Ștefan Arsene, voluntar A.N.A, despre inteligența emoțională la copii

A construi ceva din pasiune e unul dintre cele mai nobile lucruri din lume. A fi dedicat unei activități, cu dorința de a ajuta cât mai mulți oameni și de a fi un model demn de urmat, înseamnă a avea o personalitate puternică. România are multe astfel de exemple, care pot dovedi oricând că viitorul unei națiuni depinde în primul rând de fiecare cetățean și apoi de oamenii cu funcții înalte. Un astfel de exemplu este Ștefan Arsene, originar din Onești, la fel ca Nadia Comăneci.

Asemenea fostei mare gimnaste, Ștefan a îndrăgit sportul încă din primii ani ai vieții. Îi plăcea să se plimbe cu bicicleta prin fața blocului, iar uneori se lua la întrecere cu alți copii. Peste ani a trecut la nivel de performanță, dar apoi a trebuit să renunțe.

Pasiunea o am din familie. Tatăl meu merge foarte mult cu bicicleta la serviciu. A fost unul dintre oamenii care făceau cicloturism în perioada comunistă. Din păcate, de când am aparatul dentar am fost nevoit să mă retrag din ciclism. Nu știu dacă voi mai reveni la nivel de performanță.

La prima cursă, Ștefan Arsene a rămas fără o frână

Ciclismul i-a lăsat multe amintiri frumoase, dar mai ales lecții de viață. Prima cursă la care a participat a fost la Zemeș, cu o tură de 75 km. Ștefan o cataloghează drept una extrem de grea, pentru că a terminat pe locul 24, din 35 de participanți.

Am fost al treilea din coadă, dar nu abandonasem cursa. A fost o cursă cu zăpadă, noroi, zone de căldură, copaci căzuți. Am rămas fără frână pe roata din spate. Acolo mi-am dat seama de ce sunt capabil. Orice ai face, nu abandona cursa. Uităm să ne bucurăm de drumul spre final.

De probleme s-a lovit și în alte curse, dar acestea nu l-au descurajat:

La Bicaz, în tura de 55 km, am terminat cursa cu o singură pedală. S-a desprins șurubul de la axul pedalier care ține bratul la pedală. Mai aveam 2, 3 km până la final. Eram în top 10, dar din cauza avariei am terminat pe locul 15, cu pedala în rucsac, dar nu am abandonat cursa. La Roți pe Gheață, de la Iași, am căzut într-o curbă. S-a rupt axul pedalier pe spate și râdea tata când treceam pe lângă el, că termin cursa. Chiar cu avarie am terminat-o. Nu a fost nicio cursă pe care să nu o duc la capăt. Mereu a fost familia lângă mine.

Cum a reușit să iasă cu fruntea sus din fiecare întrecere? Prin zeci de ore de antrenament, inclusiv pe vreme rea. Prin ture pe care trebuia să le termine, chiar dacă uneori cădea.

„Tremuri, dar trebuie să termini antrenamentul. Ești epuizat, mai dai un pic, un pic”, e citatul pe care îl repetă în gând în momentele dificile.

Ștefan Arsene, de 12 ani voluntar la Agenția Națională Antidrog

Datorită ciclismului, Ștefan Arsene a prins noi pasiuni. Să călătorească și să simtă istoria fiecărui loc vizitat.

Iubește natura și spune ori de câte ori are ocazia cât de frumoasă și multiculturală este țara noastră. Tocmai din aceste motive, nu pleacă niciodată la drum fără aparatul său. Fotografia o consideră un adevărat refugiu, prin care adună amintiri inestimabile.

Un bun fotograf trebuie să fie capabil să își asume când face o poză, să se perfecționeze mereu, să caute un mentor, dar care să rezoneze cu sistemul lui de valori, cu pozele lui. Să vadă și ce fac alții și să reziste la critici. Avem un popor care critică mult și distruge valoarea din om. Uităm să apreciem și să ajutăm.

Ștefan este însă preocupat în primul rând de problemele de ordin social. Aventura în cadrul Agenției Naționale Antidrog a început dintr-o joacă, pentru că se îndrăgostise de o voluntară de la Agenție.

A.N.A. i-a deschis noi orizonturi, deoarece i-a oferit șansa să vadă și alte organizații. Aici și-a cunoscut principalii mentori, doamna Marta Butnaru (coordonatoarea de la Agenția Națională Antidrog Bacău) și pe domnul Radu Năforniță (șeful A.N.A. Bacău). Acum, Ștefan Arsene subliniază în special colaborarea excelentă cu Adela Serghiescu, psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea A.S.E.P (Asociația pentru sprijin emotional și psihoterapie).

Prin munca sa de zi cu zi, Ștefan realizează că țara nu poate fi schimbată, atâta timp cât copiii nu sunt ajutați pe partea emoțională. Tânărul băcăuan acordă o mare importanță educației pe care trebuie să o primească un copil încă din primii ani, pentru a nu o lua pe căi greșite mai târziu.

Ca voluntar, Ștefan primește numeroase proiecte de la sediul central, aflat în București. Toate cu scopul de a preveni consumul de droguri încă de la vârstele fragede.

Pentru asta, copiii sunt învățați să se ferească și de alte vicii. Una dintre activitățile în care s-a implicat este „pauza fără fumat”, unde elevii de liceu primeau un măr în schimbul unei țigări.

Pentru efortul său, Agenția i-a oferit numeroase diplome de apreciere. Ștefan crede, însă, că adevăratele câștiguri sunt altele. Pentru el, voluntariatul ne ajută la dezvoltarea profesională și emoțională, ne învață ce înseamnă sacrificiul și devotamentul, ne face să apreciem mai mult o echipă, să creem lideri.

Din punctul său de vedere, schimbarea vine în timp, dar pentru ca ea să se producă e nevoie de implementarea unui sistem corect de valori în noua generație. Un singur om mai greu poate să schimbe ceva, dar când pun umărul mai mulți e cu totul altceva.

Ștefan Arsene: „Tehnologia avansează, dar timpul petrecut cu familia nu trebuie neglijat”

Pe lângă ciclism, călătorii, fotografii sau voluntariat în Agenția Națională Antidrog, interlocutorul nostru e pasionat și de informatică. Cu doi părinți electricieni, nu putea crește altfel decât în preajma tehnologiei…

Sunt programator IT la origine. Am terminat o facultate și un master. Ce mă diferențiază față de restul e că eu reușesc să combin tehnica cu programarea, să văd sistemul de ansamblu și să găsesc varianta de rezolvare optimă. Rareori sunt greșeli din fabrică la un calculator. De multe ori unii uită să îl curețe de praf, trag de ele până pică, uită să le facă revizia la timp. Tehnologia avansează, dar noi ca mentalitate nu.

Pasiunea sa pentru tehnologie îl determină să călătorească deseori prin țară. De pildă, în 8 noiembrie a participat la un atelier de robotică în București unde le-a vorbit elevilor unui liceu internațional. Weekendul l-a prins tot în capitală, astfel că a trebuit să voteze acolo în primul tur al alegerilor prezidențiale.

În prezent se implică într-un proiect care ar putea ajuta enorm agricultura românească. Împreună cu Microgreens România, unul dintre cei mai importanți producători de microplante din țara noastră, Ștefan Arsene pune umărul la crearea unor sisteme de automatizare care să ajute în producție. Combinând tehnica cu programarea, Ștefan vrea să pună la punct și un sistem de aeroponie, care presupune creșterea plantelor cu rădăcini în aer.

Deși tehnologia are o importanță majoră în societatea de azi, Ștefan conștientizează efectele negative pe care o poate avea. Tocmai din acest motiv el pune un accent deosebit pe timpul ce trebuie dedicat familiei și altor activități recreative, cum ar fi cititul. Pentru lectura suplimentară, Ștefan ne recomandă „Putere nemărginită” (de Tony Robbins) sau „Iris Maxima”.

Consideră că cea mai mare greșeală pe care o poate face un părinte e să-și lase copilul să stea pe telefon, în loc să se joace cu el. Un astfel de copil, mai spune el, va avea pe termen lung o stimă scăzută și probleme emoționale. Lipsa dorinței de a scoate de ce e mai bun dintr-un copil e o altă problemă pe care Ștefan o semnalează deseori.

Inspirat de bunicul său, fost deținut politic trimis la canal

Sistemul de valori după care se ghidează i-l datorează în mod special bunicului din partea tatălui. Un tânăr cu patru clase care a fugit de ruși când aceștia au preluat ilegal Ținutul Herța.

Bunicul s-a refugiat în România și toată viața a fost considerat repatriat. A făcut pușcărie politică, a fost trimis la canal, iar apoi a fost forțat să lucreze la CFR. A fost printre singurii supraviețuitori ai greviștilor de la Căile Ferate din anii 70-80.

Ștefan îl mai descrie pe bunicul său ca pe un simplu țăran care îi jurase credință Regelui Mihai. Acest jurământ l-a transmis din tată în fiu și din fiu în nepot. El îi spunea mereu că orice regim are părți pozitive, dar și negative și că trebuie luat ce e mai bun din fiecare.

Nu am putut rata ocazia de a-l întreba de ce unii oameni din țara noastră nu analizează în amănunt un candidat atunci când merg la vot. Mai simplu spus, de ce nu se folosesc de numeroasele surse de informare care s-au câștigat prin sacrificiul făcut de atâția tineri acum 30 de ani.

Lipsa unui sistem de valori, baza pe valori materiale. Ei nu mai au exemple clare cu care să se identifice. În timpul regalității, regele era considerat trimisul lui Dumnezeu pe Pământ. Sistemul de valori era bazat pe credință, loialitate, disciplină, sinceritate. Omul de rând avea un model. De exemplu regina mamă, Regina Maria, era cu soldații in prima linie, era alături de ei. Acum, când vorbești de sinceritate, credință, loialitate, toți te consideră prost, nu mai au modele. Se promovează prostia și incultura. Fără noi, ei (politicienii – n. a.) nu au nici o putere.

Tinerii sunt cea mai valoroasă resursă!

Văd o nouă generație care știe ce înseamnă inteligența emoțională, care nu vor mai avea frica în ADN, frica implementată de vechiul regim. Văd o nouă generație dacă îi vom ajuta să schimbe lumea într-una mai curată, dar și fizic, și psihic. Să scăpăm de frică, să avem respect, rabdare și să credem în omul din față, sa scoatem nonvalorile și să îi scoatem în față pe cei care chiar merită. Avem oameni extraordinari care sunt călcați în picioare.

Dacă ar fi să se autocaracterizeze, Ștefan Arsene se consideră un om care nu ia niciodată în calcul abandonul, chiar dacă ar termina pe ultimul loc. Pentru el, viața e asemeni unei curse de biciclete. Chiar dacă sunt momente când nu știe ce să facă, încearcă să găsească soluții chiar și atunci când alții nu le văd. Mai simplu spus, preferă să vorbească prin fapte.

Pentru el, mai degrabă, contează aventura și drumul până la obiectivul propus. Se bucură de fiecare clipă, pune suflet și inimă în tot ce face. La fel ca în acele curse de biciclete, se ridică de fiecare dată când cade, își păstrează calmul și continuă să încerce.

Poate că e și aceasta o lecție pentru noi.