Soprana Doina Dimitriu, imaginea perfectă a unei Românii plină de talente

Artista Doina Dimitriu este exemplul desăvârșit în universul muzicii lirice. A dus numele României noastre peste hotare cu mulți ani în urmă și este modelul fără cusur pentru generația sa de artiști lirici. Nu este deloc o apariție întâmplătoare. Îi este și îi va rămâne loială acestei arte, descoperind tainele chiar în sânul familiei.

A visat de mică să devină cântăreață de operă, părinții susținând-o necondiționat în acest demers. Ambientul din casă a ajutat-o să-și mențină constanța, iar acum face înconjurul lumii la braț cu abilitățile de neegalat pe care le deține.

A cucerit scene din orașe mari precum Genova, Lausanne, Toulouse, Stockholm, Boston, Chicago, Santa Fe, Los Angeles, Copenhaga, Stuttgart, Hamburg, Varsovia, Tokyo, Ankara, Baku.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 16 ani a primit un cadou ce a ajutat-o în formarea identității sale și devenirea omului de azi ce ne-a reprezentat pe scenele din toată lumea.

Când aveam șaisprezece ani, părinții mei mi-au făcut cadou celebra placă de vinil cu opera “La traviata”, în interpretarea marii noastre soprane Virginia Zeani. Ascultând acest miracol am fost absolut convinsă că asta voi face, neavând cel mai mic dubiu. Peste ani, ne-am întâlnit la Busetto, fiind câștigătoare a concursului “Voci verdiene”, doamna aflându-se în juriu, bucurându-se nespus de prestația mea, cât și de mărturisirea făcută. Interpretasem deja “La traviata”.

Unde s-a format artista Doina Dimitriu

În al doilea cel mai mare centru universitar al țării, Iași, oraș istoric și cultural, a urmat cursurile academice ce au pus bazele carierei în următoarea ordine: Liceul de Artă „Octav Băncilă” (sectia pian – clasa prof. Lucian Tugui) și Universitatea de Arte „George Enescu” (secția canto clasic – clasa prof. univ. dr. Tiberiu Popovici).

În anul 1989 a devenit parte din ansamblul Operei Naționale Române Iași, unde a avut privilegiul de a evolua sub aripa lui Corneliu Calistru, căruia îi datorează enorm. Repertoriul abordat în această instituție a fost extrem de variat și amplu, fapt care i-a servit pe viitor.

A urmat apoi Opera Națională București, unde a fost “Marguerite” în “Faustul” regizat de Alexandru Tocilescu (producție deosebit de importantă prin noua abordare scenică), “Regina noptii” din “Flautul fermecat” si multe alte concerte fie în capitală, fie în celelalte centre culturale.

Între 1999-2001, prin concurs la Accademia di perfezionamento per cantanti lirici/Teatro alla Scala, Milano, Doina Dimitriu a participat la cursurile de măiestrie artistică sub conducerea dirijorului Riccardo Muti și sopranei Leyla Gencer.

Debutul profesionist de top s-a petrecut pe scena Teatrului Scala din Milano (2000), în „La Boheme” (regia Franco Zeffirelli), cu rolul Mimi. Între 1999 și 2003 a avut onoarea de a interpreta atât repertoriu de operă, cât și concertistic în cadrul Teatrului alla Scala în peste 40 de apariții.

Ultimul deceniu a fost plecată în București, dar a susținut reprezentații peste tot în lume.

Opera de care este legat numele artistei

Gravitând în jurul sunetelor, o întrebare planează în aer: care rol a adus-o în accepțiunea publicului?

Deși i se spusese că e imposbil de a debuta în Italia, la Scala, a ales rolul Mimi care i-a dat pe lângă încredere în sine, sentimentul de plenitudine, cât și ocazia de a cunoaște o altă viziune și de a întâlni oameni mari. În puține cuvinte, „intrarea într-un areal mitic”.

Dezvăluie însă că „Tosca” de G. Puccini este titlul care a marcat-o. Numele său a fost alăturat atât prin importanța producțiilor la care a participat, cât și interpretarea lui în care și-a lăsat amprenta proprie. Credința, îndrăzneala frumoasă, personalitatea proprie a făcut ca acest rol să se plieze atât vocal, cât și comportamental.

Menționez doar două producții importante prin anvergura castului, conducerii musicale și a regiei, respectiv cele de la Suntory Hall (Tokyo – Renato Bruson, Neil Schicoff / Nicola Luisotti) și Lyric Opera of Chicago (Chicago – Neil Schicoff, Samuel Ramey / Bruno Bartoletti / Franco Zeffirelli).

Doina Dimitriu și muzica – un tot de nedespărțit

Muzica este creată de om, iar omul o aduce în față prin talentul pe care l-a primit de la Dumnezeu. Înainte de a fi cântată, ea este trăită și simțită.

Ea poate forma emoție în ascultător, o plăcere și reprezintă o formă de evadare din cotidian. Izvorăște din adâncurile interioare ale omului, mai ales când ești înconjurat de muzică chiar din primii ani de existență precum soprana Doina Dimitriu.

Iubește necondiționat arta, scena și frumosul și dezvăluie că cea mai mare mulțumire a unui artist este atunci când îndeplinește așteptările publicului. Fiecare apariție a sa este spectaculoasă, deși, în pofida experienței vaste, emoțiile s-au amplificat odată cu trecerea timpului, expectanțele fiind și mai mari.

În puține cuvinte, împlinirea cea mai mare constă în găsirea unui sens în tot ceea ce o  înconjoară și întreprinde.

Prin muzică m-am născut, prin muzică am trăit până acum. Cum aș putea să exist altfel? Sunt convinsă că în ADN-ul artistului există această matrice, implacabila și râvnită.

ACASĂ înseamnă locul unde s-a născut și sunt cei dragi

În primul rând, îi sunt recunoscătoare mamei mele, cea care m-a sprijinit și încurajat în profesia aleasă, cât și în alte aspecte. Cine ar putea să te înțeleagă mai bine decât o mamă care a avut aceeași profesie ca și tine? Tatălui meu, de asemenea, îi datorez enorm prin ceea ce mi-a transmis ca formațiune muzicală, cât și de ansamblu.

Pentru unii, acasă este egal cu locul unde se simte bine. Alții călătoresc în întreaga lume ca să găsească acel loc. Odată cu trecerea timpului, Doina Dimitriu s-a întors la Iași, în locul în care s-a născut, unde sunt cei dragi.

Părinții buni le dau copiilor rădăcini și aripi. Rădăcini pentru a se întoarce mereu acasă și aripi ca să zboare să arate tot ce a învățat. Doina Dimitriu a făcut cunoștință cu iubirea, muzica, sprijinul fără limite, voința grație climatului din familie. Le poartă recunoștință deplină care nu se poate descrie în cuvinte.

Din 2007 predă canto clasic. Este conf. univ. dr. în cadrul  Universității de Arte “George Enescu” Iași. Acasă, a găsit un alt rol, un alt rost. Împarte cunoștințele sale și cu studenți și-i determină să își formeze propria identitate artistică. Ajută la dezvoltarea lor să crească ca oameni, respectiv profesioniști.

2020, cu precădere a doua parte, a fost o perioadă dificilă prin transferarea în online a unei profesii ce-și are funcționalitatea doar în formă practică, în contactul și interacțiunea directă între artiști. Încercăm împreună să ne pregătim pentru următoarele concursuri și provocări în măsura în care ne-o permite acest cadru. În această situație se află și instituțiile de cultură.

Maeștri fără de care NU ar fi reușit

Doina Dimitriu și-a făurit cu succes traseul în viață. S-a îndreptat cu credință, și-a valorizat potențialul vocal, a fructificat toate șansele primite, a gravitat în jurul perseverenței și al sacrificiului. Mărturisește cinstit că se află în punctul în care este foarte mulțumită.

Dar, nicidecum nu uită de oamenii care au crezut în ea și care au contribuit la demersul său profesional. Ca să se deosebească de ceilalți muzicieni valoroși și ca să supraviețuiască într-un mediu internațional competitiv, nivelul de implicare a necesitat să fie constant.

Astfel, a avut maeștri legendă (soliști, dirijori, regizori) ale artei lirice universale fără de care, spune artista, nu ar fi fost ce e azi în fața noastră. Doina Dimitriu îi menționează pe Mariana Nicolesco, Leyla Genger, Luciana Serra, Shirley Verrett, Bonaldo Giaiotti, Leo Nucci, Luigi Alva, Riccardo Muti, Giancarlo Menotti, Christian Badea, Corneliu Calistru, Nicola Luisotti, Marco Armiliato, Franco Zeffirelli, Alexandru Tocilescu.

A ridicat săli în picioare și impresionant este pentru Doina Dimitriu calitatea tuturor artiștilor care compun echipa și experiențele simțite împreună. Spectacole memorabile, personaje din povești ridicate la nivel de rang de artă, mesaje puternice transmise prin muzică au rămas în memoria colectivă.

Amintește și faptul că România este un izvor nesecat de talente, o țară binecuvântată de Dumnezeu, dar uitată sau marginalizată pe nedrept de mulți.

Suntem o pepinieră de talente deosebit de consistentă pentru tot mapamondul. Este suficient să urmărim cu puțină atenție și interes, atât în domeniul meu, dar și în altele, câți români dețin posturi cheie sau au realizări marcante.

Doina Dimitriu, în linia marilor artiști români

Doina Dimitriu nu m-a ocolit, răspunzând sincer la curiozitățile mele. Am aflat din dialogul purtat pentru Elita României despre o poveste care naște artă.

Cea mai frumoasă întâlnire a sa a fost cu muzica, care a ajutat-o să își găsească rostul în această lungă călătorie numită viață. S-a înscris în linia marilor artiști români alături de alte nume ale scenei lirice și-i mulțumim totodată.

Este fără doar și poate o bucurie pe care o deține orașul Iași, o voce excepțională. Este o prezență elegantă și frumoasă, plină de farmec, care nu s-a sfiit în egală măsură să se impună cu grație în acest univers.

Ne-a împărtășit că puterea rugăciunilor către Dumnezeu și credința în proiectele sale au purtat-o pe cele mai înalte culmi.

A lăsat și un gând frumos pentru noi toți.

Să-și prețuiască sănătatea, să nu-și piardă speranța, să iubească necondiționat și să viseze cât mai mult, deoarece ceea ce proiectăm, de multe ori se adeverește.