă există rețineri din partea oamenilor sunt totuși firești. Vine cu argumentul potrivit și anume că presupune o expunere a intimității mintale.

Cred că ne-am mai dezghețat. De ceva timp psihologii sunt tot mai prezenți în media, în școli, în instituții. Sunt solicitați să intervină la nevoie. Iar miturile despre psihologie tot cad, rând pe rând.

Raul Lupaș, în calitate de specialist, declară că ar fi util de mers la psiholog atunci când apar episoade de tristețe profundă sau pierdere a sensului și plăcerii în activități și relații.

Un alt motiv pentru care o persoană ar fi de preferat să apeleze la un psiholog este atunci când are comportamente dăunătoare repetitive, unde nu există control asupra lor, cum ar fi consumul de alcool, droguri, cumpărături. Sau atunci când există neclarități și probleme în relații, precum despărțire, abuz, infidelitate.

 

Cum este Raul Lupaș la catedră

Pe Raul îl găsim nu doar în fața pacienților, ci și în calitate de cadru didactic al Academiei de Științe Economice din București. Deși 2020 a fost primul an în care a predat în Universitate și a reușit să se vadă cu studenții doar de 3 ori live, iar ulterior on-line, i-a fost suficient să realizeze că rolul acesta îl onorează.

Vreau să cred că sunt acel prof alături de care studenții se simt motivați și în același timp în siguranță. Pe lângă predarea materiei, dorința mea este să stimulez întrebări pe care să și le adreseze și care să îi ajute să găsească resursele de care au nevoie pentru a se pregăti pentru viață practică și profesională.

Printre calitățile unui bun profesor, cele mai importante sunt tactul și talentul pedagogic, capacitatea de a forma mintea tinerilor și de a nu se limita la un monolog plictisitor. De aceea, Raul Lupaș a găsit modalitatea potrivită de a le intra în grații studenților săi și-i vede receptivi și dornici de cunoaștere.

Îmi place să stau în față catedrei, printre ei, să încerc să le înțeleg nevoile prezente, să vin cu informații actuale și să le stimulez înțelegerea într-un mod personalizat în funcție de cine sunt ei și ce doresc să facă.

 

Raul Lupaș lasă pentru Elita României câteva mărturii sincere

Nu și-ar fi imaginat cu câțiva ani în urmă că poate să ajungă atât de departe. Este în momentul prezent în punctul în care se simte satisfăcut și mulțumit de ceea ce face. Poartă recunoștință, privește cu dinamism, flexibilitate și speranță spre viitor.

Se bucură de dezvoltarea și buna funcționare a clinicii Mind Education din București, de rolul academic, de doctoratul în Științele Educației și de un super proiect pe care Mind Education îl are alături de Well-being Institute. “Un proiect ambițios de îmbunătățire al spațiului educațional, care deja produce schimbări vizibile și măsurate științific.” spune Raul.

Reușitele sale se datorează dorinței care-l ține concentrat și-l ajută să-și canalizeze atenția. Al doilea factor care-l menține constant sunt relațiile pe care le-a închegat cu oamenii din jurul său. Sunt acei oameni cu care rezonează și care-l susțin mereu. Reciproca este valabilă, evident.

Când se simte stresat, pune presiune pe el. Găsește un drum lin cu sine alegând să comunice deschis cu cei dragi, în care are încredere și în care nu simte că este judecat din prisma vulnerabilităților. Indiferent, toate sunt trecătoare și mărturisește că nu are regrete în viață.

Raul Lupaș lasă câteva cuvinte pentru mine, pentru tine și pentru voi.

Iubirea stârnește, anesteziază, motivează și ajută persoana să mobilizeze cantități uriașe de resurse. Să gândească mai creativ, să trăiască cu mai multă speranță și să fie mai deschisă la schimbare. Cred că iubirea matură, echilibrată, conștientă vindecă oameni. Vindecă și comunități, familii, suflete.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *