Silvia Uscov

În lumea justiției circulă o vorbă potrivit căreia în orice proces sunt necesare trei elemente pentru a avea câștig de cauză: un avocat bun, probe bune și un judecător care are urechi să audă și creier să gândească. În cazul primului element, o garanție a succesului o reprezintă Silvia Uscov, genul de avocat care și-a clădit reputația luptând mai ales împotriva curentului.

 

O prezență destul de atipică în lumea avocaților, Silvia s-a distins prin opiniile mai puțin convenționale exprimate în spațiul public, prin capacitatea de a obține maximum din fiecare probă avută la dispoziție și prin faptul că nu ezită să spună ce simte și ce gândește, ceea ce reliefează un caracter puternic și o personalitate complexă.

Nu întâmplător, Silvia Uscov a fost premiată recent la Gala “Femei care schimbă România”, distincție pe care o atribuie și norocului de a fi fost descoperită de persoanele potrivite. Deși se autocaracterizează o persoană ce tinde spre conservatorism, ea crede cu tărie că oricine poate produce o schimbare în România prin acțiuni ce intră în firescul lucrurilor.

 

Cum se comportă un avocat de elită?

În ceea ce privește domeniul său de activitate, Silvia aduce o schimbare clienților săi, mare parte dintre ei antreprenori, o creștere a business-ului lor conducând invariabil la o anumită dinamică a economiei de piață.

Nu e nevoie de fapte grandioase, chiar și un zâmbet adresat unui funcționar de la ghișeu poate schimba modul de abordare a unei probleme, acționând pe principiul efectului fluturelui. Încerc să provoc sau să răspund provocărilor din bula formată mai degrabă din juriști. Eu nu mă raportez la efecte, ci merg la cauze, descoperind problemele sistemice. Cum domeniul justiției este fundamental pentru funcționarea societății, iar subiectul este tratat generos nu numai de către cei care îi cunosc principiile, consider că este important să-l abordăm câteodată și într-un limbaj ușor de înțeles de către aceștia.

Silvia Uscov a devenit o voce tot mai puternică în ultima vreme prin mesajele transmise, majoritatea în contradicție cu opinia generală, pe toate canalele de comunicare: la televiziune, în social-media și pe diferite site-uri, fie de specialitate sau generaliste. Ca o persoană asumată și independentă, nu acceptă îngrădirea libertății de exprimare, iar opiniile le raportează mereu la lege și principii de drept, limbajul său de bază.

Deși au fost și colegi care au încercat să o mai tempereze, din cauza posibilelor repercusiuni în urma exprimării unei opinii disidente, Silvia Uscov și-a apărat punctul de vedere până în pânzele albe. Uneori, cu încăpățânarea provenită din genele sale, fiind născută în București dintr-un tată oltean și o mamă moldoveancă, dar întotdeauna cu argumente irefutabile.

Îmi place să analizez și opiniile minoritare sau chiar să le lansez eu după ce privesc și dincolo de ceea ce este evident, pentru a descoperi fisurile. În privința încălcării principiilor statului de drept, legii în sens larg, drepturilor și libertăților fundamentale, consider că e de datoria mea, în primul rând ca cetățean și apoi ca avocat, să nu tac, neconsiderând că efectul jurământului depus la momentul intrării în profesia de avocat se termină atunci când nu mai primesc la schimb un onorariu.

 

Lupta împotriva nedreptăților juridice

În acest sens, Silvia Uscov este una dintre cele mai active voci în campania de reabilitare și de eliberare a avocatului Robert Roșu, condamnat în cazul Ferma Băneasa doar pentru că a reprezentat un client condamnat la rândul său. A fost șocată, în primul rând, de pedeapsa primită, 5 ani de închisoare cu executare, în condițiile în care pentru fapte mult mai grave, precum infracțiuni vizând viața unor oameni sau chiar prejudicii enorme în fapte de corupție, pedepsele sunt mai mici, unele dintre ele pronunțate sub regimul suspendării executării pedepsei.

Studiind dosarul, Silvia a remarcat că Robert Roșu nu a făcut altceva decât să aplice legislația specifică profesiei de avocat, lucru confirmat odată cu citirea motivării deciziei de condamnare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Chiar și dacă ar fi fost cu adevărat vinovat de acele acuzații, cred că pentru un avocat, mai ales un bun profesionist care și-a dedicat viața acestei pasiuni pentru drept și lucra într-una dintre cele mai bune societăți de avocatură din România, inclusiv pronunțarea unei pedepse de 1 an cu suspendare ar fi fost suficientă pentru îndeplinirea scopului.  Niciodată nu putem cunoaște adevărul absolut despre o cauză anume, avocații având acest reflex de a se raporta strict la probatoriul administrat, respectiv dacă el are capacitatea de a răsturna sau nu prezumția de nevinovăție. Am așteptări legate de acest caz, dar nu îmi fac speranțe, în sensul că normal ar fi ca acest proces să se rejudece în primul rând pentru că hotărâri judecătorești definitive în materie civilă au fost ignorate, hotărâri care stau la baza condamnării, instanța penală pur si simplu desființându-le indirect, lucru de neadmis într-un stat de drept. Este absolut revoltător și cele mai respectabile asociații profesionale ale avocaților din întreaga lume s-au arătat șocate de modul în care acest avocat a fost condamnat. În urma hotărârii judecătorești, s-a creat o stare de temere în rândul avocaților, iar acest lucru reprezintă un factor ce atentează la independența profesiei de avocat, principiu recunoscut la nivelul Națiunilor Unite. Suntem singurul stat care se proclamă ca fiind democratic și care s-a purtat în fapt ca un veritabil stat totalitar în acest caz.

Totodată, Silvia Uscov este implicată în mod direct și în lupta împotriva măsurilor luate de autorități pe durata pandemiei de coronavirus. Astfel, ea așteaptă judecarea la Curtea Constituțională a României pe data de 20 mai 2021 a excepției de neconstituționalitate, pe care a ridicat-o față de Legea nr. 55/2020 ce privește restricțiile care pot fi adoptate în perioada stării de alert.

În curajosul său demers, s-a bucurat să vadă solidaritatea multor profesioniști care fie deja au depus Amicus Curriae, o formă de intervenție în sprijinul susținerii excepției de neconstituționalitate, fie și-au manifestat intenția să îl depună până la termenul de judecată, semn că „lumea juridică acționează ca un medic în tratarea pacientului numit statul de drept”, după cum afirmă Silvia.

Pe plan personal, m-au afectat deciziile luate de Parlament și Guvern în gestionarea acestei crize sanitare, decizii care erau explicabile în cele două luni de stare de urgență, dar pentru care nu mai putem acorda nicio circumstanță atenuantă după. De aceea am scris articole de specialitate, am sesizat Avocatul Poporului, am atacat în justiție diverse acte, solicitând fie să se constate că sunt nelegale, fie chiar neconstituționale.

 

Poeziile, jurnalul intim pe care nu crede că-l va publica vreodată

Atracția către lumea justiției a apărut încă din copilărie, când a fost fascinată de Silvia Conti, judecătorul din celebrul serial italian “Caracatița”. Tot atunci, a început să își dezvolte și pasiunea pentru scris, care s-a materializat în perioada gimnaziului prin câștigarea unui concurs literar cu tema satul tradițional românesc, fiind premiată într-un cadru solemn la Palatul Cotroceni.

Silvia Uscov a continuat să scrie multe poezii în liceu, pe care le publica pe un site dedicat. Acest talent în stare latentă nu a părăsit-o nici astăzi, când, printre atâtea procese, continuă să ne dezvăluie o altă latură, mai sensibilă, a personalității sale.

Probabil faptul că am avut profesori de limba română dedicați, nu știu cât talent, dar cu siguranță o fire idealistă ascunsă în spatele unei mare doze de pragmatism m-a condus să mă exprim și în acest fel. Este un exercițiu bun pentru un avocat și cred că mulți compun poezii sau proză și pentru a păstra echilibrul dintre stilul concis, riguros al stilului juridic de scriere și sentimentul de libertate, de descătușare pe care ți-l oferă stilul literar. Nu scriu constant, ci în funcție de impulsul de moment, iar poeziile întotdeauna din iubire. Dacă articolele de opinie probabil le voi aduna la un moment dat într-un volum, poeziile sunt mai degrabă jurnalul meu intim pe care nu cred că-l voi publica vreodată.

Silvia Uscov

Cu un asemenea caracter puternic, Silvia Uscov a visat dintotdeauna să fie propriul ei șef iar, după primul an de la definitivarea în profesia de avocat, a putut să își împlinească acest vis prin înființarea casei de avocatură Uscov – Attorneys at law. Dar visul s-a transformat rapid în provocare întrucât antreprenoriatul presupune și alte tipuri de competențe decât cele ale avocatului care are asigurat un venit la final de lună.

Nu a fost deloc ușor pentru că a pornit de la 0, fără clienți, fără economii, primind sprijin financiar mai degrabă din partea familiei în primele luni. A construit organic, treptat, o echipă de profesioniști și în același ritm de creștere s-a putut bucura și de reușitele pe plan financiar.

Acoperim atât litigiile, cât și consultanța juridice pentru multe domenii și tipuri de business și nu pierdem nicio ocazie să ne perfecționăm astfel încât să oferim o gamă completă de servicii. Suntem o casă de avocatură de tip boutique, adică mult mai flexibilă atât ca modalitate de abordare, cât și la nivel financiar, nu lucrăm pe șabloane, ci ne place să personalizăm fiecare nouă experiență, iar recomandările clienților noștri sunt cea mai bună carte de vizită. Cele mai mari satisfacții le simt în instanță, nu în activitatea de consultanță, care mai degrabă previne conflictele sau îți securizează poziția în cazul apariției unuia, lucruri care sunt prin ele însele pline de satisfacții, dar emoția argumentului prezentat în fața instanței nu poate fi egalată.

 

Silvia Uscov: „Cel mai mult îmi place să-i ajut pe oameni să își ceară drepturile, să își găsească dreptatea!”

Ca aproape orice activitate de pe această planetă, și lumea justiției a trecut prin unele transformări de la izbucnirea pandemiei de coronavirus. Totuși, Silvia Uscov a văzut și jumătatea plină a paharului, mai ales că a înregistrat chiar creșteri pe partea de consultanță în avocatură.

În schimb, în privința litigiilor, a existat o diminuare a activității ca urmare a celor două luni în care nu s-au judecat procese din cauza stării de urgență, apoi a altor luni în care au fost suspendate din cauza protestului magistraților, după care a apărut necesitatea asigurării unei tranziții către cursul normal al justiției.

Se spune că libertatea unei țări poate fi judecată în funcție de nivelul de independență a justiției. Pornind de la această idee, am considerat firesc să întreb un adevărat specialist cât de liberă este, de fapt, România, iar răspunsul Silviei a venit prompt:

Cele 3 puteri în stat se controlează și se echilibrează reciproc, dar justiția este cea care are pârghiile cele mai extinse, de aceea avem și nevoie de profesioniști buni în acest domeniu. Spre exemplu, în privința condamnărilor României la CEDO, judecătorii aruncă vina asupra legislativului și executivului pentru că trebuie să aplice o legislație defectuoasă. Dar trebuie mereu reamintit că judecătorii sunt obligați să aplice direct în dreptul intern dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului dacă legislația adoptată de România este în neconcordanță cu acestea sau o încalcă, înlăturând-o pur și simplu de la aplicare. Este un mecanism simplu dacă se cunoaște foarte bine jurisprudența Curții de la Strasbourg care dă direcții clare de interpretare ale dispozițiilor Convenției și un instrument eficient care ar putea contribui la reducerea sumelor plătite de România victimelor. Dar cred că libertatea României ține și de latură economică, iar aici avem un mare deficit întrucât un debitor este mai greu să emită pretenții în fața creditorilor săi.

Silvia Uscov

Fascinația publicului larg pentru lumea justiției este ilustrată cel mai bine de succesul nebun al filmelor și al serialelor cu avocați, dar pelicula pe care Silvia Uscov o recomandă de fiecare dată oricărui jurist este Procesul de la Nurnberg, din 1961, care tratează modul în care au fost judecați magistrații din timpul regimului nazist. Morala subliniată de Silvia este că „un judecător va trebui să nu se raporteze la o lege care încalcă drepturile omului, ci să se opună aplicării ei și să aplice principiile de drept care au în prim plan omul, nu regimuri prin care să îi fie încălcate drepturile și libertățile fundamentale”.

Dincolo de pregătirea cazurilor, Silvia Uscov are numeroase apariții în presă. Mesajele sale din social media ating foarte bine problemele societății românești și vizează în special deficiențele sistemului juridic. Mai scrie și articole de specialitate pe diferite platforme media, dar și poezii deosebite.

Cum arată o zi de lucru din viața unui avocat de succes:

Am familia alături, care mă ajută cu multe dintre chestiunile administrative, am o echipă de avocați grozavă cu care mă coordonez și îmi concentrez eforturile pe ceea ce îmi place cel mai mult, să ajut oamenii să își ceară drepturile, să își găsească dreptatea. Zilele de lucru variază foarte mult, dar, tocmai pentru că adorm foarte târziu în noapte, mai degrabă înspre dimineață, iar dacă nu trebuie să merg la instanță, prefer să nu mă trezesc înainte de ora 9 dimineața. Sunt în întâlniri sau primesc telefoane pe parcursul zilei și, cum până și lucrările profesionale presupun nu numai cercetare, studiu, dar și o componentă de creație intelectuală, prefer să nu fiu deranjată atunci când sunt inspirată, de aici și obiceiul de a scrie mai curând noaptea. De altfel, singurele zile în care îmi place să mă trezesc dimineața sunt concediile, dar nici atunci nu plec fără laptop, toate dosarele noastre fiind stocate în format digital astfel încât să le pot accesa din orice colț al globului.

Recent, Silvia Uscov a făcut două afirmații care pun degetul pe rana sângerândă a majorității oamenilor din ultimul an, dar care exprimă și câteva dintre crezurile sale de bază, atât ca avocat cât și ca om. Astfel, din perspectiva sa, fiecare om este liber atât timp cât caută libertatea în sine însuși și că atunci când nu ne apărăm drepturile, demnitatea se pierde și nu poate fi negociată. Dar a găsit ea însăși în interiorul său libertatea, în forma ei totală?

Libertatea nu o găsești o dată și rămâne alături de tine pe vecie, ci o cauți în fiecare zi. Constrângerile dobândesc multe forme, care te pot păcăli în credința ta că ești un om liber. De asemenea, libertatea, deși are principii de bază, nu este un concept generic, ci se raportează la fiecare individ și sursa este interioară. Prin urmare, este un proces continuu, dar da, pot afirma că am găsit-o.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *