Ștefan Birtalan

Ștefan Birtalan (70 de ani) este una dintre cele mai proeminente figuri ale handbalului românesc. A fost dublu campion mondial cu naționala României în 1970 și 1974, a luat argintul la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976 și două medalii de bronz la JO Munchen 1972 și Moscova 1980. De asemenea, a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București în 1977 și a fost desemnat cel mai bun jucător din lume de trei ori: 1974, 1976 și 1977.

 

A iubit și iubește handbalul la nebunie. Urmărește și acum orice meci care se transmite la tv, fie că e din Liga 1 la fete, la masculin, din cupele europene, dar și, bineînțeles, partidele pe care le dispută naținalele României.

Încă speră într-o revenire în elită a băieților, deși nu vede acest moment într-un viitor foarte apropiat. Vrea să mai prindă măcar un turneu final, european sau mondial, cu naționala masculină printre participante.

Ștefan Birtalan se întâlnește săptămânal cu colegii lui campioni mondiali în București, cu care deapănă amintiri din cariera lor strălucitoare. Marele lor regret este că nu au învins URSS la Jocurile Olimpice din 1976, când, afirmă el, România era mai bună. „Finala cu URSS, de la Olimpiadă, am pierdut-o pentru că am început prost meciul. Dacă mai jucam a doua zi cu ei, îi băteam la zece goluri diferență!”, spune și acum cu obidă.

 

 

Câteva extrase din interviul cu legenda handbalului românesc:

 

Iubirea pentru handbal

„Am iubit din toată ființa noastră acest sport. Noi am făcut totul din pasiune. Nu poți realiza nimic important dacă nu-ți place ceea ce faci și dacă nu depui un efort imens. Jumătăți de măsură nu există în sportul de performanță”.

 

Principiile performanței în orice sport

„Principiile performanței au rămas aceleași ca în zilele noastre: să muncești, să fii serios, să îți dorești să faci lucrul ăsta, să ai ambiție, altfel nu se poate. Societatea trebuie să dea semnalul, educația.”

 

„După ce ne-am retras, am fost toți egali în sărăcie”

„Medalii am câștigat multe, dar nu m-am îmbogățit. Cu banii primiți pentru câștigarea Campionatului Mondial din 1974, mi-am luat un televizor și un frigider. (…) Când am terminat-o cu sportul, am fost toți egali în sărăcie. Nu ne interesa câți bani câștigam când jucam. Aveam doar ambiția să câștigăm fiecare meci.”

 

Viața printre campioni mondiali și olimpici

„Clubul Steaua, din punctul meu de vedere, a fost unul dintre cele mai tari din lume. Când am venit eu aici, în 1970, vedeam în club în stânga mea un campion mondial, iar în dreapta – un campion olimpic. Dacă luai un campionat național, nici nu se trecea la CV.”

 

Ștefan Birtalan despre refuzul de a juca pentru națională

„Nu înțeleg cum sunt unii care refuză echipa națională a României. E inadmisibil, ca sportiv, să faci așa ceva”.

 

Despre performanță

„Peformanța trebuie sădită, se face pe ani de zile. Nu o poți realiza de pe o zi pe alta, chiar dacă te antrenezi cinci ore în loc de două”.

 

Clubul HC Ștefan Birtalan

„Am deschis școala de handbal pentru a demonstra oamenilor că se poate și că trebuie început de undeva. Avem 50 copii excepționali, între 5 și 10 ani. România duce lipsă de talente? Nu. Trebuie să te ocupi de ei!

Cel mai greu este să convingi părinții… Mă uit pe stradă și văd copii care nu știu să alerge. Este grav! De ce să nu se poată? Se vede cum cresc copiii, de la un an la altul, și nu neapărat pentru handbal. Poate spun pe la 15 ani că nu este bun pentru handbal ci pentru alt sport. Dar trebuie să facă mișcare!”

 

Sursa Foto: Facebook Ștefan Birtalan

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Tu ce părere ai?
Lasă un comentariu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *