Franța, Anglia, Croația, Portugalia, Elveția. Țări de top în fotbalul european produc pe bandă rulantă jucători excepționali, știu să crească tineri și să aibă grijă de ei. Și totuși, toate aceste țări se uită de jos la Naționala U21 a României!
A fost o săptămână de vis. 3 meciuri și jumătate, România a jucat fotbal ca niciodată în ultimii 20 ani. Băieții ne-au făcut să ne simțim, din nou, suporteri. Să tremurăm la fiecare fază, să fim cu inima, cu mintea, cu ochii și vocea conectați la tot ce li se întâmplă lor.
La acest european, mica națională a respectat toate principiile fotbalului modern, dar a venit și cu ceva în plus. Într-o eră super tacticizată, când organizarea joacă un rol esențial și un meci se câștigă cu o apărare de fier, Naționala U21 și-a făcut perfect datoria în defensivă. Nu am sesizat prea multe breșe în apărare, spații între linii, am văzut pressing și dublaj, recuperări de manual sau parade excepționale.
Dar am mai văzut ceva ce mie mi-a fost dat să trăiesc doar pe vremea Generației de Aur: combinații, călcâie și devieri eficiente, pase magistrale, ocazii de poartă, goluri multe, lucrate și frumoase. Un joc pe cartea atacului, indiferent de numele adversarului.
Nu îmi amintesc ca, în meciuri cu echipe de top, Hagi Sr & Co să fi jucat chiar atât de ofensiv…
Când privirile adversarilor spun totul despre valoarea ta
În primele 15 minute ale europeanului, au luat pe sus naționala Croației. S-au regrupat rapid când croații dădeau semne de revenire și și-au dublat avantajul până la final.
Au avut tăria, norocul și inspirația să reziste după fiecare egalare rapidă a Angliei. Iertat fie-mi elanul, dar cred că Naționala U21 ne-a oferit poate cel mai frumos final de meci din istoria fotbalului românesc!
Cu Franța, și-au testat abilitățile defensive, au arătat că știu să joace organizat și să blocheze jucători de zeci de milioane de euro. Senzația a fost că francezii tremurau de fiecare dată când ai noștri ieșeau pe atac și că ar fi câștigat dacă ar fi fost nevoie de victorie.
Cât despre Germania… Mă uitam în prima repriză la privirile nemților și nu-mi venea să cred. Efectiv nu înțelegeau ce li se întâmplă lor, urmașii liderilor Europei, în orice domeniu. La fiecare atac, li se citea în ochi panica și ușurarea că faza respectivă nu s-a încheiat cu gol. A fost o repriză magnifică, care ne-a dat tot dreptul să sperăm la o minune și mai mare.
Naționala U21 a României, post pe post
În ultimii ani, România s-a bazat mai mereu pe un ax central cât de cât puternic în defensivă. Radu, Pașcanu, Nedelcearu și mai ales Băluță au oferit siguranță la acest european. Cicâldău, mai degrabă un decar, și-a acceptat rolul mai retras și a făcut-o foarte bine.
Fundașii laterali (Manea, Ștefan, Boboc) și-au făcut și ei treaba în defensivă. Au primit mereu dublaj de la mijlocași, la fel cum la rândul lor au oferit opțiuni excelente în atac. Nu îmi iese din minte faza din minutul 90 contra Franței, când Manea făcea pressing aproape de linia de fund adversă…
Pușcaș, atacantul, și-a jucat perfect rolul de pivot. Mereu un ghimpe în coasta fundașilor, Pușcaș este un atacant cum nu prea am mai avut noi în ultimii ani. Din fericire, din poziția sa cu spatele la poartă, are către cine să redistribuie mingi.
Linia de mijloc, cu Hagi coordonator, Man, Ivan sau Coman extreme reprezintă de fapt cheia jocului nostru ofensiv. Un joc lucid, plăcut ochiului, strălucitor pe alocuri, care destabilizează defensive mai bine cotate și produce de multe ori omul liber.
Sigur că au fost și greșeli, inevitabile la acest nivel. Cel mai important însă, am văzut atitudine, determinare, jucători care aleargă și se pun în slujba echipei. Mereu oameni care vin din spate și oferă superioritate, astfel încât să rezulte atacuri surprinzător de cursive.
Mirel Rădoi este unul dintre noi!
Cine urmărește fotbalul, cunoaște acest cântec al galeriei, din vremea în care Mirel Rădoi era căpitanul Stelei. Acum, în 2019, acest strigăt de luptă rămâne valabil, dar la un alt nivel.
Fotbalistul Mirel Rădoi a fost un caracter puternic, un luptător care spunea lucrurilor pe nume și căruia nu prea aveai ce să îi reproșezi. Nu a acceptat niciodată compromisuri și a știut să se impună drept căpitan, chiar și în era Becali.
Acum, iată, este un pion important în acest succes. Sigur că Naționala U21 actuală este o generație de excepție, care a pornit la drum cu un alt antrenor – Daniel Isăilă, unul din puținii care a crezut la început că se poate. Generația de Fier, cum și-au spus ei, este în primul rând rodul încăpățânării marelui Gică Hagi, a muncii sale aproape solitare de a descoperi și promova tineri talentați.
Din punct de vedere tactic însă, antrenorul Mirel Rădoi a pregătit în mod exemplar toată această campanie. Cel mai impresionant mi se pare că a înțeles perfect calitățile jucătorilor săi. Știe când și cum trebuie să intervină, cum să mobilizeze un grup de tineri crescuți în generația rețelelor sociale, când să iasă el în față sau să lase liderii grupului să se exprime.
Mirel Rădoi rămâne unul dintre noi, românii adevărați! Omul potrivit la momentul potrivit.
La ce mai trebuie să lucreze jucătorii Naționalei U21 a României
Mă aliniez și eu celor care spun că acești băieți trebuie să facă pasul la naționala mare. Cât mai repede. Cu câteva condiții. Să muncească și mai mult de acum înainte. Să se impună la noile sau vechile echipe de club. Să nu alerge după un club mare, doar pentru un CV impresionant. Au timp suficient, calități cât cuprinde, însă mai trebuie lucrat.
Naționala mică a avut și minusuri la acest european, care pot fi corectate. În primul rând, concentrare egală, timp de 90 minute. Golurile Angliei și Croației au venit pe fondul relaxării după reușitele noastre.
Primul gol al Germaniei e cauzat de un avânt tineresc, în care mijlocașii centrali au fost surprinși prea în față. Echipa noastră a revenit totuși în joc, nu s-a demoralizat, bravo lor pentru felul în care au jucat în continuare.
Însă acest avânt trebuie dublat și de o condiție fizică exemplară. Efortul s-a văzut în repriza a doua, când au apărut greșelile care ne-au costat un rezultat istoric.
Și, a propos, dragă Ionuț Radu: nu ați pierdut din cauza arbitrilor. Ați pierdut pentru că nemții și-au dozat mai bine efortul, la 40 grade, iar voi nu mai puteați alerga și gândi în repriza a doua. Ești un lider exemplar, te rog eu frumos să nu cazi în capcana asta! Sper că declarația ta a fost făcută doar la cald, pe fondul unor întrebări execrabile și că știi și tu că trebuie să învățați din realitate, nu din speculații sau mingi ridicate la fileu!
Fierul, mai mare decât aurul?
Așa a subliniat Gică Hagi și are dreptate. Ei, Generația de Aur, nu au avut aceleași rezultate ca această Naționala U21. Provocarea însă rămâne, ca acești băieți să aibă continuitate, să-și atingă potențialul. Să aibă rezultate și la echipele de club. Pentru binele lor, pentru viitorul fotbalului românesc.
Noi vom fi mereu alături de ei. Milioane de români i-am urmărit cu sufletul la gură, după 20 ani în care fotbalul nu ne-a adus cine știe ce motive de bucurie.
Vă rog să-mi iertați această mică paranteză pe platforma noastră. Mă cunoașteți, probabil, mai puțin din această postură. Eu am fost însă mereu un fan al fotbalului românesc, care s-a bucurat la fel de mult când Dinamo bătea pe Everton cu 5-1 sau Rapid ajungea în sferturile Cupei UEFA. Mi-a plăcut mereu să fac analize, să urmăresc în sport și altceva decât se spune de obicei.
Mai important însă, cred că sunteți de acord cu mine că acești băieți reprezintă noua elită a fotbalului românesc. Ne-au trezit sentimente vechi, zile și nopți frumoase de vară pe care nu le-am mai trăit demult. Să le mulțumim și să le fim recunoscători că au apărut aparent de nicăieri și ne-au oferit o săptămână magică.
Sportul ne aduce poate cele mai mari bucurii. De la un „Deșteaptă-te, române!” cântat de un stadion întreg, la înjurătura din cauza unei ratări imense sau răgușeala de la un gol important. Sau când revezi rezumatele și te iau toți fiorii când în sfârșit îi auzi pe comentatori cum strigă „Gooooooool”, la fel ca tine, în fața televizorului….
Astfel de momente trebuie marcate, mai ales pe o plaformă dedicată elitelor. Hai România!
Lasă un răspuns
Tu ce părere ai?Lasă un comentariu!